Expertiza – “Probele in procesul civil” (7)

= mijloc de probă prin care se lămuresc aspecte de fapt pentru care sunt necesare cunoștinte de specialitate. Sunt domenii în care puterea de cunoaștere a judecătorului nu este una deplină și are nevoie de opinia unui specialist;

Așadar, trebuie menționate două aspecte importante:

  • ! expertiza nu vizează chestiuni de drept (pe acestea le lămurește instanța)
  • ! expertiza implică domenii de specialitate (nu vorbim despre situații de fapt pe care instanța poate să le aprecieze prin cunoștințe obișnuite).

Categorii de expertize:

  • expertize tehnice (expertiza tehnica evaluatoare, expertiza tehnica privind starea constructiilor,
  • expertiza tehnica topografica etc.);
  • expertize contabile (se verifică regularitatea registrelor contabile ale profesioniștilor, insolvența, de ex.);
  • expertize medico-legale (prin care se verifică perioada exactă a nașterii, tăgada paternității, stabilirea filiației etc)
  • expertize criminalistice (mai ales în materia falsului în înscrisuri) etc

Caractere:

  1. De regula, are caracter facultativ, instanta este cea care fie la cererea părții, fie din oficiu, stabilește dacă poate aprecia singură aspectul de fapt respectiv sau are nevoie de opinia unui specialist. Instanța stabilește limita în care poate înțelege anumite situații de fapt;
  2. În mod excepțional, expertiza are caracter obligatoriu. Exemple de situatii cand expertiza este obligatorie:
  • ! expertiza psihiatrică în cazul punerii sub interdicție – avizul obligatoriu al unei comisii de specialiști; (art. 937 NCPC);
  • ! în cazul conceperii copilului într-o anumită perioadă a timpului concepțiunii sau în afara acestuia se cer mijloace științifice de probă, adica proba cu expertiza (art. 412 NCC);
  • ! în cazul înregistrarii tardive a nașterii (Legea nr. 119/1996 instituie obligativitatea avizului experților);
  • ! stabilirea despăgubirilor în caz de expropriere se face de către o comisie de experți.
  • ! Art. 1137 NCC – obligațiile geratului – în vederea garantării cheltuielilor necesare, gerantul poate cere înscrierea în cartea funciară a unei ipoteci, sub rezerva unei expertize dispuse de către instantă;
  • ! Art. 985 NCPc – partajul judiciar – încheierea de admitere în principiu – formarea loturilor se poate face doar pe baza unui raport de expertiză, cu excepția cazului în care părțile convin asupra modului de împărțire.

Sunt însa și situații în care jurisprudența a stabilit ca fiind necesară expertiza, chiar dacă nu se prevede în mod expres de lege: ! în materia recunoașterii de paternitate sau la tagada de paternitate.

Sediul materiei:

Dreptul comun: NCPC, art. 330-340;

Reguli speciale:

  • OG 2/2000 privind organizarea activitatii de expertiza tehnica judiciara si extrajudiciara fiind cea mai uzitata;
  • OG 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutelor de medicina legala; OG 75/2000 privind organizarea activitatii de expertiza criminalistica;
  • OUG nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase in Romania (evaluarea metalelor pretioase si ale pietrelor pretioase dispusa de instantele de judecata se face de catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor – art. 14, lit. d);
  • OG nr. 75/2000 privind autorizarea expertilor criminalisti care pot fi recomandati de parti sa participe la efectuarea expertizelor criminalistice.

Încuviintarea probei cu expertize: Curpinsul încheierii de încuvințare a probei cu expertiza:

  1. Instanta poate desemna unul sau trei experti autorizati (sunt propusi de Ministerul de Justitie, sustin examen):

De regula, expertii sunt alesi de parti: partile se inteleg asupra persoanelor ce vor fi experti. Daca partile nu se inteleg, atunci expertii vor fi desemnati prin tragere la sorti. Indiferent daca partile se inteleg sau nu, expertii desemnati sau trasi la sorti trebuie sa fie dintre cei aflati pe lista biroului local de expertiza. Fiecare instanta are o lista cu experti, pe domenii de specialitate. Se fixeaza in ce domeniu va fi facuta expertiza si se cauta numele expertilor din acel domeniu.

