Nulitatea – Sanctiuni procedurale

Nulitatea este sanctiunea care lipseste total sau partial de efecte actul de procedura efectuat cu nerespectarea cerintelor legale, de fond sau de forma. Nulitatea intervine in cazul nerespectarii regulilor privind actele de procedura, dar si in cazul nerespectarii termenelor prohibitive (dilatorii).

Clasificari:

In functie de caracterul normelor incalcate la efectuarea actului de procedura:

1. Absolute – intervin atunci cand la intocmirea actului de procedura au fost incalcate norme juridice de ordine publica;

  • poate fi invocata de oricare dintre parti (Atentie! poate fi invocată chiar de cel care a cauzat neregularitatea procedurală prin propria faptă).
  • poate fi invocata in orice faza a procesului.

2. Relative – intervin daca la intocmirea actului de procedura au fost nesocotite norme juridice de ordine privata;

  • poate fi invocata de partea careia ii profita norma, cu conditia ca nulitatea sa nu fi fost provocata prin fapta proprie (ex: reclamantul nu poate cere necompetenta relativa fiindca a depus cererea la alta instanta).
  • poate fi invocata:
    • Pentru neregularitatile savarsite pana la inceperea judecatii – prin intampinare (daca nu e obligatorie, pana la primul termen de judecata); adica pana la primul act de procedura;
    • Pentru neregularitatile savarsite in timpul judecatii – la termenele la care s-a savarsit neregularitatea, dar daca partea nu e prezenta, atunci o va putea invoca pana la termenul de judecata urmator, dar inainte de a depune concluzii pe fond.

Spre deosebire de decadere, ce poate fi invocata, daca este reglementata prin norme de ordine privata, la primul termen dupa momentul cunoasterii motivului decadere.

Partea interesata poate renunta, expres sau tacit, la dreptul de a invoca nulitatea relativa, insa partile nu pot renunta, in principiu, la dreptul de a invoca nulitatea absoluta.

Dupa modul de consacrare legislativa:

  1. Exprese – sunt prevazute ca atare de lege (te scuteste de dovada/proba vatamarii);
  2. Virtuale – nu sunt prevazute de lege, dar exista ca urmare a faptului ca s-a incalcat o norma de drept. Astfel, la efectuarea actului de procedura a fost nesocotita o dispozitie legala ce stabileste o conditie pentru incheierea valabila a actului respectiv. In cazul nulitatilor virtuale, cel care invoca nulitatea trebuie sa dovedeasca existenta unei vatamari.

Asadar, in cazul nulitatiii exprese, partea care invoca nulitatea va trebui sa dovedeasca doar doua dintre cele trei conditii, anume incalcarea formelor procedurale si imprejurarea ca vatamarea (prezumata) nu poate fi inlaturata decat prin desfiintarea actului lovit de nulitate. In cazul nulitatii virtuale, cel ce invoca nulitatea va trebui sa indeplineasca si conditia dovedirii existentei unei vatamari.

Dupa cum privesc forma exterioara sau intrinseca a actului de procedura:

  1. Intrinseci – privesc nerespectarea conditiilor proprii actului de procedura, privitoare la forma sau continutul acestora;
  2. Extrinseci – cele care privesc incalcarea conditiilor exterioare actului de procedura.

Nulitatile extrinseci se caracterizeaza prin faptul ca nu sunt conditionate de vatamare (ex1: actul facut in interiorul unui termen prohibitiv – nulitatea nu vizeaza forma actului, actul este perfect, nici conditiile de fond, ci faptul ca este facut intr-un moment gresit, o conditie ce se plaseaza in exteriorul actului. ex2: necompetenta instantei este o nulitate extrinseca, fiindca actul e perfect, dar este depus intr-un loc gresit. ex3: plata taxelor de timbru. ex4: competenta.)

Dupa cum nulitatea intervine pentru nerespectarea conditiilor ce privesc actul sau dependenta acelui act:

  1. Proprii – intervine in urma nerespectarii conditiilor ce privesc insusi actul de procedura (conditiile proprii);
  2. Derivate – decurg ca urmare a legaturii de cauzalitate cu un act nul (ex: nulitatea decurgand din audierea unui martor care nu avea voie sa depuna marturie deoarece era condamnat pentru marturie mincinoasa, evident ca se va extinde si asupra hotararii judecatoresti daca hotararea se intemeiaza pe marturia respectiva). Actul nu contine elemente de viciu formal, dar se sprijina pe un act nul.

In functie de intinderea efectelor:

  1. Totale – intervin cand sanctiunea vizeaza intregul act de procedura;
  2. Partiale – intervin cand afecteaza numai o parte a actului de procedura, cealalta parte nefiind desfiintata (ex. admiterea in parte a recursului – e nulitate partiala).

