Daunele-interese pe intelesul tuturor. Clauza penala contractuala. Penalizarile contractuale

Daunele interese pot fi clasificate in daune-interese moratorii, adica penalitatile de intarziere, si daune-interese compensatorii, adica penalitati pentru neexecutare.

Clauza penala. Asadar, in clauza penala[1] redactata in contract, partile se pot referi la penalitatile in caz de intarziere sau la penalitatile in caz de neexecutare.  Clauza penala reprezinta un avantaj al creditorului, evitandu-se evaluarea judiciara a daunelor-interese, creditorul nefiind obligat sa mai dovedeasca existenta si intinderea prejudiciului sau chiar sa primeasca penalitatile si fara vreun prejudiciu suferit. Pentru a obtine plata clauzei penale, el trebuie doar sa probeze faptul neexecutarii, executarea necorespunzatoare sau cu intarziere. Aceasta este strict o sanctiune juridica de natura civila, nu are legatura cu dreptul penal. Clauza penala se va aplica numai daca nu se executa obligatia principala. De aceea este important ca prestatiile contractuale sa fie divizate, pentru a putea clarifica diferenta dintre obligatiile principale si accesorii; se atenueaza riscul contractual. Cand va fi pus in situatia neexecutarii de catre debitor, creditor va avea doua optiuni: ori cere executarea in natura a obligatiei principale, ori cere activarea clauzei penale din contract.

Dovada prejudiciului. In cazul in care partile nu stipuleaza in contract, prin clauza penala, modalitati de cuantificare a valorii daunelor-interese (compensatorii sau moratorii), creditorul va fi obligat sa dovedeasca, concret, existenta si intinderea daunelor-interese. Potrivit art. 1537 NCC, dovada neexecutarii obligatiei nu il scuteste pe creditor de proba prejudiciului, cu exceptia cazului in care prin lege sau prin contract se prevede altfel. Astfel, este foarte important ca in contract sa fie prevazuta o metoda concreta de cuantificare a daunelor in caz de intarziere sau neexecutare.[2]

Daune-interese moratorii. Acestea sunt datorate de catre debitor in urma intarzierii in executarea obligatiei; pentru a datora aceste daune, debitorul trebuie sa fie pus mai intai in intarziere sau sa se afle de drept in intarziere. Ca exceptie, in cazul daunelor moratorii pentru obligatii banesti, dobanzile curg de drept direct de la scadenta, fara a mai fi necesara punerea in intarziere a debitorului. Asadar, daca debitorul nu-si executa obligatia baneasca la scadenta, creditorul poate cere imediat daune moratorii, chiar daca nu a suferit niciun prejudiciu (penalitati de intarziere); acestea curg de la scadenta pana la efectuarea platii.

Daunele moratorii se clasifica in dobanzi penalizatoare sau penalitati de intarziere. Dobanda penalizatoare poate fi convenita contractual, atunci cand partile au stabilit expres, sau legal, atunci cand partile nu au prevazut un cuantum, dar va fi aplicabil cuantumul legal.

  • Dobanda penalizatoare reprezinta o sanctiune pentru neexecutarea la timp a obligatiei banesti, in sensul ca debitorul nu a platit la scadenta. Daca nu este stabilita contractual, va fi aplicabil cuantumul legal al dobanzii penalizatoare, fiind egala cu rata dobanzii de referinta a BNR majorata cu 4%, daca se aplica in raporturile dintre profesionisti.[3]
  • Penalitatile de intarziere se aplica in cazul obligatiilor de a face executate cu intarziere; acesta intarziere da intotdeauna dreptul la daune-interese egale cu dobanda legala; nefiind o suma exacta a valorii obligatiei de a face, aceasta dobanda se calculeaza asupra echivalentului in bani a obligatiei, la data punerii in intarziere a debitorului. Atentie! Nefiind o obligatie baneasca, va fi necesara punerea in intarziere[4], prin notificare scrisa, de catre creditor. Totusi, daca nu va fi multumit creditorul de valoarea dobanzii legale, el poate dovedi un prejudiciu si mai mare cauzat in urma intarzierii, iar debitorul va fi obligat sa-l acopere pe acesta (conditia e ca prejudiciul sa fie mai mare ca suma acoperita prin dobanda legala).