– Daca nu exista experti autorizati intr-un anumit domeniu strict specializat, se vor utiliza specialisti in acel domeniu. Judecatorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalitati ori specialisti din domeniul respectiv (art. 330, alin. 3 NCPC).

– Sunt situatii in care expertiza nu poate fi facuta de experti, ci de catre structuri – de catre un laborator sau institut de specialitate (spre exemplu, de catre institutele de medicina legala). Se desemneaza institutul sau laboratorul care va face expertiza si incheierea de incuviintare a probei cu expertiza se va trimite laboratorului sau institutului de specialitate. Conducerea structurii va stabili ulterior persoana care va face expertiza. Persoanele care vor face efectiv expertiza sunt alese de catre conducerea institutului.

La expertizele medico-legale, expertiza va fi realizata in cadrul Institutului National de Medicina Legala Mina Minovici.

La expertizele criminalistice, expertiza va fi realizata in cadrul biroului local de expertiza, aflat in subordinea Ministerului Justitiei. In materia expertizelor criminalistice, exista si experti criminalisti privati.

NB! Pe langa expertii autorizati desemnati de instanta pot participa si experti/specialisti alesi de parti care asista partile la efectuarea expertizei lucrand platiti de catre partea care i-a ales fiind si acestia experti autorizati; Ei pot sa formuleze intrebari si observatii si sa intocmeasca un raport separat de cel al expertului desemnat de instanta. ( art. 18 din OG 2/2000) Expertul trebuie sa dovedeasca calitatea in fata instantei !! Aceștia sunt peste numărul celor 1 sau 3 experți desemnați de instanță (art. 330 alin. (5) NCPc)

  1. obiectivele expertizei;
  2. Termenul în care trebuie efectuată expertiza
  3. Onorariul provizoriu al expertului – Onorariul provizoriu se depune in 5 zile de la numirea expertului, sub sanctiunea decaderii din proba. Acest onorariu este doar provizoriu. La sfarsitul lucrarii, dupa ce expertul depune raportul de expertiza, raspunsul la eventualele obiectiuni sau raportul suplimentar, dupa caz, expertul are dreptul sa solicite reevaluarea prin majorare a onorariului, instanta dispunand acest lucru prin incheiere executorie, cu citarea partilor (art. 339, alin. 2 NCPC). Expertii desemnati de instanta nu pot primi de la parti alte sume decat cele stabilite prin incheierea de sedinta (fie incheierea initiala de numire a lor – incheierea de incuviintare a probei cu expertiza, fie incheierea prin care se majoreaza onorariul). Orice suma primita de catre expert in afara celor inscrise in incheiere reprezinta infractiunea de luare de mita (art. 339, alin. 1 NCPC).
  4. Cheltuielile de deplasare – Expertii au dreptul, la fel ca si martorii, la cheltuieli de transport, cazare si masa. Si acestea trebuie trecute in incheiere, daca primeste aceste cheltuieli de la parti (art. 339, alin. 3 NCPC).

 

*OBS: In legatura cu incheierea de numire a expertului, instanta poate fixa o audiere in camera de consiliu, in cadrul careia va solicita expertului sa estimeze:

– costul lucrarii ce urmeaza a fi efectuata;

– termenul necesar efectuarii expertizei.

De asemenea, instanta poate fixa un termen scurt, pentru cand va solicita expertului sa estimeze in scris costul lucrarii ce urmeaza a fi efectuata + termenul necesar efectuarii expertizei. Partile vor trebui citate, iar pozitia partilor se va consemna in incheiere. In functie de pozitia expertului si a partilor, instanta va fixa termenul de depunere a raportului de expertiza si conditiile de plata a costurilor necesare efectuarii expertizei.

