Simplu. Rapid. Online

Competenta materiala a judecatoriei, cu scurte explicatii

Vom analiza mai jos competenta materiala a judecatoriei, potrivit art. 94 NCPC: în primă instanţă, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: a) cererile date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede expres altfel;[1] b) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii; c) cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spaţii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum şi cele privind raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz;[2] d) cererile de evacuare;[3] e) cererile referitoare la zidurile şi şanţurile comune, distanţa construcţiilor şi plantaţiilor, dreptul de trecere, precum şi la orice servituţi sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părţi ori instituite pe cale judecătorească;[4] f) cererile privitoare la strămutarea de hotare şi cererile în grăniţuire;[5] g) cererile posesorii; h) cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe;[6] i) cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare;[7] j) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti;   căile de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege;  

citeste definitia

Contestatia la executare

Cei interesati sau vatamati prin executare pot face contestatie impotriva: Executarii silite sau oricarui act de executare Incheierilor date de executorul judecatoresc Daca executorul refuza sa efectueze executarea sau sa implineasca un act de executare[1] Sunt necesare lamuriri cu privire la intelesul, intinderea sau aplicarea titlului executoriu Anularea incheierii de incuviintare a executarii silite (se contesta dupa ce incepe executarea) Competenta: instanta de executare alternativa la imobile – Bunuri imobile/fructe generate de imobile/predare silita imobil – contestatia se poate introdue si la judecatoria de la locul situarii imobilului (in circumscriptia altei curti de apel) Conditii admisibilitate: Singurele aparari de fond ce pot fi invocate sunt cele ce vizeaza cauze de stingere a obligatiei, intervenite dupa ramanerea definitiva a hotararii[2] Nu se poate face o noua contestatie de aceeasi parte pentru motive care au existat deja la data primei contestatii. Inauntrul termenului de contestatie (15 zile) oricum se poate modifica cererea de contestatie la executare Termen: 15 zile: De cand contestatorul a luat cunostinta de actul de executare pe care il contesta De cand cel interesat a primit comunicarea sau instiintarea cu infiintarea popririi Daca s-au poprit venituri periodice, termenul incepe cel taziu de la prima retinere De cand debitorul contestatar al executarii a primit somatia/ incheierea de incuviintare a exec. Daca nu a primit nimic, va curge de la data cand afla de primul act de executare Daca o terta persoana pretinde un drept de proprietate/drept real asupra bunului urmarit, poate introduce cererea in tot cursul executarii, dar nu mai

citeste definitia

Enumerare recapitulativa a regimului de atac asupra hotararilor si incheierilor

Nu sunt supuse cailor de atac: – Hotararea de declinare a competentei (132) – Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent. – Regulatorul de competenta (135) – Hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere. – Hotararea de stramutare (144) – Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă. Cererea de strămutare se judecă de urgenţă, în camera de consiliu, cu citarea părţilor din proces. Sunt supuse numai recursului: – Hotararea de respingere a cererii ca inadmisibila intrucat este de competenta unui organ fara activitate jurisdictionala sau ca nefiind de competenta instantelor romane (132) – Hotararea se ataca cu recurs la instanta ierarhic superioara. – Renuntarea la judecata (406) – Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă. – Renuntarea la dreptul pretins (410) – Hotărârea este supusă recursului, care se judecă de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţarea la dreptul pretins. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul se judecă de Completul de 5 judecători. – Hotararea de perimare (421) –

