Cesiunea de creanta. Obligatiile cedentului si ale cesionarului. Contractul de cesionare.

Cesiunea de creanta se poate utiliza in aproape toate tipurile de creante, legiuitorul mergand pe o aplicare cat mai larga.

Definitie. Cesiunea de creanţă este convenţia prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanţă împotriva unui terţ. Asadar, cesiunea de creanta este (1) un contract sinalagmatic; (2) incheiat intre doua parti, creditorul cedent si cesionar; (3) obiectul cesiunii il reprezinta creanta creditorului cedent fata de debitorul cedat.

Forma. Creanta este cedata prin simpla conventie a cedentului si a cesionarului, fara notificarea debitorului. Asadar, nu este nevoie de consimtamantul debitorului in cazul cesiunii de creanta.

Totusi, consimtamantul acestuia este necesar atunci cand, dupa imprejurari, creanta este legata in mod esential de persoana creditorului (drepturi intuitu personae).

Natura. Avand natura unui contract, acesta trebuie sa indeplinesca toate conditiile de fond si forma cerute de legii. In cazul cesiunii, in mod obligatoriu va exista un contract incheiat intre cedent si cesionar, spre deosebire de subrogatie, unde nu exista un astfel de act, plata fiind facuta de catre tert platitor fara a fi necesar sa incheie un contract cu creditorul. Efectul cesiunii este transmiterea dreptului, insa efectul subrogatiei il reprezinta substituirea creditorului cu altul. Obiectul contractului este dat de chiar cesiunea de creanță, ca operațiune prin care se transmite o creanță, în timp ce obiectul obligației este dat de prestația la care este obligat debitorul cedat.

Creanţa reprezintă dreptul unei persoane (creditor) de a pretinde de la o altă persoană (debitor) executarea unei anumite obligaţii, adică dreptul creditorului de a cere debitorului să dea, să facă sau să nu facă ceva. Debitorul din aceasta creanta este un tert cu statut special fata de acest act. Debitorul nu ia parte la semnarea cesiunii de creanta; daca ar participa si el la semnare, ar fi o novatie. Nu poate exista cesiune de creanta fara existenta unui debitor cedat. In cazul creantelor provenite din delict, transmisiunea nu se poate face decat prin hotarare judecatoreasca definitive sau prin tranzactie.

Parti. Avem de a face cu doua parti semnatare, cedent (cel care transmite creanta) si cesionar (cel care dobandeste creanta). Debitorul e tert, nu e nevoie de consimtamantul lui; in cazul cesiunii de contract, este nevoie de consimtamant expres.

Obiect. Ca regula, pot face obiectul cesiunii de creanta orice fel de creante, indiferent de obiectul lor si indiferent de izvorul lor – creante nascute din contract, creante nascute dintr-un fapt licit sau ilicit.. Sunt incluse si urmatoare tipuri de creante:

  • Viitoare. In privinta creantelor viitoare, ele pot fi cesionate daca actul cuprinde elementele care permit identificarea creantei cedate.[1]
  • Suspensive. Sunt incluse si creantele afectate de termen suspensiv.
  • Din delict. In cazul creantelor provenite din delict, transmisiunea nu se poate face decat prin hotarare judecatoreasca definitiva sau prin tranzactie. Astfel, este exclusa transmiterea conventionala a creantelor nascute din delicte.

Publicitatea cesiunii de creanta. Desi intre partile contractante contractul de cesiune produce efecte de la momentul incheierii acestuia, efectele fata de terti (inclusiv debitorul cedat) se vor produce numai dupa ce au fost respectate anumite formalitati de opozabilitate. Opozabilitatea se realizeaza in mod diferit in functie de destinatarul acestor formalitati:

  • Fata de debitor. Debitorul este tinut sa plateasca cesionarului in doua situatii:
    • Accepta cesiunea printr-un inscris cu data certa; atunci cand comunicarea cesiunii este facuta de cesionar (noul creditor), debitorul ii poate cere acestuia sa ii prezinte dovada scrisa a cesiunii. Pana la primirea unei asemenea dovezi, debitorul poate sa suspende plata.
    • Dupa comunicare. Primeste o comunicare scrisa a cesiunii in care se arata identitatea cesionarului, se identifica rezonabil creanta si se solicita expres plata cesiunii. Comunicarea cesiunii nu produce efecte daca dovada scrisa a cesiunii nu este comunicata debitorului.
      • Chemarea in judecata. Atunci cand cesiunea se comunica odata cu actiunea intentata impotriva debitorului, acesta nu poate fi obligat la cheltuieli de judecata daca plateste pana la primul termen, afara de cazul in care, la momentul comunicarii cesiunii, debitorul se afla in intarziere.
    • Fata de fideiusor. Fideiusorul este asimilat debiorului cedat. Astfel, cesiunea nu este opozabila fideiusorului decat daca formalitatile prevazute pentru opozabilitatea cesiunii fata de debitor au fost indeplinite si in privinta fideiusorului insusi (notificare sau acceptare). Atentie! Daca cesiunea de creanta este opozabila fata de debitorul cedat, nu va fi opozabila si fideiusorului, ci vor trebui realizate separat aceste formalitati pentru acesta.
    • Fata de terti. Cesiunea unei universalitati de creante, actuale sau viitoare, nu este opozabila tertilor decat prin inscrierea cesiunii in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare. Cu toate acestea, cesiunea nu este opozabila debitorilor decat in momentul comunicarii ei.
      • In raporturile dintre cesionarii succesivi ai aceleiasi creante este preferat cel care s-a inscris mai intai cesiunea la arhiva, indiferent de data cesiuni sau a comunicarii acesteia catre debitor.