Daca expertiza se face la o alta instanta, prin comisie rogatorie, numirea expertilor si stabilirea sumelor cuvenite vor fi lasate in sarcina acestei din urma instante (art. 340 NCPC).

Recuzarea si inlocuirea expertului

Expertii pot fi recuzati pentru aceleasi motive ca si judecatorii, potrivit art. 332, alin. (1) NCPc. Se face astfel trimitere la dispozitiile art. 41-42 NCPc, ce trebuie aplicate in mod corespunzator (spre exemplu, cazul de recuzare de la art. 42, alin. (1), pct. 1 NCPc – antepronuntarea – nu este aplicabil expertilor).

Recuzarea trebuie sa fie ceruta in termen de 5 zile, care curge de la numirea expertului, daca motivul exista la data numirii sau de la momentul ivirii motivului de recuzare, in celelalte cazuri (daca motivul de recuzare a aparut dupa data numirii expertului).

Art. 332, alin. (2) NCPc vorbeste despre data existentei motivului si nu de momentul de la care partea cunostea motivul. Daca partea dovedeste ca desi motivul de recuzare exista, dar nu-l cunostea, poate solicita repunerea in termen; pentru motive temeinice, instanta poate acorda repunerea in termen.

Cererea de recuzare se judeca de instanta cu citarea partilor si a expertului (art. 332, alin. (2) NCPc); este o prevedere diferita fata de judecarea cererii de recuzare in privinta membrilor completului, ce se judeca in camera de consiliu, de regula, fara citarea partilor si doar cu ascultarea judecatorului recuzat, daca apreciaza ca este necesar (art. 51, alin. (1) NCPC).

Incheierea de recuzare se ataca numai odata cu fondul (in schimb, doar incheierea de respingere a recuzarii poate fi atacata, odata cu fondul, in cazul cererii de recuzare a judecatorului: art. 53, alin. 1 NCPC).

 

Inlocuirea se poate dispune:

In cazul in care expertul numit refuza, fara motiv intemeiat, sa indeplineasca sarcina care i s-a incredintat, va fi sanctionat, prin incheiere executorie, cu amenda si obligat la despagubiri fata de partea vatamata (art. 187, alin. 1, pct. 2, lit. d NCPC si art. 189 NCPC). Dispozitiile referitoare la citarea, aducerea cu mandat si sanctionarea martorilor care lipsesc se aplica si expertilor, iar in cazul in care totusi expertul nu se infatiseaza, instanta poate dispune inlocuirea expertului (art. 333, alin. 1 NCPC).

Situatia in care expertul care nu se infatiseaza atunci cand este citat de catre instanta este inlocuit este doar unul din motivele de inlocuire a expertului.

Astfel, chiar daca expertul se infatiseaza, instanta poate dispune inlocuirea expertului:

  • daca acesta nu depune raportul de expertiza in termenul instituit;
  • daca a intervenit un motiv de boala;
  • din alte motive temeinice.

Asadar, situatia prevazuta la art. 333, alin. 2 NCPC reprezinta doar unul dintre cazurile ce duc la inlocuirea expertului de catre instanta.

 

Administrarea probei cu expertiza.

Se poate face in doua modalitati:

  1. Ascultarea expertului in sedinta [EXCEPTIA].

Daca problema asupra careia urmeaza sa se pronunte expertul poate fi lamurita prin simpla parere a expertului, acesta va fi ascultat in sedinta. Astfel, este posibil ca instanta sa chestioneze expertul asupra nelamuririlor de ordin tehnic pe care le are in sedinta de judecata (art. 334 NCPC).