citeste definitia

Seria „Te dau in judecata” – Articole esentiale privind procedura de judecata

Partea speciala a judecatii in prima instanta este impartita in 2 parti: etapa scrisa si etapa cercetarii si a dezbaterilor (oralitatea). Vom prezenta drepturile si procedurile corespunzatoare etapei scrise. Cererea de chemare in judecata Actul de sesizare a instantei este, de regula, cererea de chemare in judecata, dar poate fi si cererea reconventionala, interventia principala, cererea de chemare in garantie etc. Procesul va incepe la data la care cererea ajunge la instanta si se inregistreaza. Data prezinta importanta fiinca reprezinta reperul in raport cu care se stabileste legea de procedura aplicabila cauzei (art. 24 NCPC). vezi articol Intampinarea Intampinarea este actul de procedura prin care paratul raspunde la cererea de chemare in judecata, urmand sa se apere, in fapt si in drept, fata de pretentiile reclamantului. vezi articol Cererea reconventionala In procedura civila, paratul poate sa nu fie multumit doar cu o pozitie defensiva, ci poate sa adopte si o pozitie ofensiva, formuland pretentii proprii impotriva reclamantului. vezi articol Sechestrul asigurător Sechestrul asigurator consta in indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, urmaribile ale debitorilor, aflate in posesia acestuia sau a unui tert, in scopul valorificarii lor in momentul in care creditorul unei sume de bani va obtine un titlu executoriu. În prezent, dispozițiile cuprinse în art. 952-979 NCPC se aplică indiferent de calitatea părților de profesioniști sau neprofesioniști. vezi articol Poprirea asigurătorie Aceasta se poate infiinta asupra unor sume de bani, titluri de valoare, dar si asupra unor bunuri mobile incorporale urmaribile, dar care nu sunt la debitor, ci la

citeste definitia

Ce este executarea silita? Care este procedura executarii silite?

Judecata si executarea silita nu reprezinta decat doua faze ale actiunii civile, astfel incat trecand de la o faza la cealalta nu iesim din campul dreptului la actiune. In faza judecatii primeaza aspectul de proitectie, iar in faza executarii silite domina aspectul de constrangere. Executarea silita intervine numai in masura in care debitorul nu executa voluntar obligatia inscrisa in titlul executoriu – obligatia stabilita prin hotararea unei instante sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la indeplinire de bunavoie. Daca debitorul nu executa de bunavoie obligatia, aceasta se va aduce la indeplinire prin executare silita, care incepe odata cu sesizarea organului de executare. Scopul și obiectul executării silite (art. 622-631). Executarea silita a oricarui titlu executoriu, cu exceptia celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului UE sau CEEA, se realizeaza numai de catre executorul judecatoresc, chiar daca prin legi speciale se dispune altfel. Modalitati de executare: urmarirea bunurilor mobile si imobile ale debitorilor sau ale tertilor tinuti sa raspunda pentru obligatiile debitorului, in scopul indestularii creditorilor; predarea catre creditor a bunurilor, prevazute in titlul executoriu, ce sunt detinute fara drept de debitor; alte masuri prevazute de lege [1]. Veniturile si bunurile debitorului pot fi supuse executarii silite daca sunt urmaribile si numai in masura necesara pentru realizarea drepturilor creditorilor. Pornirea executarii silite. Pentru ca un creditor sa poata declansa executarea silita este necesar sa fie indeplinite mai multe conditii: sa aiba un titlu executoriu; creanta sa fie certa, lichida si exigibila; sa formuleze cererea de

citeste definitia

Procedura evacuării din imobilele folosite sau ocupate fără drept

Procedura se aplica in litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, dupa caz, ocupate fara drept de catre fostii locatari sau alte persoane. Caracter facultativ. Reclamantul poate alege intre procedura aceasta sau procedura de drept comun. Dispozitiile acestea nu aduc atingere drepturilor locatorului sau proprietarului la plata chiriei, despagubirilor sau a altor drepturi nascute in temeiul contractului. Instanta competenta. Competenta apartine judecatoriei in circumscriptia careia se afla situat imobilul ocupat fara drept, chiar daca locatarul a parasit imobilul sau contractul a incetat. Este o competenta exclusiva. Notificarea locatarului. Daca dreptul locatarului de a folosi un imobil s-a stins in urma incetarii contractului, acesta va notifica locatarul, in scris, prin executorul judecatoresc, punandu-i in vedere sa elibereze si sa predea liber imobilul, in maxim 30 zile de la comunicarea notificarii. Intalnim 2 situatii, in functie de durata locatiunii: Determinata – notificarea de evacuare e facuta cu cel putin 30 zile inainte de expirarea termenului. Nedeterminata – denuntarea contractului va fi considerata si notificare de evacuare a imobilului. Notificarea ocupantului. Daca proprietarul unui imobil doreste sa-l evacueze pe ocupantul acestuia, dupa ce dreptul de a ocupa a incetat, il va notifica in scris sa elibere imobilul in 5 zile de la comunicare. Evacuarea voluntara. Daca locatarul sau ocupantul paraseste imobilul, locatorul poate intra in posesie fara nicio procedura judiciara de evacuare. Sesizarea instantei. Daca locatarul/ocupantul notificat refuza sa evacueze, locatorul/proprietarul va solicita instantei sa dispuna, prin hotarare executorie, evacuarea imediata din imobil, pentru lipsa de titlu. Cererea de evacuare se judeca cu

