Exceptiile procesuale – “Te dau in judecata!” (9)

Strict procedural, excepţia poate fi considerată, aşa cum s-a subliniat în literatura de specialitate, un refuz al paratului de a discuta in fond pretentia reclamantului. [1] Astfel, excepţia procesuală este un mijloc tehnic prin care se pun în discuţie anumite neregularităţi si urmareste, dupa caz, declinarea competentei, amanarea judecatii, refacerea unor acte ori anularea, perimarea sau respingerea cererii (nu ca nefondata sau neintemeiata).[2]

Exceptiile evita discutia pe fondul cauzei

Exceptiile sunt aparari, numai ca, spre deosebire de apararile de fond, ele nu tind la paralizarea actiunii reclamantului prin respingere ca neintemeiata sau nefondata, ci fie isi amana procesul, fie resping cererea, dar fara o analiza in fond. Asadar, la exceptii se pastreaza refuzul de a nu discuta pricina, de a nu discuta inca fondul.

Admiterea exceptiei nu are aptitudinea de a intra in autoritate de lucru judecat

Când se respinge prin apărări, ca urmare a analizei fondului, hotărârea va avea autoritate de lucru judecat, insa, atentie, atunci când respingerea acțiunii vine ca urmare a admiterii unei excepții, hotărârea nu va fi purtătoare de autoritate de lucru judecat pentru că nu s-a pus în discuție pricina pe fond.

Exceptiile sunt forme de manifestare a actiunii civile

Persoana care invoca exceptiile trebuie sa indeplineasca conditiile de exercitiu ale actiunii civile: capacitatea, calitatea, interesul, formularea unei pretentii.

Exceptiile se invoca, de obicei, in anumite termene

Termenele difera dupa valorile ocrotite de norma, de ordine publica sau privata.

Care este diferenta intre solutionarea exceptiei nulitatii pe cale de actiune sau pe cale de exceptie? Daca este solutionata pe cale de exceptie, actula va fi considerat nul doar cu privire la procesul respectiv.

Care este importanta exceptiei? Acestea nu vizează fondul obiectului dedus judecăţii (apărări de fond), ci apărări ce privesc încălcarea unor reguli de organizare judecătorească, de competenţă, de procedură sau neregularităţi ale dreptului la acţiune. Exceptiile sunt forme de manifestare a actiunii civile, astfel incat trebuie sa indeplineasca toate conditiile de exercitiu prevazute pentru aceasta (interes, capacitate, calitate, formularea unei pretentii). Pe scurt, este vorba de întârzierea sau împiedicarea judecăţii fondului litigiului.


Care sunt clasificarile exceptiilor procesuale? 

In functie de obiectul lor, exceptiile se clasifica in:

  1. Exceptii de procedura – vizeaza incalcarea normelor de competenta, de procedura propriu-zisa, de organizare judecatoreasca (ex: exceptia de necompetenta, de incompatibilitate, de perimare);
  2. Exceptii de fond – vizeaza lipsuri ale exercitiului dreptului la actiune; acestea duc la stingerea procesului (ex: lipsa interesului, capacitatii de exercitiu, calitatii procesuale). Tot aici intra si exceptia autoritatii de lucru judecat, imunitatii de jurisdictie, exceptia prescriptiei.

In functie de efectele pe care le produc, exceptiile se clasifica in:

  1. Dilatorii – tind la amanarea procesului (ex: exceptia de nulitate a citarii uneia dintre parti, exceptia necompetentei, exceptia de litispendenta);
  2. Peremptorii – tind la paralizarea judecatii, mai exact aproape toate exceptiile de fond (lipsuri), dar si cele de procedura care duc la respingerea/anularea cererii (ex: perimarea). In acest caz, cererea nu se respinge ca nefondata, ci ca inadmisibila, prematura, prescrisa etc. tocmai pentru ca in rezolvarea exceptiei nu se examineaza fondul dreptului

*Exista unele exceptii atipice, care incep cu efect dilatoriu, iar apoi capata efect peremptoriu:

  • lipsa calitatii de reprezentant (art. 82 NCPC – Când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată.)
  • lipsa capacitatii de exercitiu (art. 57 NCPC – Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are exerciţiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul sau ocrotitorul legal al acestuia va putea însă confirma toate sau numai o parte din aceste acte)
  • Netimbrarea sau insuficienta timbrare a cererii de chemare in judecata.
  • Exceptia prematuritatii in cazul in care dreptul dedus judecatii nu indeplineste conditia actualitatii, daca termenul care afecta dreptul nu s-a implinit pana la pronuntarea de catre instanta asupra exceptiei. Actualitatea este o conditie de exercitare a actiunii civile (capacitate si calitate procesuala, formularea unei pretentii si justificarea unui interes).