In aceasta situatie, nu se va mai intocmi o lucrare scrisa, intrucat problemele sunt punctuale. Este suficient ca instanta sa invite expertul in sedinta, pentru ca acesta sa-si expuna punctul de vedere. Expertul va trebui citat si va fi ascultat in sedinta. Daca expertul nu se prezinta, va fi inlocuit, potrivit prevederilor art. 333, alin. 2 NCPC.

Ascultarea se face cu citarea partilor; si partile pot pune intrebari expertului. Opinia expertului se mentioneaza intr-un proces-verbal. Regulile referitoare la citare, amenda si aducerea cu mandat a martorului sunt aplicabile si expertului. Totusi, regulile privind aducerea cu mandat nu se aplica specialistilor ori personalitatilor din domeniile strict specializate (nu sunt experti judiciari) si nici in cazul in care expertiza este incredintata unui laborator sau unui institut de specialitate (art. 330, alin. 4 NCPC).

Explicatie: expertii judiciari se afla intr-un corp al expertilor judiciari in care s-a inscris de bunavoie, in timp ce specialistii sau personalitatile din domeniile strict specializate nu sunt pe lista aceea. Spre exemplu, nu este posibila aducerea cu mandat a unui profesor specialist in pictura olandeza pentru a face o expertiza privitoare la anumite tablouri.

 

  1. Efectuarea unui raport de expertiza [REGULA]
  2. Efectuarea expertizei cu citarea partilor

Expertiza are loc cu citarea partilor in doua situatii:

  • ! daca este nevoie de o lucrare la fata locului – spre exemplu, daca se masoara un teren, daca expertul verifica starea unei constructii, daca la o actiune in granituire se verifica semnele de hotar etc.;
  • ! daca sunt necesare explicatiile partilor – expertul simte nevoia de a da partilor explicatii; este necesara prezenta ambele parti deoarece explicatiile se dau in contradictoriu.

Dar, exista si situatii in care nu este necesara prezenta partilor: spre exemplu, la expertiza contabila, pe baza inscrisurilor depuse de parti. Daca considera ca sunt suficiente inscrisurile din dosar, expertul nu mai citeaza partile.

*OBS: daca se decide citarea partilor de catre expert, citarea se face prin scrisoare recomandata cu continut declarat, cu 5 zile inainte de infatisarea la expertiza. Se vor mentiona ziua, ora si locul unde se va face lucrarea (art. 335, alin. 1 NCPC).

Daca expertul nu a citat partile sau a citat doar o parte desi se afla intr-una din cele doua ipoteze mentionate anterior, atunci intervine nulitatea relativa a raportului de expertiza. Insa, nulitatea este relativa.

Poate fi invocata numai de partea prejudiciata si numai la primul termen de la depunerea raportului, sub sanctiunea decaderii. Partile sunt obligate sa dea expertului orice lamuriri in legatura cu obiectul lucrarii (potrivit prevederilor art. 335, alin. 2 NCPC).

  1. Opunerea unei parti la efectuarea lucrarii

Atunci cand este nevoie de o deplasare, de o lucrare la fata locului, poate ave loc o opunere a unei parti la efectuarea lucrarii. Astfel, o parte opune rezistenta sau impiedica efectuarea unei expertize, atunci cand efectuarea expertizei tine de posibilitatea acestei parti de a se opune. Spre exemplu, se solicita evaluarea unui apartament in care paratul refuza accesul.

Daca una dintre parti se opune, in primul rand se creeaza o prezumtie relativa impotriva partii care a impiedicat efectuarea lucrarii, in sensul ca se va considera ca afirmatiile partii adverse sunt corecte (potrivit art. 335, alin. 3 NCPC). Astfel, se creeaza o prezumtie favorabila celui care solicita proba cu expertiza (spre exemplu, evaluarea unui apartament). Sunt situatii in care nu poate functiona aceasta prezumtie, intrucat lucrarea ce se cere expertului este prea complexa (spre exemplu, evaluarea unei constructii). Prezumtia va fi analizata in contextul administrarii tuturor celorlalte probe.