citeste definitia

Ordonanta de plata. Procedura ordonanței de plată. Recuperari creante. Somația de plată

Recuperarile de creante se aplica creantelor certe, lichide si exigibile Creantele constau in obligatii de plata a unor sume de bani ce rezulta dintr-un contract civil Inclusiv intre profesionisti si autoritati (constatat prin inscris/statut, regulament, inscrisuri insusite de parti prin semnatura sau alt mod legal)[1] Procedura are caracter litigios (drept potrivnic fata de debitor) Contractele care stau la baza unei ordonante pot fi sinalagmatice sau unilaterale Creanta trebuie sa fie constatata prin inscris[2] Procedura prealabila: Creditorul ii va comunica debitorului o somatie prin: Executorul judecatoresc Scrisoare recomandata (cu continut declarat si confirmare de primire) Prin somatie ii pune in vedere sa plateasca in 15 zile de la primirea acesteia Somatia intrerupe prescriptia extinctiva Neindeplinirea procedurii prealabile duce la respingerea ca inadmisibila a ordonantei de plata Exceptia neparcurgerii procedurii prealabile poate fi invocata numai de parat, prin intampinare, sub sanctiunea decaderii Sesizarea instantei: Daca debitorul nu plateste in cele 15 zile, creditorul poate introduce ordonanta de plata[3] Competenta: instanta competenta sa judece fondul in prima instanta Cererea este supusa procedurii regularizarii Judecata: Cu citarea partilor (potrivit pricinilor urgente) Citatia va fi inmanata partii cu 10 zile inaintea termenului de judecata Se va preciza ca debitorul e obligat sa depuna intampinare cu cel putin 3 zile inainte de termen In cazul nedepunerii intampinarii, se poate considera ca o recunoastere a pretentiilor Intampinarea nu se comunica reclamantului (afla de la dosarul cauzei) Daca debitorul nu contesta creanta prin intampinare, ordonanta de plata va fi emisa in maxim 45 de zile de la introducerea

citeste definitia

Ordonanța președințială

Ordonanta presedintiala Procedura contencioasa Conditii cumulative (daca una nu e respectata => respinsa ca inadmisibila) Urgenta (cazuri grabnice, pagube prin intarziere, pagube iminente)[1] Caracterul provizoriu Neprejudecarea fondului Aparenta unui drept (in favoarea reclamantului exista aparenta de drept)[2] Nu pot fi dispuse masuri care sa solutioneze cauza pe fond si nici masuri a caror executare nu ar mai face posibila restabilirea situatiei de fapt (masurile sunt provizorii – vremelnice) Ordonanta este executorie (daca nu exista nicio mentiune cu privire la durata ei, inseamna ca masurile vor produce efecte pana la solutionarea definitiva asupra fondului) Introducerea unei ordonante presedintiale si admiterea acesteia nu obliga pe reclamant sa introduca o cerere pe fondul cauzei Competenta: cererea se introduce la instanta competenta sa se pronunte in prima instanta asupra fondului Nu este supusa procedurii regularizarii In caz de urgenta deosebita, va putea fi data chiar in aceeasi zi, fara concluziile partilor Se poate dispune ordonanta: Cu citarea partilor Fara citarea partilor (completul nu va putea administra probe la propunerea reclamantului si nici nu poate asculta concluziile acestuia) Judecata se face de urgenta si cu precadere Se judeca in sedinta publica Nu sunt admisibile probe a caror administrare necesita timp indelungat Intampinarea NU este obligatorie Cererea reconventionala este admisibila (doar daca se cer masuri vremelnice)[3] Dispozitiile privind cercetarea procesului nu sunt aplicabile Pronuntarea: se poate amana cu maxim 24 ore Motivarea: se face in maxim 48 ore de la pronuntare Se pot conexa doua cereri de ordonanta presedintiala Sunt inadmisibile cererile de interventie fortata Interventia

