Conexitatea – Se poate uni aceeasi cauza in fata instantei, chiar daca sunt parti diferite?

Conexitatea presupune reunirea unor cereri intre aceleasi parti sau alte parti, daca intre obiectul si cauza acestora exista o stransa legatura. Astfel, spre deosebire de litispendenta, identitatea de parti nu este obligatorie, iar obiectul si cauza trebuie sa aiba stransa legatura, nu identitate.

Exemplu: poate fi stransa legatura intr-o cerere de rezolutiune a contractului si o cerere de nulitate a contractului. Mai intai va trebui sa vedem daca e valabil, pentru a ne pronunta pe rezolutiune. Alt exemplu, verifici daca e valabil contractul, apoi executarea (va fi suspendata o cerere pentru a se verifica).

In cazul conexitatii, ne referim la cereri distincte, nu identice ca la litispendenta. Chiar si reunite cererile, acestea isi vor mentine independenta; instanta se va pronuta asupra fiecareia – le reuneste dar se pronunta pe cererea 1 si cererea 2.

Conditiile conexitatii

  • sa exista doua sau mai multe cereri intre aceleasi parti sau alte parti, iar intre obiectul si cauza cererilor sa exista o stransa legatura
  • cererile sa fie in cursul judecatii in prima instanta

Cum vor fi reunite dosarele?

  1. La instanta care a fost prima sesizata, daca instantele sunt de acelasi grad
  2. Daca instantele sunt de acelasi grad, dar una dintre ele are competenta exclusiva, atunci se trimite la aceasta
  3. Daca sunt instante de grad diferit, atunci cauza se va solutiona de instanta mai inalta in grad

Exceptia conexitatii

  • este de ordine publica (chestiune ce tine de buna administrare a justitiei)
  • poate fi invocata din oficiu numai pana la primul termen de judecata, inaintea ultimei instante sesizate. Daca se trece de acest moment, practic cererile vor merge in paralel, eventual, daca legatura este atat de stransa, incat o cerere produce efecte asupra drepturilor din cealalta cerere, se va proceda la suspendarea uneia pana la solutionarea celeilalte (mijloc curativ).
  • instanta se pronunta printr-o incheiere care se ataca odata cu fondul

Daca se admite exceptia => dosarul se va trimite instantei mai intai investite (mai putin in situatia in care ambele parti solicita trimiterea cererii la alta instanta, cu conditia sa nu exista competenta teritoriala exclusiva).

Conexitatea, spre deosebire de litispendenta, se invoca numai daca instantele se afla in aceeasi faza procesuala, adica nu se poate conexa o hotarare de prima instanta cu una de apel. Ambele pricini trebuie sa fie in fata primei instante. In cazul apelului, ele se vor duce obligatoriu impreuna (e alta prevedere).

Este permisa conexarea la instante de grad diferit daca este stransa legatura – art. 139 alin. (3) teza 2. Daca instantele sunt de grad diferit, exceptia de conexitate se va invoca tot la instanta ulterior investita, caz in care, admitand exceptia, va cere dosarul de la cealalta instanta.

In caz de conexare, spre deosebire de litispendenta, exista posibilitatea unei disjungeri a cererilor conexate. Disjungerea nu e obligatorie, fiind lasata la aprecierea instantei, in functie de legatura dintre cereri (daca e indisolubila, nu va face). Disjungerea nu va insemna ca se si schimba competenta; odata disjunsa o cerere, ea va ramane la instanta castigata prin conexare. Dupa disjungere, cererea nu se trimite inapoi de unde a venit, ci ramane tot acolo.

Astfel, spre deosebire de litispendenta, in caz de conexitate, procesele reunite pot fi disjunse si judecate separat, daca numai unul dintre ele este in stare de judecata. In plus, spre deosebire de litispendenta, in caz de conexitate, exceptia poate fi inovcata de parti sau de instanta din oficiu, cel mai tarziu la primul termen de judecata si numai inaintea instantei ulterior sesizate.

Conexarea reprezinta un mod de prorogare a competentei. De ce? Cand sunt instante diferite, pe simplul criteriu ca exista o stransa legatura de obiect si cauza, instanta mai intai investita/superioara dobandeste dreptul de a judeca si pricina care e de competenta instantei ulterior investite/inferioare.

In cazul litispendentei, nu avem prorogare de competenta – ambele instante sunt deopotriva competente; chiar daca pricinile se reunesc, o fac in fata unei instante competente sa le judece pe ambele.

Conexarea mai multor procese se poate dispune, chiar dacă se înlătură aplicarea unor norme de competenţă materială sau competenţă teritorială de ordine privată.

 


Bibliografie:

prof. univ. dr. Traian Briciu – note de curs

Download PDF