Prorogarea de competenta

Prorogarea de competenta presupune situatia in care instanta competenta sa solutioneze cererea cu care a fost sesizata de catre reclamant devine competenta sa rezolve si cereri care, in mod obisnuit, nu intra in competenta sa. Prorogarea poate interveni in temeiul legii, al unei hotarari judecatoresti sau in temeiul conventiei partilor.

Prorogarea legala

Prorogarea legala intervine in cazurile expres prevazute de lege:

  • Cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală
  • Cererea reconventionala va fi judecata de instanta sesizata cu cererea de chemare in judecata
  • Cererile de atragere a tertilor in proces sunt judecate de instanta sesizata cu cererea de chemare in judecata
    • Cererea de interventie principala sau accesorie
    • Chemarea in judecata a altor persoane
    • Chemarea in garante
    • Aratarea titularului dreptului
  • Conexitatea

Daca a operat prorogarea competentei in privinta solutionarii unui capat de cerere incidental, legea prevede uneori posibilitatea disjungerii, daca judecata cererii incidentale ar intarzia judecarea cererii principale (de exemplu, in cazul interventiei principale, al cererii reconventionala, al chemarii in garantie). Trebuie mentionat ca instanta isi va pastra competenta de a solutiona aceste cereri incidentale si jupa disjungere, chiar daca cererile ar fi atras o alta competenta.

Prorogarea judecatoreasca

Intervine in temeiul unei hotarari judecatoresti. Cazurile sunt:

  • Delegarea unei alte instante (ICCJ desemneaza alta instanta de acelasi grad sa judece pricina fiindca instanta competenta nu poate judeca din imprejurari exceptionale un timp indelungat);
  • Cererea de recuzare atunci cand nu se poate alcatui completul de judecata;
  • Administrarea unor dovezi prin comisie rogatorie;
  • Casarea cu trimitere spre rejudecare la o alta instanta decat cea care a judecat fondul;
  • Stramutarea procesului

Prorogarea conventionala (voluntara)

Intervine in temeiul unei intelegeri a partilor, in acele cazuri in care legea permite partilor sa deroge de la regulile de competenta, deci in cazul competentei teritoriale de ordine privata (de drept comun si alternativa).

Prorogarea voluntara poate rezulta din inserarea in contract a unei clauze atributive de competenta sau dintr-o conventie separata. Conventia se poate face si verbal, insa numai in fata instantei alese, care va lua act de intelegerea partilor in incheierea de sedinta.

Conditiile de operare a prorogarii voluntare:

  • partile sa aiba capacitate procesuala de exercitiu, iar consimtamantul sa fie liber si neviciat;
  • Conventia partilor sa fie expresa (nu poate fi tacita);
  • In conventie sa se determine exact instanta aleasa;
  • Instanta aleasa de parti sa nu fie necompetenta absolut.

Uneori intelegerea partilor trebuie sa intervina doar dupa nasterea dreptului la actiune, cum este cazul competentei teritoriale in materie de asigurare.

__________________________________________________

Bibliografie:

Viorel Mihai Ciobanu, Gabriel Boroi, Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste grila. Editia 3, Editura All Beck, 2005

Download PDF