Daune-interese compensatorii. Se platesc in cazul neexecutarii obligatiilor; vom vorbi despre penalitatile pentru neexecutarea contractului. Ca mentiune importanta, daunele compensatorii cumuleaza niciodata cu executarea in natura a contractului, intrucat ele au rolul chiar de a compensa prejudiciul suferit in urma neexecutarii; ar fi injust sa se execute in natura, si alaturi sa se acorde si daune compensatorii, fiindca nu mai exista prejudiciu in urma neexecutarii. Insa, daunele moratorii se pot cumula cu executarea in natura, fiind platite pentru intarzieri, deci nu interfereaza cu executarea in natura. Ca exceptie, penalitatile pot fi cerute, alaturi de executarea silita in natura, in cazul neexecutarii obligatiei la locul stabilit (debitorul livreaza marfa la alta locatie).

Daca partile nu au stipulat un cuantum al penalitatilor in contract, creditorul va fi obligat sa dovedeasca valoarea daunelor-interese pe care le pretinde.

Caz fortuit. Penalitatea nu poate fi ceruta atunci cand executarea obligatiei a devenit imposibila din cauze neimputabile debitorului. Daca legea sau partile nu prevad altfel, raspunderea este inlaturata atunci cand prejudiciul este cauzat de forta majora sau caz fortuit.

Clauza de neraspundere. Normele legale din aceasta materie sunt supletive, partile avand optiunea de a le modifica cum doresti, micsorand sau marind raspunderea fiecaruia. Clauza de neraspunde e aplicabila in caz de culpa simpla (neglijenta sau imprudenta) asupra bunurilor victimei.

Totusi, legea stabileste anumite limite imperative, de la care partile nu pot deroga si care se aplica si daca nu au fost prevazute in contract:

  1. Intentie si culpa grava. Daca debitorul incalca cu intentie obligatiile contractuale sau din culpa grava (neglijenta si imprudenta extrema), va raspunde intotdeauna pentru prejudiciu, chiar daca s-a prevazut in contract ca nu ar raspunde.
  2. Integritate proprie. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate integritatii fizice sau psihice ori sanatatii nu poate fi inlaturata ori diminuata decat in conditiile legii. Clauza poate limita doar prejudiciile cauzate obiectelor, din culpa simpla.

Interventia instantei pentru a reduce prestatiile. Instanta nu poate anula clauza penala, ci doar o poate reduce; aceasta poate interveni chiar daca nu s-a stipulat expres in contract. Debitorul poate sesiza oricand instanta, indiferent de limitarile contractuale. Putem defini penalitatile ca fiind daunele-interese cuantificate de parti. Exista doua cazuri in care instanta poate interveni, chiar peste vointa partilor, in cazul penalitatilor (art. 1541 NCC):

  • Obligatia principala a fost executata in parte si aceasta executare a profitat creditorului
  • Penalitatea este vadit excesiva fata de prejudiciul ce putea fi prevazut de parti la incheierea contractului. Penalitatea va fi redusa, dar totusi trebuie sa ramana superioara obligatiei principale.

___________________________________________________

[1] Clauza penala devine exigibila cand sunt intrunite conditiile raspunderii contractuale a debitorului. Creditorul va putea cere, in cazul neexecutarii culpabile a debitorului, ori executarea silita in natura a contractului, ori rezolutiunea si daune-interese (executa clauza penala).

[2] Exemplu de clauza: Se va aplica o penalizare de 1% din valoarea contractului pe fiecare zi lucratoare de intarziere a obligatiei principale.

[3] Dobanda de referinta (politica monetara) a BNR este, la data redactarii articolului (07.2017), 1.75%. Astfel, dobanda penalizatoare aplicabila intre profesionisti va fi de 1.75%+4%=5.75% din valoarea contractului.

[4] Punerea in intarziere poate avea loc si de drept, adica fara sa mai fie necesara notificarea si acordarea unui termen rezonabil, in urmatoarele situatii: (1) obligatia avea caracter urgent si nu putea fi executata decat imediat; (2) debitorul, prin fapta sa, a facut imposibila executarea in natura a obligatiei; (3) debitorul a incalcat o obligatie de a nu face; (4) debitorul a anuntat expres creditorul ca nu va executa obligatia; (5) debitorul, in cazul unei obligatii cu executare succesiva, refuza sau neglijeaza sa execute in mod repetat; (6) nu a fost executata obligatia baneasca asumata in exercitiul unei intreprinderi; (7) obligatia se naste din savarsirea unei fapte ilicite extracontractuale (raspundere delictuala);

Bibliografie:

http://revista.universuljuridic.ro/wp-content/uploads/2016/09/02_Revista_Universul_Juridic_nr_08-2016_PAGINAT_BT_G_T_Nicolescu.pdf

Download PDF