Actiunea in constatare – Actiunile in justitie (2)

Cererile in constatare sunt acelea prin care reclamantul solicita instantei sa constate numai existatenta unui drept al sau sau inexistenta unui drept al paratului, deci daca exista sau nu un raport juridic.

Are aceeasi tipologie cu cea in realizare dar, din perspectiva scopului, reclamantul nu-si propune sa-l realizeze (execute silit), ci doar sa-l constate; spre exemplu, dreptul este contestat, dar atributul este la altcineva (cineva te tulbura ca proprietar, dar nu te-a deposedat, de aceea ceri doar clarificarea, ca nu ai ce sa-l obligi sa-ti dea, fiindca tu esti titularul).

Caracteristici:

  1. Existenta/Inexistenta unui drept, nu si a unui fapt. Nu se poate folosi aceasta procedura pentru constatarea starii unor lucruri sau pentru consemnarea unor probe.

Exemplu: Nu se poate cere constatarea faptului ca in urma unui accident de circulatie reclamantul a dobandit o stare de infirmitate. (trebuie sa fie legatura de cauzalitate, prejudiciu si alte elemente pentru a se constitui separat un drept).

  1. Au un caracter subsidiar fata de actiunile in realizare. O actiune in constatare va fi inadmisibila ori de cate ori partea are la dispozitie o cale procedurala pentru realizarea dreptului.

Cererea in constatare are un caracter subsidiar, in sensul ca ea nu poate fi folosita atat timp cat partea poate cere realizarea dreptului, pe orice alta cale prevazuta de lege, legiuitorul preferand sa se inlature definitiv neintelegerile aparute in circuitul civil in legatura cu un drept subiectiv, iar nu numai sa constate.

Spre exemplu, este inadmisibila actiunea in constatare prin care se solicita a se constata ca intre parti a intervenit o conventie privind vanzarea unui teren, intrucat partea interesata poate sa ceara direct realizarea dreptului, prin constrangerea debitorului la executarea prestatiei asumate.

In schimb, s-a decis ca actiunea in constatare este deschisa unui proprietar care se gaseste in posesia bunului, atunci cand acestuia ii este necesara o hotarare judecatoreasca prin care sa i se recunoasca dreptul sau, daca dovedeste ca acest drept ii este contestat de parat, deoarece nu are la indemana calea unei actiuni in realizare, respectiv a actiunii in revendicare, aceasta din urma presupunand  existenta unui proprietar neposesor si a unui posesor neproprietar.

In plus, actiunea in constatare este inadmisibila si daca partea poate cere realizarea dreptului pe orice alta cale prevazuta de lege, deci nu numai pe calea actiunii in realizare de drept comun. Rezulta ca actiunea in constatare este inchisa si in cazul in care partea interesata are la dispozitie, de exemplu, recursul la o procedura administrativa.

Geneza principiului subsidiaritatii [1]

Aceste actiuni in constatare sunt la art. 35 NCPC. In trecut, ele nu au existat, pentru ca legiuitorul considera ca fiind de nedorit actiuni prin care partea doar sa ceara sa se constate ceva, daca nu are si de cerut ceva (pe principiul ca justitia nu ofera consultatii, ci intervine cand conflictul social ajunge in faza aceasta).

Pe parcurs, legiuitorul a tras concluzia ca exista interes ori de cate ori nu ai la dispozitie o actiune in realizare.

Principiul subsidiaritatii s-a autonomizat, nu mai este legat de interes si a devenit o conditie de exercitiu in sine, suplimentara (sa nu ai la dispozitie o alta cale procedurala pentru realizarea dreptului a carui constatare o ceri – art 35 NCPC – teza 2).

  1. Nu sunt susceptibile de executare silita (pentru ca nu ceri obligarea celuilalt la ceva, ci doar constatarea existentei/inexistentei unui drept)

Ne referim la aceasta caracteristica in ceea ce priveste capatul de cerere principal, fiindca la capatul de cerere privind cheltuielile de judecata, titlul este executoriu. Datorita obiectului limitat al acestor cereri, hotararile care se pronunta in cadrul lor nu pot fi puse in executarea silita in ceea ce priveste solutia data capatului principal de cerere.

  1. Sunt actiuni contencioase – sa nu fie confundate cu cele gratioase (la acestea se cere un drept care nu e opus unei persoane – ex: infiintarea unui partid, asociatii etc.), la actiunile in constatare in schimb se constata un drept impotriva unei persoane – dreptul se stabileste contra cuiva;
  1. Au autoritate de lucru judecat, dar nu au putere executorie.

Clasificare:

  1. Actiuni declaratorii in constatare – se cere instantei sa constate existenta sau inexistenta unui raport juridic. Exemple: partile supun instantei interpretarea unei clauze contractuale in conformitate cu vointa lor pemntru a inlatura o situatie de incertitudine; beneficiarul unui legat cere instantei sa constate caracterul ilicit al conditiei puse de testator etc.
  2. Actiuni interogatorii in constatare – sunt acelea prin care titularul dreptului, in mod preventiv, cheama in judecata o persoana care ar putea eventual sa-i conteste dreptul, pentru a raspunde si a se lua act daca recunoaste sau nu dreptul. Spre exemplu, un succesor legal cheama in judecata o persoana care se pretinde mostenitor testamentar solicitandu-i sa exhibe testamentul – trebuie folosit atunci, altfel va pierde dreptul pentru ca a facut-o atunci cand a fost chemat in judecata;
  3. Actiunile provocatorii in constatare – acelea prin care titularul unui drept cheama in judecata pe cel care, prin atitudinea sau actele sale, ii cauzeaza o tulburare serioasa in exercitiul dreptului sau. Spre exemplu, reclamantul confruntat cu contestarea dreptului lui, juridica sau faptica, decide sa-l cheme in judecata pe cel care-i contesta dreptul, pentru a transa judiciar problema respectiva cu autoritate de lucru judecat.

Constatarea învestirii cu o acţiune în constatare atrage pentru instanţă obligaţia verificării dacă cererea poate fi primită sau dacă ea nu poate fi primită, caz în care sancţiunea impusă de norma legală este inadmisibilitatea.[2]

Actiunea in constatare este imprescriptibila – potrivit dispozitiilor art 2502 NCC, sunt imprescriptibile drepturile privitoare la actiunea in constatarea existentei sau inexistentei unui drept.

Competenta – art. 125 NCPC prevede ca in cererile pentru constatarea existentei sau inexistentei unui drept, competenta instantei se determina dupa regulile prevazute pentru cererile avand ca obiect realizarea dreptului.

Actiunea in constatare poate fi transformata intr-o cerere in realizare si viceversa. Pana la inchiderea dezbaterilor, reclamantul poate inlocui cererea in constatare printr-o cerere in realizare si invers, daca cererea in constatare este admisibila (art. 204 NCPC), fara a se acorda termen de judecata, instanta luand act de precizare si consemnandu-se in incheierea de sedinta declaratiile verbale ale partii in acest sens.[3]

______________________________________________________________________________________

[1] Traian Briciu – note de curs

[2] Decizia nr. 1058 din 18 martie 2014 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

[3] Gabriela Raducan, Madalina Dinu, Fise de procedura civila ed a 2-a, Editura Hamangiu, 2014.

Download PDF