Dupa cum implica sau nu existenta unei vatamari:

  1. Conditionate de vatamare – intervin in legatura cu nerespectarea cerintelor intrinseci ale actului de procedura;
  2. Neconditionate de vatamare – intervin ca urmare a nerespectarii conditiilor extrinseci ale actului de procedura.

Distinctia este foarte importanta fiindca, de regula, in procedura civila nu poate interveni nulitatea daca nu exista o vatamare. Simpla incalcare a unei norme de drept, de regula, nu atrage per se nulitatea. Mai e nevoie de 2 conditii: incalcarea sa fi produs o vatamare si vatamarea sa nu poata fi inlaturata altfel.

Nulitatea conditionata de vatamare

Regula este faptul ca nulitatea este conditionata de vatamare. Prin urmare, ca actul sa fie anulat trebuie indeplinite conditiile:

  1. actul sa fie indeplinit cu neobservarea cerintelor legale (fond, forma)
  2. sa fi produs o vatamare (la nulitatile exprese vatamarea se prezuma, prezumtia fiind relativa – poate fi rasturnata)
    1. Ce inseamna vatamare?
      1. Exemplu, necitarea partii – aceasta produce o vatamare, faptul ca partea este lipsita de posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere in instanta.  Art. 157 alin. (3) prevede ca vor fi sanctionate cu nulitate expresa neindeplinirea cerintelor citatiei (denumirea instantei, numarul dosarului, ziua infatisarii, numele celui citat si al locului citarii, stampila instantei si semnatura grefierului). Astfel, negasirea in cuprinsul citatiei a acestora va scuti pe cel care invoca de dovada vatamarii.
  3. vatamarea sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea actului
    1. Nu orice incalcare a legalitatii urmata de o vatamare ar putea conduce la nulitate, ci numai daca nulitatea este singura cale de inlaturare a vatamarii (ex: lipsa semnaturii pe cererea de chemare in judecata – este o conditie? da. atrage nulitatea? da. Totusi, la cererea nesemnata, judecatorul va incerca remedierea solicitandu-i partii sa semneze: daca semneaza, nulitatea se acopera, daca nu, va interveni nulitatea – modalitati curative). Art. 177 alin. (3) NCPC – Actul de procedura nu va fi anulat daca pana la momentul pronuntarii asupra exceptiei de nulitate a disparut cauza acesteia (actul prin care se repara cauza de nulitate trebuie sa fie un act facut in termen; daca nu e facut in termen, sanctiunea va fi decaderea din dreptul la reparatie). Daca esti decazut din dreptul de a mai face un act rectificator al actului de nulitate, inseamna ca el nu poate avea valabilitate, si atunci cauza de nulitate ramane (daca nu ai termen, pana la data pronuntarii). 

Exemple: prejudiciu patrimonial, amanarea procesului, impiedicarea partii de a-si pregati apararea, impiedicarea partii de a formula obiectiuni etc.

Nulitatea neconditionata de vatamare

Nulitatea intervine fara a interesa daca se produce sau nu o vatamare. Rezulta ca, in cazul incalcarii dispozitiilor legale referitoare la conditiile extrinseci actului de procedura, regula o cosntituie intervenirea nulitatii neconditionate. Spre deosebire de cazurile ce tin de regula, in cazul nulitatilor neconditionate de vatamare exista o enumerare exhaustiva:

  1. Capacitatea procesuala – daca minorul face un act de procedura, se considera nul, nu mai intereseaza daca actul l-a vatamat pe minor;
  2. Reprezentarea procesuala – daca actul nu este semnat de catre avocat;
  3. Competenta instantei;
  4. Compunerea/Constituirea completului – numarul de judecatori, participarea procurorului, incompabilitati etc.;
  5. Publicitatea sedintei de judecata – prin aceasta se interpreteaza ca neconditionata de vatamare este numai incalcarea regulilor privind judecata; insa, daca ea ar trebui judecata in camera de consiliu, dar se judeca in sedinta publica nu se incalca publicitatea, ci secretul sedintei, nulitatea fiind conditionata de vatamare.
  6. Alte cerinte legale extrinseci actului de procedura (neplata taxei de timbru, efectuarea actului in termen prohibitiv, depunerea cererii de apel la alta instanta decat cea care a judecat cererea – cererea de apel se depune la instanta care a pronuntat hotararea)

——–

A nu se confunda nulitatea expresa, care genereaza doar o prezumtie de vatamare, cu nulitatile neconditionate de vatamare. Cea expresa te scuteste de dovada, dar partea adversa poate face contraproba; la cea neconditionata de vatamare nu intereseaza discutia.