citeste definitia

Procedura necontencioasa (voluntara/gratioasa)

Procedura necontencioasa (voluntara, gratioasa) reprezinta acea procedura sub imperiul careia instanta de judecata este abilitata cu solutionarea unor cereri pentru a caror dezlegare nu este necesara stabilirea unui drept potrivnic fata de o alta persoana, neexistand astfel o contrarietate de interese. Asadar, instanta exercita un control asupra asupra cererilor cu care este sesizata. Obiect. Se aplica cererilor pentru solutionarea carora este nevoie de interventia instantei, fara insa sa se urmareasca stabilirea unui drept potrivnic fata de o alta persoana. Aceasta procedura se aplica si in cazurile in care legea da in competenta presedintelui instantei luarea unor masuri cu caracter necontencios (cererile date in competenta presedintelui se solutioneaza in maxim 5 zile de la primire). Exemple practice. Acestea pot fi cereri privind darea autorizatiilor judecatoresti, luarea masurilor de supraveghere, ocrotire (incuviintarea adoptiei), asigurare (sechestru asigurator) sau alte cereri privind inregistrarea partidelor politice sau a infiintarii societatilor. Procedura necontencioasa se aplica in cererile privind incuviintarea executarii silite, inregistrarea partidelor sau sindicatelor, numirea curatorului special, autorizarea convocarii adunarii generale etc. Sesizarea instantei. Se face printr-o cerere care trebuie sa contina numele, prenumele si domiciliul persoanelor pe care partea le doreste a fi chemate in fata instantei, precum si aratarea pe scurt a obiectului cererii, motivarea si semnatura. Ea poate fi insotita si de inscrisurile pe care se sprijina. Competenta. Daca exista cereri in legatura cu un proces in curs la o anumita instanta sau pe care acea instanta l-a solutionat, cererea se va introduce la acea instanta. In plus, daca exista inscrisuri, titluri sau

citeste definitia

Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile

Este un mijloc procesual de natura sa asigure o practica judiciara unitara. Obiectul. O chestiune de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei, este noua si asupra acesteia ICCJ nu a statuat si nici nu face obiectul unui RIL. Cine poate sesiza. Un complet al ICCJ, al curtii de apel sau al tribunalului, investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta. Astfel, calitatea procesuala activa apartine numai completului de judecata de la instante. Procedura. Completul mai intai face dezbateri contradictorii, apoi sesizeaza ICCJ prin incheiere, avand urmatoarele efecte: Incheierea de sesizare nu este suspusa niciunei cai de atac. Incheierea cuprinde motivele care sustin admisibilitatea sesizarii. Incheierea va cuprinde punctul de vedere al completului de judecata si al partilor. Cauza se suspenda de drept prin acea incheiere, pana la pronuntarea hotararii prealabile de catre ICCJ (suspendare de drept[1]). Cuzele similare, aflate pe rolul instantelor, pot fi suspendate pana la solutionarea sesizarii (suspendare facultativa).   ICCJ judeca in complet de 12 judecatori; presedintele va desemna un raportor, care nu devine incompatibil. Raportul se comunica partilor si acestea pot trimite un punct de vedere in maxim 15 zile de la comunicare, in scris, prin avocat/consilier. Sesizarea se judeca fara citarea partilor, in maxim 3 luni de la data investirii. Solutia se adopta cu minim 2 treimi din numarul judecatorilor; nu se admit abtineri la vot. Procedura este scutita de taxa judiciara si de timbru judiciar. ICCJ pronunta o decizie cu privire la chestiunea de drept supusa dezlegarii si o motiveaza. Dezlegarea e obligatorie pentru instanta de la data pronuntarii, iar pentru restul instantelor de

citeste definitia

Revizuirea. Calea de atac a revizuirii. Revizuirea hotararii judecatoresti.