Partea care se opune efectuarii expertizei va suporta cheltuielile efectuate cu expertiza pana la data refuzului (art. 335, alin. 4 NCPC).

In mod exceptional, cand aflarea adevarului in cauza este indisolubil legata de efectuarea probei cu expertiza tehnica, instanta va autoriza folosirea fortei publice pentru efectuarea expertizei, prin incheiere executorie, data in camera de consiliu, dupa ascultarea partilor.

Expertul face o cerere catre instanta pentru a se autoriza folosirea fortei publice, dupa ce este impiedicat de o parte sa faca expertiza. Partea poate fi amendata (art. 187, alin. 1, pct. 2, lit. i NCPC). De asemenea, instanta poate renunta la expertiza si poate dispune administrarea altor mijloace de proba (daca instanta considera ca aflarea adevarului nu tine numai de efectuarea probei cu expertiza.

  1. Raportul de expertiza

Expertul isi concretizeaza lucrarea printr-un raport in care va arata obiectivele avute in vedere, metodele folosite, constatarile si concluziile motivate la care a ajuns. Acest raport se depune cu cel putin 10 zile inainte de termenul fixat pentru judecata. In cazurile urgente, instanta poate dispune si un termen mai scurt pentru depunerea raportului de expertiza (art. 336, alin. 1 NCPC).

Efectul incalcarii termenului de 10 zile de catre expert trebuia analizat tinandu-se seama de faptul ca eventualele nulitati ale expertizei, eventualele obiectiuni se vor putea face numai la primul termen de la depunerea raportului. Se prezuma ca termenul de 10 zile (daca este respectat acest termen de depunere a raportului) este suficient pentru ca partile sa cunoasca efectele raportului de expertiza si le da timp sa formuleze eventuale critici. Daca se incalca termenul de 10 zile (raportul de expertiza fiind depus doar cu cateva zile inainte de termenul fixat pentru judecata), atunci partile pot solicita o amanare, pentru a analiza dosarul si pentru a avea timp sa formuleze eventuale obiectiuni. Aceasta este miza termenului de 10 zile. In cazul incalcarii termenului de 10 zile, expertul poate fi amendat (art. 187, alin. 1, pct. 2, lit. h NCPC)

  1. Forma raportului de expertiza
  2. parte introductiva: organul care a dispus expertiza, obiectivele expertizei;
  3. continutul: operatiunile facute de fiecare expert;
  4. concluziile: raspunsul punctual la intrebarile retinute in incheierea de incuviintare a probei.

Daca au fost mai multi experti cu pareri diferite, exista posibilitatea redactarii opiniei separate, in cadrul aceluiasi raport de expertiza, prin care fiecare expert isi va motiva pozitia sa (art. 336, alin. 2 NCPC). Expertii consilieri ai partilor pot face rapoarte separate, prin care fie sunt de acord, fie contrazic opinia expertilor desemnati de catre instanta, fie au opinii complementare.

Expertii consilieri ai partilor au doar posibilitatea de a intocmi aceste rapoarte separate, nefiind obligati in acest sens. Acestia nu semneaza chiar raportul de expertiza facut de expertii desemnati de instanta.

 

 

 

 

 

 

 

Lamurirea. Completarea. Noua expertiza.

Aceste contestari ale raportului de expertiza se produc ca urmare a doua evenimente:

LA CEREREA PARTILOR

Partile trebuie sa formuleze o cerere la primul termen de la depunerea raportului, daca raportul este depus cu cel putin 10 zile inainte de termenul fixat pentru judecata. Daca raportul de expertiza nu este depus cu cel putin 10 zile inainte, se mai da un nou termen.

Partile pot formula:

  1. Obiectiuni

Obiectiunile, daca sunt admise, ar conduce la lamuriri sau completari ale raportului de expertiza. Obiectiunile se fac in trei ipoteze (art. 337 NCPC):

  • expertiza cuprinde aspecte neclare;
  • expertiza cuprinde contradictii intre parerile expertilor (spre exemplu, exista trei pareri diferite);
  • nu s-a raspuns la toate obiectivele sau intrebarile stabilite de instanta.

