Principiile fundamentale ale procesului civil

Principiile procesului civil reprezinta reguli esentiale ce guverneaza intregul proces civil, in ambele sale faze, atat sub aspectul organizarii judiciare, cat si al desfasurarii judecatii si executarii silite. Aceste principii determina structura interna a procesului civil, guvernand desfasurarea lui si pe baza carora se stabilesc raporturile procesuale dintre partile litigante precum si dintre acestea si instanta de judecata.

Principii fundamentale ale procesului civil:

  1. Accesul liber la justitie
  2. Principiul dublului grad de jurisdictie
  3. Dreptul la un proces echitabil si in termen optim si previzibil
  4. Instanta trebuie sa fie independenta si impartiala, stabilita de lege
  5. Principiul legalitatii
  6. Principiul contradictorialitatii
  7. Dreptul la aparare
  8. Principiul rolului activ al judecatorului
  9. Principiul disponibilitatii

Accesul liber la justitie (art. 5 NCPC)

 Acesta presupune ca judecatorii au indatorirea sa primeasca si sa solutioneze orice cerere de competenta instantelor judecatoresti, potrivit legii. Judecatorul este obligat sa primeasca numai cererile de competenta instantelor judecatoresti. Accesul liber la justitie nu este ingradit prin stabilirea unor taxe judiciare de timbru.
Niciun judecator nu poate reuza sa judece pe motiv ca legea nu prevede, este neclara sau incompleta.
In cazul in care o pricina nu poate fi solutionata nici in baza legii, nici a uzantelor, iar in lipsa acestora din urma, nici in baza dispozitiilor legale privitoare la situatii asemanatoare, ea va trebui judecata in baza principiilor generale ale dreptului, avand in vedere toate circumstantele acesteia si tinand seama de cerintele echitatii. Atentie! Nu se judeca in baza echitatii, ci doar tinand seama de cerintele acesteia.

Dreptul la un proces echitabil (art. 6 NCPC)

Instanta trebuie sa fie independenta, impartiala si stabilita de lege.

Simplul fapt ca judecatorul s-a mai pronuntat asupra unei pricini identice cu cea aflata pe rol nu este suficient pentru ca instanta sa fie considerata lipsita de impartialitate.

Dreptul la judecarea cauzei in mod echitabil nu implica, in toate cazurile, parcurgerea dublului grad de jurisdictie, legea procesuala neconsacrand acest principiu. Pentru a determina cate grade de jurisdictie sunt intr-un sistem procesual, trebuie vazut de cate ori o pricina poate fi judecata in fond.

Cand constata ca desfasurarea normala a procesului este impiedicata din vina reclamantului, prin neindeplinirea obligatiilor stabilite in cursul judecatii, potrivit legii, judecatorul poate suspenda judecata, aratand in incheiere care anume obligatii nu au fost respectate.

Acest principiu se aplica inclusiv si in faza executarii silite.

Termen optim. Potrivit art. 238 NCPC, la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate, judecatorul, dupa ascultarea partilor, va estima durata necesara pentru cercetarea procesului, tinand cont de imprejurarile cauzei, astfel incat procesul sa fie solutionat intr-un termen optim si previzibil, durata astfel estimata fiind consemnata in incheiere.

Exista numeroase dispozitii care au ca scop asigurarea unui termen optim si previzibil procesului civil, cum ar fi art. 241 NCPC – pentru cercetarea procesului, judecatorul fixeaza termene scurte, chiar de la o zi la alta.

Legalitatii (art. 7 NCPC)

Procesul civil se desfasoara in conformitate cu dispozitiile legii. Este interzisa infiintarea de instante extraordinare; competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege; compunerea si constituirea completului de judecata se fac potrivit dispozitiilor legale.

Disponibilitatii (art. 9 NCPC)

Procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat si care este titularul dreptului dedus judecatii. In cazurile anume prevazute de lege, procesul civil poate fi pornit la cererea altei persoane, organizatii ori a unei autoritati sau institutii publice ori de interes public.

Obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apararile partilor. Procurorul poate sa exercite caile de atac in conditiile legii.

Partea poate renunta la executarea unei hotarari. Procurorul poate cere executarea silita a hotararilor date in favoarea minorilor, interzisilor, disparutilor, precum si in alte cazuri expres prevazute de lege.

De retinut ca principiul disponibilitatii nu are caracter absolut, fiind deci susceptibil de limitari, insa numai in cazurile expres si limitativ prevazute de lege. Potrivit art. 192 NCPC, pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime, orice persoană se poate adresa justiţiei prin sesizarea instanţei competente cu o cerere de chemare în judecată. În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei poate fi făcută şi de alte persoane sau organe.

In cererea de chemare in judecata reclamantul trebuie sa indice, intre altele, partile din proces, pretentia pe care o supune judecatii, precum si motivarea in fapt si in drept. Cadrul procesual trasat initial de reclamant poate fi ulterior modificat, in conditiile legii. Astfel, reclamantul poate sa-si modifice cererea de chemare in judecata atat sub aspectul partilor, cat si sub aspectul obiectului si al cauzei.

Exceptiile de la dreptul partilor de a determina cadrul procesual trebuie sa fie expres prevazute de lege. O astfel de exceptie o reprezinta introducerea fortata in cauza, din oficiu, a altor persoane, aceasta forma de interventie fortata fiind insa posibila in procedura contencioasa, numai in cazurile expres prevazute de lege, precum si in procedura necontencioasa.

O alta exceptie exista in materia impreviziunii, potrivit art. 1271 NCC, s-ar putea trage concluzia ca instanta poate sa dispuna adaptarea contractului chiar si atunci cand reclamantul a solicitat doar incetarea contractului, fara a formula si un capat de cerere subsidiar.

Nu constituie insa o derogare de la principiul disponibilitatii dreptul instantei de a da calificarea corecta unei cereri de chemare in judecata sau pentru exercitarea unei cai de atac, a carei denumire a fost stabilita gresit de parti, intrucat instanta nu procedeaza la schimbarea obiectului sau a cauzei juridice a actiunii, ci ii fixeaza numai denumirea legala.

Nu pot fi acordate cheltuieli de judecata fara ca acestea sa fi fost solicitate.

Contradictorialitatii (art. 14 NCPC)

Este garantia respectarii principiului dreptului la aparare si al egalitatii partilor in procesul civil. Principiul contradictorialitatii guverneaza atat faza judecatii, cat si faza executarii silite.

Infatisarea partilor. Un prim aspect il constituie citarea sau infatisarea partilor; pentru ca principiul sa fie respectat nu e necesar ca partea sa-si fi exprimat efectiv opinia, ci e suficient sa i se conferit aceasta posibilitate. Prin urmare, principiul este respectat, atat timp cat partile au fost legal citate, chiar daca niciuna dintre ele nu se prezinta, instanta putand dispune masuri in dosar, in masura in care cel putin una a solicitat judecarea in lipsa.

Incunostintare reciproca. Partile trebuie sa-si faca cunoscute reciproc motivele de fapt si de drept pe care isi intemeiaza pretentiile si apararile, precum si mijloacele de proba.

Punerea in discutia partilor. Orice chestiuni de fapt sau de drept invocate si puse in discutia partilor constituie un alt aspect al principiului. Instanta are obligatia de a supune discutiei partilor toate cererile, exceptiile si imprejurarile de fapt sau de drept invocate. In caz contrar, daca nu au fost puse in discutia contradictorie a partilor, hotararea pronuntata va putea fi schimbata sau casata in caile de atac. Dupa inchiderea dezbaterilor, partile nu mai pot depune niciun inscris la dosarul cauzei (cu exceptia notelor scrise), sub sanctiunea de a nu fi luat in seama.

Instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel (interesul dreptului civil este unul privat). Ca exceptii de la judecata fara citarea partilor putem nota ordonanta presedintiala sau sechestrul asigurator.

Asadar, potrivit art. 14 alin. (6) – instanta isi va intemeia hotararea numai pe lucrurile dezbatute in prealabil. Atunci cand instanta ridica exceptii, va trebui sa se comporte ca o parte (spre deosebire de parte, nu trebuie sa-si spuna punctul de vedere).

Invocate din oficiu. De asemenea, exceptiile sau motivele de ordine publica invocate din oficiu de catre instanta trebuie puse in prealabil in discutia contradictorie a partilor.

Motivarea hotararii. Hotararea judecatoreasca se motiveaza; ea nu se motiveaza oricum, ci trebuie argumentat de ce o anumita teza juridica este luata in considerare, iar cealalta nu. Hotararea este precedata de dezbateri, care sunt contradictorii.

Intampinarea. Potrivit art. 205 NCPC, paratul este obligat sa faca o intampinare la cererea de chemare in judecata (trebuie sa arate exceptiile, apararile, mijloacele de proba). Intampinarea este actul de procedura prin care paratul se apara, in fapt si in drept, fata de cererea de chemare in judecata. Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.

In plus, instanţa are obligaţia, în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, să pună în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. De asemenea, instanţa are obligaţia de a pune în discuţia părţilor excepţiile de ordine privată invocate de către părţi.

Disponibilitatii

Prin acest principiu se intelege faptul ca partile pot determina nu numai existenta procesului, prin declansarea procedurii judiciare si libertatea de a pune capat procesului inainte de a interveni o hotarare asupra fondului, ci si continutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, in privinta partilor, obiectului si cauzei, pentru si fazelor sau etapelor pe care le-ar putea parcurge.

Principiul nu are caracter absolut, fiind deci susceptibil de limitari, insa numai in cazurile expres si limitativ prevazute de lege.

Drepturi. Dreptul de a porni sau nu procesul include si dreptul partilor de a exercita sau nu caile de atac, precum si dreptul de a porni sau nu executarea silita, ca ultima faza a procesului civil. Sub aceste aspecte pot exista exceptii, de exemplu, dreptul procurorului de a exercita caile de atac si de a cere punerea in executare a titlurilor executorii.

Obiectul. Obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apararile partilor. Ca regula, instanta trebuie sa se pronunte numai asupra a ceea ce partile au dedus judecatii. Instanta este tinuta si de cauza cererii de chemare in judecata ori a actului de procedura avand aceasta natura juridica, fiind tinuta de fundamentul pretentiei formulate.

Nu constituie o derogare de la principiu dreptul instantei de a da calificarea corecta unei cereri de chemare in judecata sau pentru exercitarea unei cai de atac, a carei denumire a fost stabilita gresit de parti – instanta doar fixeaza denumirea legala. A califica inseamna a da denumirea legala unei cereri in raport de situatia de fapt.

Actele de dispozitie. Partile pot pune capat procesului prin efectuarea unor acte de dispozitie, ca regula, nu poate fi cenzurata de catre instanta. Prin derogare, actele procedurale de dispozitie, facuta in orice proces, de reprezentantii minorilor, ai persoanelor puse sub interdictie si ai disparutilor, nu vor impiedica judecarea cauzei, daca instanta apreciaza ca ele nu sunt in interesul acestor persoane.

Exceptie de la principiul disponbilitatii: posibilitatea instanţei de a introduce forţat în proces, din oficiu, alte persoane, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege

Rolul activ al judecatorului

In Romania, procesul este de tip inchizitorial – judecatorul scoate la iveala aspectele nedescoperite de parti, avand un rol activ. Judecatorul staruie pentru rezolvarea amiabila a cauzei.