Nu se pot transfera creantele:

  • Creantele declarate netransmisibile prin lege
  • Obligatii nepecuniare, daca prin transmitere, devin mai oneroase[2]
  • Creantele în cadrul unei transmisiuni universale sau cu titlu universal, indiferent dacă transmisiunea este realizată între persoane fizice sau între persoane juridice. Aici se aplica dispozitiile privind vanzarea unei mosteniri sau ale reorganizarii persoanei juridice
  • Titlurile de valoare si a altor instrumente financiare
  • Clauza de inalienabilitate (interes legitim si serios)
    • Daca cesiunea este interzisa sau limitata prin conventia cedentului cu debitorul, atunci nu va produce efecte in privinta debitorului decat daca:
      • Debitorul a consimtit expres la cesiune;
      • Interdictia nu este expres mentionata in inscrisul constatator al creantei, iar cesionarul nu a cunoscut si nici nu trebuia sa cunoasca existenta interdictiei la momentul cesiunii; astfel, daca cesionarul nu avea cum sa stie de existenta acestei clauze de inalienabilitate, cesiunea va produce efecte fata de debitor.
      • Cesiunea priveste o creanta ce are ca obiect o suma de bani

Efecte. Cesiunea de creanta are ca efect principal transferul dreptului de creanta ut singuli din patrimoniul cedentului in patrimoniul cesionarului. Se transfera toate drepturile pe care cedentul le are in legatura cu creanta cedata, drepturile de garantie si toate accesoriile ei, inclusiv dobanzi viitoare, scadente dar neincasate. Ca exceptie, garantia – bunul luat in gaj – nu se poate transmite decat cu consimtamantul expres al debitorului cedat. Creanta se transmite la valoarea ei nominala.

Mentiuni privind efectele cesiunii:

  • Inainte de notificare. Cesiunea de creanta produce efecte intre cedent si cesionar, iar cesionarul poate pretinde deja tot ceea ce primeste cedentul de la debitor, chiar daca cesiunea nu a fost inca facuta opozabila debitorului. Astfel, de la momentul incheierii cesiunii, cesionarul are dreptul de a culege fructele creantei. De asemenea, cesionarul poate sa faca acte de conservare cu privire la dreptul cedat, chiar inainte de notificarea debitorului.
  • Ca regula, dobanzile si orice alte venituri aferente creantei, devenite scadente, dar neincasate inca de cedent, se cuvin cesionarului, cu incepere de la data cesiunii. Partile pot prevedea altfel in contractul de cesiune.
  • Costuri suplimentare. Debitorul are dreptul sa fie despagubit de cedent si de cesionar pentru orice cheltuieli suplimentare cauzate de cesiune. Astfel, debitorul poate solicita de la oricare dintre acestia restituirea cheltuielilor suplimentare provocate (cheltuieli notariale etc.)

Efecte intre cesionar si debitorul cedat:

  • Debitorul poate sa opuna cesionarului toate mijloacele de aparare pe care le-ar fi putut invoca impotriva cedentului. Astfel, el poate sa opuna plata facuta cedentului inainte ca cesiunea sa ii fi devenit opozabila, indiferent daca are sau nu cunostinta de existenta altor cesiuni, precum si orice alta cauza de stingere a obligatiilor survenita inainte de acel moment (compensatia etc.)
  • Debitorul poate sa opuna cesionarului plata pe care el insusi ori fideiusorul sau a facut-o cu buna-credinta unui creditor aparent, chiar daca au fost indeplinite formalitatile cerute pentru a face opozabila cesiunea debitorului si tertilor. Este o norma foarte permisiva, ce ii acorda debitorului/fideiusorului dreptul de a face plata unui creditor aparent, chiar daca deja a fost notificat sau a acceptat cesiunea de creanta.
  • Daca cesiunea i-a devenit opozabila prin acceptare (inscris cu data certa), debitorul cedat nu mai poate opune cesionarului compensatia pe care o putea invoca in raporturile cu cedentul. Totusi, daca cesiunea a fost comunicata in scris debitorului cedat, acesta va putea opune compensatia.

