Rezolutiunea si rezilierea contractului pe intelesul tuturor. Riscul contractului.

Rezolutiunea si rezilierea pot fi invocate numai in cazul in care neexecutarea obligatiilor este culpabila, adica poate fi imputata partii contractante care nu si-a indeplinit obligatia. Insa, daca partea nu este vinovata, adica a existat un caz fortuit sau forta majora, va fi incidenta institutia riscului contractual.[1]

Conditii pentru inovcare:

  • in contractele sinalagmatice (obligatii reciproce si interdependente);
  • cand una dintre parti nu si-a indeplinit culpabil obligatiile contractuale;
  • daca partea culpabila a fost pusa, in prealabil, in intarziere;
  • neexecutarea obligatiilor este insemnata (rezolutiune) sau repetata (reziliere).

Neexecutare insemnata (rezolutiune). Creditorul nu are dreptul la rezolutiune atunci cand neexecutarea este de mica insemnatate, in cazul contractelor cu executare dintr-odata. Conditia expresa este ca neexecutarea sa fie inseamnata. Daca neexecutarea este de mica insemnatate, creditorul va putea cere reducerea proportionala a prestatiei (subsidiar) sau, daca nu se pot reduce, poate cere daune-interese.

Neexecutare de mica insemnatate, dar repetata (reziliere). Creditorul are dreptul la reziliere, chiar daca neexecutarea este de mica insemnatate, insa are un caracter repetat, doar in cazul contractelor cu executare succesiva. Daca neexecutarea nu este repetata, creditorul poate cere doar reducerea proportionala a prestatiilor (subsidiar) sau, daca nu se pot reduce, doar daune-interese. Trebuie retinut ca, daca reducerea prestatiilor nu poate avea loc, creditorul are dreptul doar la daune-interese. Orice stipulatie contrara este considerate nescrisa.

Felurile rezolutiunii.

  • Unilaterala

Are loc prin notificarea scrisa a debitorului sau cand debitorul se afla de drept in intarziere sau cand acesta nu a executat obligatia in termenul fixat prin punerea in intarziere. Notificarea este irevocabila de la data comunicarii catre debitor, adica creditorul nu se mai poate razgandi.

  • De plin drept

Pactul comisoriu reprezinta o clauza contractuala expresa prin care partile stabilesc o metoda de rezolutiune fara interventia instantei; acesta trebuie sa prevada expres obligatiile a caror neexecutare atrag rezolutiunea sau rezilierea contractului. Daca are loc neexecutarea stipulata prin pact comisoriu, rezolutiunea se produce de plin drept. Partile pot prevedea sau nu in pactul comisoriu daca mai este necesara (gr. 1) sau nu mai este necesara (gr. 2) punerea in intarziere a debitorului.

Exceptie: Daca vanzarea are ca obiect un bun imobil si s-a stipulat ca, daca nu se plateste pretul la termen, cumparatorul va fi de drept in intarziere, atunci cumparatorul mai poate plati si dupa expirarea acestui termen cat timp nu a primit declaratia de rezolutiune din partea vanzatorului.

  • Judiciara

Pronuntata de instanta de judecata, fiind sesizata printr-o actiune in rezolutiune. Efectul esenţial al hotărârii judecătoreşti prin care a fost pronunţată rezoluţiunea este desfiinţarea retroactivă a contractului. Termenul de prescriptie este de 3 ani.

Efecte. Principalul efect il reprezinta desfiintarea contractului, contractul incetand sa mai existe si nu va mai produce niciun efect. Ca exceptie, aca in contract au fost stipulate clauze referitoare la solutionarea diferendelor in caz de rezolutiune, acestea vor continua sa produca efecte. Desfiintarea contractului in cazul rezolutiunii produce efecte numai pentru trecut (implica restituirea prestatiilor) si in cazul rezilierii produce efecte doar pentru viitor. In plus, pe langa restituirea prestatiei, creditorul poate cere si daune-interese pentru acoperirea prejudiciului provocat in urma neexecutarii.

___________________________________________________________________

[1] Regula generala: Riscul contractului ramane in sarcina debitorului obligatiei de predare, chiar daca proprietatea a fost transferata dobanditorului; dupa pieirea fortuita, el trebuie sa restituie prestatia pe care a primit-o. Ca exceptie, creditorul pus in intarziere preia riscul pieirii fortuite a bunului; nu se poate libera nici daca ar demonstra ca bunul oricum ar fi pierit daca il preda la timp (art. 1274 NCC).

Cazul fortuit si forta majora sunt evenimente imprevizibile si insurmontabile; forta majora poate fi numai un eveniment extern (cutremur, razboi etc.), insa cazul fortuit, chiar daca nu a fost cauzat de parte, poate deriva si din contract, adica are si element intern. Forta majora include cazul fortuit, nu si invers. Mai este cauza exoneratoare de raspundere si fapta victimei sau a tertului cu caracteristicile cazului fortuit, insa numai daca potrivit legii sau contractului, cazul fortuit este exonerator de raspundere. In plus, cel care cauzeaza un prejudiciu prin chiar exercitiul drepturilor sale nu este obligat sa-l repare, cu exceptia exercitarii abuzive a acestuia.

Ambele au aceeasi consecinta: imposibilitate fortuita de executare a obligatiilor contractuale. Stingerea fortuita a obligatiei va exonera de raspundere o parte, iar cealalta va suporta riscul contractual. Debitorul, pentru a nu raspunde, trebuie sa nu fi fost pus in intarziere; daca a fost pus, va raspunde pentru orice pierdere, cu exceptia cazului fortuit care il libereaza si de executarea obligatiei sau cand nici creditorul nu ar fi putut beneficia oricum de executarea obligatiei din cauza evenimentelor; debitorul poate raspunde si aici daca si-a asumat riscul. Trebuie retinut ca in materie contractuala riscul se transfera odata cu bunul, nu cu dreptul.

Riscul pieirii fortuite trece de la vânzător la cumpărător odată cu bunul material, adică odată cu remiterea materială a bunului, nu cu dreptul de proprietate.

Exemplu: Daca partile au declarat mandatul irevocabil, revocarea se considera a fi nejustificata in toate cazurile, cu exceptia cazului fortuit, a fortei majore sau daca nu a fost determinata de culpa mandatarului (art. 2032 NCC)

Bibliografie:

http://revista.universuljuridic.ro/wp-content/uploads/2016/07/02_Revista_Universul_Juridic_nr_02-2016_PAGINAT_BT_G_T_Nicolescu.pdf

https://studia.law.ubbcluj.ro/pdfs/1492887016-12_Nicolescu_248_269.pdf

Download PDF