Probele. In cazul in care probele propuse de parti nu sunt indestulatoare pentru lamurirea in intregime a procesului, instanta va dispune ca partile sa completeze probele si ca judecatorul poate, din oficiu, sa puna in discutia partilor necesitatea administrarii altor probe, pe care le poate ordona chiar daca partile se impotrivesc.  Judecatorul califica problema dupa continutul contractului, nu dupa calificarea data de parti.

Ca structura, mai intai judecatorul cere partilor sa isi completeze probatoriile; in al doilea rand, judecatorul va pune in discutia partilor necesitatea administrarii si a altor probe; in al treilea rand, judecatorul are posibilitatea sa dispuna, din oficiu, administrarea unor probe, chiar daca partile se impotrivesc, cu obligatia prealabila de a pune in discutia partilor necesitatea administrarii acestora. Ordonarea din oficiu nu este o obligatie pentru judecator, ci doar o facultate (partile nu pot invoca omisiunea instantei de a ordona probe din oficiu). Ordonarea probelor se face doar daca proba este admisibila potrivit legii, este concludenta (ajuta la solutionarea cauzei) si poate fi pusa obligatoriu in discutia partilor.

Instanta poate dispune din oficiu administrarea in orice moment al judecatii, nefiind tinuta ca partile de un termen.

Prima instanta. La judecata in prima instanta, dreptul judecatorului de a invoca din oficiu incalcarea normelor de ordine publica este, totodata, si o obligatie, deoarece, daca nu ridica din oficiu o exceptie absoluta, atunci va prronunta o hotarare susceptibila de a fi desfiintata in urma controlului judiciar. In toate cazurile, exceptiile procesuale sau motivele invocate din oficiu trebuie puse in discutia contradictorie a partilor. Judecatorul nu poate invoca din oficiu prescriptia, aceasta fiind de ordine privata.

Puterea de apreciere. Ori de cate ori legea ii rezerva judecatorului puterea de apreciere sau ii cere sa tina seama de toate circumstantele cauzei, judecatorul va tine seama, intre altele, de principiile generale ale dreptului, de cerintele echitatii si de buna-credinta.

Impacarea. Judecatorul va recomanda partilor solutionarea amiabila a litigiului prin mediere; de asemenea, judecatorul, in tot cursul procesului, are obligatia de a incerca impacarea partilor, dandu-le indrumarile necesare.

Nerespectarea manifestarii rolului activ nu reprezinta un motiv pentru desfiintarea hotararii, fiind doar o facultate a judecatorului. Insa, daca o norma legala stabileste obligatia judecatorului de a avea rol activ, neindeplinirea acesteia poate duce la desfiintarea hotararii.

Judecatorul invoca, din oficiu, norme imperative (nu poate invoca normele dispozitive – poate invoca totusi daca exista o problema de autoritate de lucru judecat).

Judecatorul poate pune in discutia partilor introducerea in proces a unor terti. Exista exceptii in care judecatorul poate introduce din oficiu terte persoane, trecand peste vointa partilor – situatia filiatiei din art. 436 NCC in care partile si copilul vor fi introduse in toate cauzele privitoare la filiatie, chiar daca nu au calitatea de parat sau reclamant.

Subliniem ca instanta pote dispune din oficiu administrarea probei in orice moment al judecatii, nefiind tinuta, precum partile, de respectarea unui anumit termen.

_______________________________________________________________________

Bibliografie:

prof. univ. dr. Traian Briciu – note de curs

V. M. Ciobanu, T.  Briciu, C. Dinu – Drept procesual civil. Drept executional civil. Arbitraj, National, 2013

Mircea N. Costin, Ion Les, Dictionar de drept procesual civil, Ed. Stiintifica si enciclopedica, 1983

G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2016

[3] Adagiul nemo iudex sine actore ilustreaza foarte sugestiv regula potrivit careia judecatorul actioneaza in urma sesizarii lui de catre reclamant, prin cererea de chemare in judecata.

Download PDF