Obiect. Pot fi atacate pe calea revizuirii hotararile definitive pronuntate asupra fondului sau care evoca fondul. Asadar, hotararea trebuie sa fie executorie sau definitiva.[1] De la regula pronuntarii sau evocarii fondului exista 5 exceptii expres prevazute: Un judecător care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină când aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză (pct. 3 – doar ipoteza judecatorului) Un judecător a fost sancţionat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză (pct. 4); Statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii şi cei puşi sub interdicţie judecătorească ori cei puşi sub curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să îi apere (pct 7);; Există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri (pct. 8); Partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa (pct. 9); Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă (pct. 10). Revizuirea poate fi exercitata chiar daca partea nu a exercitat calea de atac a apelului; astfel, aceasta poate fi folosita omisso medio. Nu este interzisa formularea revizuirii concomitent cu recursul, dar in acest caz solutionarea recursului va avea prioritate.   Motivele

citeste definitia

Apelul. Cum faci apel? Cum ataci hotararea primei instante? Ce solutii poate oferi instanta de apel

Apelul este o cale de atac ordinara, de reformare, care permite judecarea procesului in fata unei instante superioare, in al doilea grad de jurisdictie, comuna, devolutiva si suspensiva de executare. Obiect apel principal. Acesta este constituit de hotararile date in prima instanta. Sunt supuse apelului si hotararile date in ultima instanta daca, potrivit legii, instanta nu putea sa judece decat in prima instanta. Impotriva incheierilor se face apel numai odata cu fondul. Nu se poate face apel. Daca partea a renuntat expres la apel, partea nu mai poate reveni asupra deciziei de a face apel principal. Nu se poate face apel nici daca partea a executat partial hotararea de prima instanta, desi aceasta nu era susceptibila de executare provizorie. Termen de apel. 30 zile de la comunicarea hotararii. Termenul de apel suspenda executarea hotararii de prima instanta, cu exceptii. Cazuri de echipolenta: Executarea silita. Termenul curge de la comunicarea hotararii si cand a fost daca odata cu incheierea de incuviintare a executarii silite Inainte de comunicare. Daca o parte face apel inainte de comunicarea hotararii, aceasta se socoteste comunicata la data depunerii cererii de apel Cere comunicarea pentru alta parte. partea a cerut comunicarea hotărârii primei instanţe către o altă parte în ipoteza în care aceasta a primit o copie a actului, atestând acest fapt prin semnătură Intreruperea termenului de apel.  Moartea partii. Termenul de apel se intrerupe prin moartea partii care are interes sa faca apel. Se va face din nou o singura comunicare la ultimul domiciliu al partii, pe numele mostenirii si

citeste definitia

Hotărârea judecătorească. Cum sa dau in judecata?

Hotararea judecatoreasca este actul final al judecatii, actul de dispozitie al instantei cu privire la litigiul dintre parti, act cu caracter jurisdictional. Clasificarea hotărârilor. In functie de nivelul judecatii care se finalizeaza prin hotarare: Sentinta – hotararea de solutionare a cauzei de prima instanta sau prin care instanta se dezinvesteste fara a solutiona cauza. Este sentinta si hotararea prin care judecatoria solutioneaza caile de atac impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitate jurisdictionala si alte organe cu astfel de activitate. Decizia – hotararea de solutionarea a apelului, recursului si RIL, precum si hotararea ca urmare a anularii in apel a hotararii de prima instante si retinerii spre rejudecare ori casarea cu retinere in recurs. Termenul de grație. Prin termen de gratie se intelege amanarea sau esalonarea pe care judecatorul o acorda debitorului pentru executarea hotararii. Modalitate. Numai instantele care judeca fondul (prima instanta si apel) pot acorda un asemenea termen si numai prin hotararea de fond, nu pe cale de ordonanta presedintiala sau contestatie la executare. Particularitate. Nu se va acorda termen de plata debitorului daca acestuia deja i se acordase un termen rezonabil de plata de catre creditor si a avut posibilitatea sa execute intr-un termen rezonabil, calculat de la data comunicarii cererii de chemare in judecata (punerea in intarziere). Daca s-a stabilit termenul, executarea nu se poate face inainte de implinirea lui, cu exceptia stituatiei in care debitorul e decazut din beneficiul termenului. Nu se acorda termen. In materia cambiei, biletului la ordin si cecului nu sunt admise termene de garantie, nici legale