In functie de natura normei invocate, exceptiile se clasifica in:

  • Exceptii absolute – sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme de ordine publică (exceptiile de fond, de regula, sunt absolute);
  • Exceptii relative – sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme care ocrotesc cu precădere interesele părţilor:
    • Exceptia prescriptiei (este exceptie de fond, dar relativa – de ordine privata);
    • Exceptia lipsei capacitatii de exercitiu (este exceptie de fond, dar relativa);
    • Exceptia prematuritatii (este exceptie de fond, dar relativa);
    • Exceptia lipsei citarii (este relativa, dar poate fi invocata de orice parte);

Invocarea exceptiilor

Exceptiile absolute pot fi invocate de parti, instante, procuror, daca participa la proces, in orice stare a procesului. In recurs pot fi invocate exceptii numai daca nu implica administrarea altor probe, in afara de inscrisuri noi (art. 247 alin. 1). Exceptia e diferita de motivele de apel/recurs. Exceptia se invoca in cursul procedurii, iar ca motiv de apel poate fi invocata doar gresita solutionare a exceptiei.

Spre exemplu, daca nu am invocat lipsa calitatii procesuale active, nu pot declara apel pe motiv de lipsa a capacitatii procesuale active. Daca am invocat exceptia, dar s-a respins, pot declara apel pe motiv de gresita solutionare a exceptiei. Nu se poate invoca exceptia in apel fiindca a intrat in autoritatea de lucru judecat. Astfel, intai invoci exceptia in cursul procedurii, iar daca este solutionata gresit, vei invoca aceasta gresita solutionare ca motiv de apel.

Exista unele exceptii relative care pot fi invocate de oricare dintre parti:

  • lipsa citarii;
  • lipsa capacitatii procesuale de exercitiu.

Sunt exceptii absolute care se pot invoca doar intr-un anumit termen: necompetenta materiala; necompetenta teritoriala exclusiva; exceptia de perimare.

Excepţiile relative pot fi invocate de partea care justifică un interes, cel mai târziu la primul termen de judecată după săvârşirea neregularităţii procedurale, în etapa cercetării procesului şi înainte de a se pune concluzii în fond.

Exceptii relative care pot fi invocate in alt termen:

  • lipsa capacitatii procesuale (exercitiu si folosinta) – poate fi invocata in orice stare a procesului.

Partile sunt obligate sa invoce toate mijloacele de aparare si toate exceptiile de indata ce le sunt cunoscute. Daca partea a actionat cu rea-credinta, va fi sanctionata prin obligarea la suportarea unor sanctiuni pecuniare, nu prin decadere.


Solutionarea exceptiilor

  1. Regula: Exceptiile se solutioneaza inainte de administrarea probelor si de dezbaterea in fond a cauzei. Nu este exclus ca, desi s-a inchis faza cercetarii, in faza dezbaterilor sa se invoce o exceptie care fie este de ordine publica, fie de ordine privata, dar a intervenit ulterior inchiderii cercetarii.
  2. Exceptia: Exceptiile pot fi unite cu fondul sau cu administrarea probelor daca sunt intrunite cumulativ conditiile:
    1. sa fie necesara administrarea unor probe;
    2. probele sa fie comune cu cele necesare pentru finalizarea cercetarii sau pentru solutionarea fondului (exemplu: lipsa calitatii procesuale active in cazul actiunilor in revendicare, fiindca in cazul actiunilor reale exceptia se uneste cu fondul).

Nu este necesar ca instanta sa se pronunte la momentul la care au fost invocate exceptiile, deoarece poate fi necesara administrarea unor probe (ex: exceptia prescriptiei).

Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc.

Spre exemplu, autoritatea de lucru judecat este o exceptie de fond si poate veni in fata multor exceptii de procedura (ex: litispendenta, conexitatea).

Exemplu de ordine de solutionare a exceptiilor in functie de efectele produse:

  1. Incompatibilitatea – trebuie mai intai sa existe un complet legal investit care sa verifice apoi daca e competent (incompatibilitatea absoluta se invoca oricand in timpul procesului, iar cea relativa se invoca inainte de inceperii dezbaterilor);
  2. Netimbrarea – trebuie mai intai indeplinite conditiile formale ale cererii, iar ulterior se va determina competenta (problema timbrarii se pune in procedura de regularizare, fiind anterioara primului termen de judecata, unde se va pune problema competentei; ca situatie, in etapa regularizarii mai intai se verifica competenta sectiei, apoi verificarea indeplinirii formalitatii cererilor).
  3. Necompetenta – trebuie clarificat apoi daca cel ce se pronunta este si competent; solutia pronuntata de o instanta necompetenta este susceptibila de desfiintare prin exercitiul cailor de atac. Potrivit art. 176 pct. 3 NCPC, actele de procedura savarsite de un judecator cu incalcarea normelor de competenta de ordine publica sau privata vor fi nule (nulitate neconditionata de vatamare). Legala investire a instantei competente primeaza fata de legala investire prin achitarea taxelor de timbru.
  4. Autoritatea de lucru judecat [2] – are ca efect inexistenta dreptului, de aceea trebuie verificat daca exista, pentru ca daca nu mai exista dreptul, alte exceptii vor ramane fara obiect;
  5. Prescriptia – vizeaza existenta dreptului subiectiv, insa imposibilitatea valorificarii lui pe calea actiunii in justitie;
  6. Litispendenta – exceptia litispendentei va urma intotdeauna dupa solutionarea exceptiei lipsei de calitate procesuala (exceptie de fond), fiindca identitatea de parti este o cerinta pentru existenta litispendentei.

Atentie!

  • Daca se admite o exceptie peremptorie (tinde la paralizarea actiunii), se va dispune anularea / se constata perimarea;
  • Daca se admite o exceptie dilatorie (tinde la amanarea actiunii), se va amana cauza pentru refacerea actului /declina competenta
  • Daca se vor respinge exceptiile, se va da o incheiere sau hotarare (in cazul in care exceptiile se unesc cu fondul). Daca s-au unit cu fondul, ele vor fi solutionate separat, iar instanta trebuie sa se pronunte in dispozitiv si cu privire la exceptie. In caz contrar, hotararea este nula.

Admiterea exceptiei procesuale, nu afecteaza in principiu dreptul reclamantului, iar hotararea pronuntata ca urmare a admiterii unei exceptii nu are autoritate de lucru judecat cat priveste fondul dreptului.

____________________________________________________________________________

Bibliografie

[1] Andrea Vasile, Exceptiile procesuale in noul Cod de procedura civila, Editura Hamangiu, 2013.

Exceptiile se solutioneaza in cadrul cercetarii procesului, spre deosebire de apararea de fond, ce va fi dezlegata odata cu pronuntarea hotararii pe fond.

  1. Potrivit art. 248 NCPC, regula este ca excepţia procesuală să fie rezolvată înainte de analiza fondului, indiferent de soluţia ce urmează să fie dată acesteia (de admitere sau respingere).
  2. Referitor la procedura de soluţionare, trebuie reţinute prevederile art. 14 alin. (5) NCPC, potrivit cărora instanţa este obligată, în orice proces, să pună în discuţia părţilor, în contradictoriu, toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate, dispoziţii reluate şi de art. 224 NCPC. care prevede că instanţa este obligată, în orice proces, să pună în discuţia părţilor toate cererile, excepţiile, îm prejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu; pentru aceasta instanţa va da cuvântul autorului excepţiei, adversarului său procesual şi procurorului, în cazul participării sale în proces, iar în cazul excepţiei invocate din oficiu, punerea în discuţie se va face în ordinea firească.
  3. Potrivit dispoziţiilor art. 223 alin. (2) şi (3) NCPC, dacă la orice termen fixat pentru judecată se înfăţişează numai una dintre părţi, instan­ţa, după ce va cerceta toate lucrările din dosar şi va asculta susţinerile părţii prezente, se va pronunţa pe temeiul dovezilor administrate, examinand şi excepţiile şi apărările părţii care lipseşte. Această dispoziţie se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care lipsesc ambele părţi, deşi au fost legal citate, dacă cel puţin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă. Instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor solicitărilor formulate în scris de către părţi, în caz contrar hotărârea pronunţată fiind susceptibilă de a fi desfiinţată în căile de atac, în condiţiile legii. Acest lucru este normal, deoarece forma scrisă a cererilor este regula, conform art. 148 NCPC; lipsa părţii care a formulat o cerere scrisă sau a invocat în scris excepţii nu duce la considerarea ca inexistente a acestor excepţii.
  4. Potrivit art. 248 alin. (3) NCPC, dacă instanţa nu se poate pronunţa de îndată asupra excepţiei invocate, va amâna judecata şi va stabili un termen scurt în vederea soluţionării excepţiei. Rezultă că invocarea şi punerea în dezbatere a excepţiilor presupun şi soluţionarea lor prioritară în faza cercetării procesului, care va putea avea loc fie la acelaşi termen, fie la un termen ulterior; soluţionarea la un termen ulterior este impusă uneori chiar de regimul procesual al anumitor excepţii, caz în care părţilor li se pot încuviinţa probe în apărările form ulate în legătură cu o anumită excepţie (de exemplu, reclamantului i se pot încuviinţa, la cerere, probe pentru a dovedi actele sau faptele pârâtului care au fost de natură să întrerupă cursul unei prescripţii. Iar pârâtului i se pot încuviinţa probe în apărare, astfel încât procedura de soluţionare a excepţiei impune o amânare legată de administrarea de probe pe aceste aspecte).
  5. Inainte de a se trece la dezbaterea fondului cauzei, instanţa, din oficiu sau la solicitarea părţilor, pune în discuţia acestora cererile, excepţiile procesuale şi apărările care nu au fost soluţionate în cursul cercetării procesului, precum ş i cele care, potrivit legii, pot fi invocate în orice stare a procesului. O asemenea situaţie este posibilă dacă instanţa a omis să supună dezbaterilor contradictorii aceste excepţii ori să se pronunţe asupra lor. nu şi atunci când instanţa, în acea etapă, în aplicarea art. 248 alin. (4) NCPC, a unit cu fondul o excepţie procesuală, asupra căreia se va pronunţa după închiderea dezbaterilor în fond. De asemenea, pot fi discutate în contradictoriu excepţiile procesuale care, potrivit legii, pot fi invocate în orice stare a procesului, avându-se în vedere, totodată, obligaţia părţilor de a invoca toate mijloacele de apărare şi excepţiile procesuale de îndată ce le sunt cunoscute, sub sancţiunea de despăgubiri pentru pagubele pricinuite părţii adverse, în conformitate cu ari. 247 alin. (3) NCPC.
  6. Soluţionarea excepţiilor se face printr-o încheiere interlocutorie asupra căreia instanţa nu va mai reveni în cursul procesului, ea putând fi atacată numai odată cu fondul, dacă legea nu dispune altfel; încheierea interlocutorie este definită prin art. 235 NCPC ca fiind aceea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluţionează excepţii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase.