Mijloc: obiectiunea.

Motivele: sunt cele trei de mai sus.

Rezultatul: este dispunerea de catre instanta a unei lamuriri sau a unei completari a raportului de expertiza, depinde dupa cum vorbim despre contradictii, neclaritati sau obiectiuni.

  1. Cerere de refacere a expertizei

Exista si posibilitatea introducerii unei cereri de refacere a expertizei, cand neclaritatile sunt profunde, iar partea nu mai are incredere ca acei experti ar putea raspunde la problemele respective. Cererea de refacere a expertizei poate fi formulata, motivat, sub sanctiunea decaderii (art. 338, alin. 2 NCPC):

  • la primul termen de la depunerea raportului de expertiza; sau
  • la primul termen de la depunerea raspunsului la obiectiuni; sau
  • la primul termen de la depunerea completarilor (raportului suplimentar).

DE CATRE INSTANTA, DIN OFICIU

Chiar daca partile nu contesta raportul de expertiza, instanta se poate considera nelamurita si ar putea solicita lamurirea, completarea sau refacerea expertizei, oricand in cursul procesului.

*OBS:

1) Lamurirea sau completarea raportului de expertiza se fac de acelasi expert (cel care a facut lucrarea). In schimb, in cazul unei noi expertize, aceasta se face de catre un alt expert sau alti experti;

2) Efectuarea unei noi expertize nu se confunda cu refacerea expertizei, ca urmare a anularii raportului. In situatia anularii raportului de expertiza si a efectuarii din nou a expertizei, primul act este nul si nu mai poate fi valorificat in niciun fel. In schimb, daca instanta, ca urmare a nemultumirii partii legata de modalitate de expertizare, incuviinteaza efectuarea unei noi expertize, ambele acte sunt valabile.

Daca se anuleaza raportul de expertiza, onorariul se plateste o singura data. Daca se mai face inca o expertiza, se mai plateste un onorariu de expert ( ! ).

Aprecierea probei cu expertiza

Instanta nu este tinuta de concluziile expertizei, chiar daca instanta s-a declarat incapabila sacerceteze un domeniu tehnic. Aceasta posibilitate pleaca de la suverana apreciere a probei pe care o are instanta de judecata.

Concluziile expertizei constituie numai elemente de convingere, lasate la libera apreciere a judecatorului, ca toate celelalte probe.

Totusi, fie ca primeste sau nu concluziile expertizei, instanta trebuie sa motiveze pozitia sa. Instanta nu va putea sa inlature concluziile expertilor decat intr-un mod motivat.

Argumentele trebuie sa fie de asemenea de natura tehnica. Valoarea stiintifica a argumentele folosite de instanta pentru a nu primi concluziile expertilor trebuie sa fie comparabila cu cea a metodelor utilizate de experti. O expertiza bazata pe cercetari stiintifice nu poate fi inlaturata decat printr-o proba de valoare stiintifica egala.

S-a retinut in doctrina si jurisprudenta ca atunci cand se fac mai multe rapoarte de expertiza, instanta va putea sa adopte concluziile unuia sau celuilalt, fara a putea face o medie intre aceste rapoarte (media nu este o valoare stiintifica).

In cazul expertizelor medico-legale contradictorii, s-a decis ca instanta este datoare sa le supuna spre avizare Comisiei superioare medicale, formata din specialisti de inalta competenta, iar nu sa-si insuseascauna din ele fara aceasta avizare.

Constatarile de fapt ale expertilor, precum prezenta partilor, sustinerile acestora, data raportului, aratarea operatiunilor adoptate in prezenta partilor si sustinerile partilor in fata expertilor fac dovada pana la inscrierea in fals, intrucat expertii sunt delegati ai instantei.

 

Download PDF