A nu se confunda clasificarea in relative si absolute cu clasificarea in exprese si virtuale, asociind in mod gresit faptul ca cele exprese ar fi si absolute.

A nu se confunda nulitatile conditionate de vatamare cu cele relative; nu au legatura intre ele, fiind efectiv paralele.

——–

Invocarea nulitatii

In sistemul roman de drept nu exista nulitati de drept, ci desfiintarea actelor de procedura nu poate avea loc decat prin hotarare judecatoreasca. Astfel, nulitatea va fi declarata intotdeauna numai de catre instanta de judecata.  Actul de procedura, desi indeplinit cu nerespectarea legii, isi va produce efectele ca si cum ar fi valabil incheiat. Se poate invoca in cursul procesului pendinte, mijlocul de invocare fiind exceptia de nulitate a actului de procedura.

In cursul procesului se invoca exceptia, avand doua situatii:

  1. Exceptia se admite – instanta pronunta o incheiere interlocutorie (daca instanta ramane investita) sau o hotarare (daca instanta de dezinvesteste). Aceasta poate fi atacata odata cu fondul.
  2. Exceptia se respinge – instanta pronunta o incheiere interlocutorie care poate fi atacata odata cu fondul.

In cazul cailor de atac, instanta admite sau respinge motivul printr-o hotarare ce poate fi atacata in caile de atac prevazute de lege. Cand se invoca nulitatea (nelegalitatea) hotararii pronuntate, pentru nerespectarea cerintelor legale in privinta unuia sau mai multor acte de procedura, mijlocul de invocare a nulitatii il constituie insesi motivele acelei cai de atac.

Sanctiunea care se invoca pe calea exceptiei cat timp nu a intervenit o hotarare, deci procesul se afla pe rolul instantei, iar dupa ce s-a pronuntat o hotarare se invoca prin intermediul cailor de atac.

Nulitatea absoluta poate fi invocata de oricare dintre parti, de procuror si de instanta din oficiu, in orice faza a procesului, daca legea nu prevede altfel, in timp ce nulitatea relativa se poate invoca numai de partea vatamata, intr-un anumit termen si numai daca neregularitatea nu a fost cauzata din propria fapta (art. 178 NCPC).

Efectele nulitatii

  1. Actul nul va fi lipsit de efectele pe care i le da legea in ceea ce priveste functia sa procedurala (este afectata atat procedura, cat si actul constatator).
  2. Opereaza retroactiv, actul va fi considerat ca nu a produs niciodata efecte (indiferent daca sunt norme de ordine publica sau privata incalcate).
  3. Pot fi folosite declaratiile sau constatarile de fapt, daca ele exista in act; doar sub aspectul functiei sale nu mai este valabil, dar actul poate avea si alte functii.
  4. Nulitatea trebuie constatata de instanta, nu va opera de drept. Actul ramane valabil si produce efecte daca nu se constata – spre exemplu, daca toate caile de atac au fost epuizate, nulitatea ramane valabil acoperita.
  5. Nulitatea actului atrage nulitatea actelor subsecvente daca nu au o existenta de sine statatoare.

Nulitatea, indiferent de natura ei, nu mai produce niciun efect dupa ramanerea definitiva a hotararii, cu exceptia cazurilor ce constituie motive pentru care pot fi exercitate caile extraordinare de atac de retractare (revizuire si contestatie in anulare).

Mentiuni:

Art. 488 alin. (2) – Motivele de recurs nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor. Ce vrea sa spuna acest text? Indiferent daca nulitatea este absoluta sau relativa, nu este permis ca o nulitate care a aparut la prima instanta sa o invoci direct in recurs, fara sa fi criticat acest lucru in apel. De ce? Obiectul recursului este analiza modului in care s-a judecat in apel. Textul este in primul rand aplicabil nulitatilor absolute, cele relative fiind obligatoriu a fi invocate pana la primul termen de judecata.

Art. 178 alin. (5) – Toate cauzele de nulitate a actelor de procedură deja efectuate trebuie invocate deodată, sub sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a le mai invoca. Prin urmare, daca ai mai multe cauze de nulitate, regula este ca trebuie sa le invoci pe toate deodata. Acest text vrea sa sanctioneze abuzul de drept – o persoana care stiind ca un act este lovit de mai multe cazuri de nulitate, alege sa invoce azi un motiv, maine alt motiv si tot asa, prelungind incertitudinea procedurala. Astfel, daca cunosti cauzele de nulitate, esti obligat, sub sanctiunea decaderii, sa le invoci pe toate deodata. Acest text se aplica mai ales nulitatilor absolute, la cele relative nu ai nevoie de aceasta norma, fiindca la primul termen oricum trebuie sa le invoci.


Bibliografie:

prof. univ. dr. Traian Briciu – note de curs

Download PDF