Actul procedural de soluţionare a excepţiei: încheiere, dacă se respinge excepţia sau se admite, dar instanţa rămâne în continuare învestită (încheierea presupune, prin esenţă, continuarea procesului); hotarare, dacă se admite excepţia şi instanţa se dezînvesteşte.

[2] In urma apararilor de fond, si nu a exceptiilor procesuale, actiunea se respinge ca neintemeiata atunci cand reclamantul nu prezinta dovezi sau se respinge ca nefondata atunci cand reclamantul dovedeste faptele pretinse de lege, dar legea pe care o invoca nu conduce la solutia pe care o propune.

[1] In unele cazuri, desi este vorba de veritabile aparari de fond, se foloseste impropriu denumirea de exceptie:

  • exceptia de neexecutare a contractului;
  • exceptia procesului rau condus (exceptio mali processus);
  • exceptia de nelegalitate a actului administrativ;
  • exception plurium concubentium (specifica actiunilor in stabilirea paternitatii);
  • exceptia nulitatii actului care sta la baza judecatii;
  • Alte aparari de fond: nemo auditur (potrivit regulii nemo auditur propriam turpitudinem allegans – nimeni nu se poate prevala de propria turpitudine –  nimănui nu-i este îngăduit să se prevaleze în faţa justiţiei de propria sa culpă pentru a valorifica un drept), compensatia legala, beneficiul de diviziune si discutiune

[2] Autoritatea de lucru judecat nu este atasata hotararilor pronuntate in baza recunosterii pretentiilor reclamantului in conditiile art. 436 NCPC (Când pârâtul a recunoscut în tot sau în parte pretenţiile reclamantului, instanţa, la cererea acestuia din urmă, va da o hotărâre în măsura recunoaşterii) ori hotararilor prin care se incuviinteaza invoiala partilor, potrivit dispozitiilor art. 438 NCPC (Părţile se pot înfăţişa oricând în cursul judecăţii, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfinţească tranzacţia lor), intrucat acestea nu sunt rezultatul verificarii jurisdictionale realizate de judecator, fiind hotarari pronuntate in absenta dezbaterilor, a stabilirii situatiei de fapt de catre instanta si a aplicarii normelor de drept incidente, ele reprezentand consecinta unui act procedural de dispozitie al partii, exercitat personal sau in conditiile art. 81 alin. (1) NCPC (Renunţarea la judecată sau la dreptul dedus judecăţii, achiesarea la hotărârea pronunţată, încheierea unei tranzacţii, precum şi orice alte acte procedurale de dispoziţie nu se pot face de reprezentant decât în baza unui mandat special ori cu încuviinţarea prealabilă a instanţei sau a autorităţii administrative competente).

 

Download PDF