Inscrisul constatator. Cedentul este obligat sa remita cesionarului titlul constatator al creantei aflat in posesia sa, precum si orice alte inscrisuri doveditoare ale dreptului transmis.

In caz de cesiune partiala a creantei, cesionarul are dreptul la o copie legalizata a inscrisului constatator al creantei, precum si la mentionarea cesiunii, cu semnatura partilor, pe inscrisul original. Daca cesionarul dobandeste si restul creantei, I se va remite titlul constatator original.

Garantie. Ca urmare a incheierii unei cesiuni de creanta, se poate naste obligatia de garantie a cedentului fata de cesionar existenta si intinderea acestei garantii depinzand de caracterul cesiunii (titlu oneros sau gratuit) si de intelegerea partilor (daca asa au stipulat in contract).

  • Cesiunea cu titlu oneros. Cedentul are de drept obligatia de a garanta existenta (valabilitatea) creantei in raport cu data cesiunii. Ca regula, acesta nu este obligat sa garanteze solvabilitatea debitorului cedat; partle pot stipula altfel. Daca se va stipula aceasta garantie de solvabilitate, se va prezuma numai solvabilitatea de la data cesiunii. Raspunderea pentru solvabilitate se intinde pana la concurenta pretului cesiunii, la care se adauga cheltuielile suportate de cesionar in legatura cu cesiunea.
    • Cedentul de rea-credinta. Daca cedentul cunostea, la data cesiunii, starea de insolvabilitate a debitorului cedat, se aplica dispozitiile legale privind raspunderea vanzatorului de rea-credinta pentru viciile ascunse ale bunului vandut.[3]
  • Cesiunea cu titlu gratuit. Ca regula, cedentul nu garanteaza nici macar existenta creantei la data cesiunii; partile pot stipula altfel.

Raspunderea cedentului pentru evictiune. In toate cazurile, cedentul raspunde daca, prin fapta sa proprie, singura ori concurenta cu a altei persoane, cesionarul:

  • nu dobandeste creanta in patrimoniul sau;
  • nu poate sa o faca opozabila tertilor.

 

Bibliografie:

http://revista.universuljuridic.ro/wp-content/uploads/2017/10/02_Revista_Universul_Juridic_nr_09-2017_PAGINAT_BT_I_Nicolae.pdf

Tudor-Vlad Radulescu, Teona Elena Radulescu, Culegere de subiecte, 2018, Editura Hamangiu

_______________________________________

[1] Potrivit art. 1522 NCC, in caz de cesiune a unei creante viitoare, actul trebuie sa cuprinde elementele care permit identificarea creantei cedate. Creanta se considera transferata din momentul incheierii contractului de cesiune.

[2] Creanta ce are ca obiect o alta prestatie decat plata unei sume de bani poate fi cedata numai daca cesiunea nu face ca obligatia sa fie, in mod substantial, mai oneroasa.

[3] Potrivit art. 1708 C. civ., purtând denumirea marginală, modificarea sau înlăturarea convenţională a garanţiei, dacă părţile nu au convenit altfel, vânzătorul este obligat să garanteze contra viciilor ascunse, chiar şi atunci când nu le-a cunoscut. Astfel, regula exprimată de textul legal citat, este aceea că părţile au deschisă posibilitatea de a restrânge obligaţia de răspundere pentru vicii ascunse, însă doar în anumite condiţii, în strânsă legătură cu buna sau reaua credinţă a vânzătorului. În ipoteza în care vânzătorul este de rea-credinţă, părţile nu au posibilitatea de a înlătura sau de a restrânge convenţional răspunderea pentru viciile ascunse. Vânzătorul de rea-credinţă este acela care a cunoscut viciile ascunse ale bunului vândut la momentul perfectării contractului de vânzare (în acest caz este vorba despre dol prin omisiune1) sau vânzătorul care ar fi trebuit să cunoască acele vicii, la acelaşi moment, respectiv cel al încheierii contractului. În schimb, în privinţa vânzătorului de bună-credinţă, textul legal indicat, permite părţilor să înlăture convenţional răspunderea pentru vicii ascunse. Vânzătorul de bună-credinţă este acela care la momentul perfectării/încheierii contractului de vânzare, nu a avut cunoştinţă de viciile ascunse ale bunului înstrăinat.

Potrivit art. 1708 alin. 2 C. civ., clauza care înlătură sau limitează răspunderea pentru vicii este nulă în privinţa viciilor pe care vânzătorul le-a cunoscut ori trebuia să le cunoască la data încheierii contractului. Astfel, în ipoteza vânzătorului de rea-credinţă, clauza care înlătură sau limitează răspunderea pentru vicii ascunse, este sancţionată cu nulitatea absolută.

Download PDF