citeste definitia

Acte procesuale de dispozitie ale partilor (renuntarea, achiesarea, tranzactia)

Cursul normal al procesului poate fi influentat si de actele de dispozitie ale partilor, fie ca provin de la reclamant (renuntarea), fie de la parat (achiesarea) sau de la ambele parti (tranzactia). Datorita acestor acte, procesul nu mai parcurge toate etapele sau hotararea se pronunta dupa alte reguli. Actele de dispozitie pot fi facute de parti personal sau printr-un mandatar cu procura speciala si, in masura in care nu urmaresc fraudarea legii, instanta e obligata sa ia act de ele. Renuntarea Reclamantul poate renunta fie la judecata, fie la dreptul subiectiv pretins. Renuntarea la judecata Renuntarea la judecata, in tot sau in parte, poate avea loc oricand in cursul procesului, fie verbal in sedinta fie prin cerere scrisa. Cererea se poate face fie personal, fie prin mandatar cu procura speciala. Momentele renuntarii. Dupa comunicarea cererii de chemar ein judecata – instanta, la cererea paratului, va obliga pe reclamant la cheltuieli de judecata. La primul termen la care partile sunt legal citate sau dupa acest moment – e necesar acordul expres sau tacit al paratului (cu exceptia divortului). Renuntare in caile de atac. Instanta va lua act de renuntare si va dispune si anularea, in tot sau in parte, a hotararilor pronuntate in cauza. Hotararea. Instanta pronunta o hotarare de constatare; aceasta este supusa recursului la instanta ierarhic superioara. Atentie! Daca renuntarea la judecata are loc in fata unei sectii a ICCJ, hotararea va fi definitiva. Renuntarea la drept Reclamantul poate renunta la dreptul pretins daca poate dispune de acesta, fara a fi necesar acordul paratului. Poate

citeste definitia

Perimarea. Exceptia perimarii. Perimarea actelor procedurale

Perimarea[1] este o sanctiune procedurala ce intervine in cazul in care nu se respecta cerinta de a exista continuitate intre actele de procedura, lasandu-se procesul in nelucrare timp de 6 luni, din motive imputatile partii. Perimarea poate opera atat in fata primei instante, cat si a cailor de atac. Ea priveste atat actiunile prescriptibile, cat si pe cele imprescriptibile Nu sunt susceptibile de perimare: Recursul in interesul legii; Sesizarea ICCJ in vederea pronuntarii unei hotarari pentru dezlegare; Cererile formulate de procuror in procesul civil; Cererile car enu implica analiza fondului (masuri asiguratorii sau asigurarea dovezilor). Ori de cate ori culpa partii lipseste, perimarea nu va opera. Totusi perimarea va opera daca ambele parti ar consimti ca procesul sa ramana in nelucrare (suspendare voluntara). De asemenea, nu constituie cauze de perimare cazurile cand actul de procedura trebuia indeplinit din oficiu, precum si cand, din motive neimputabile partii, cererea nu a ajuns la instanta competenta sau nu se poate fixa un termen de judecata. Termenul de perimare. Termenul este de 6 luni si curge, ca regula, de la ultimul act de procedura indeplinit de parti sau de instanta. Termenul se implineste in ultima zi a celei de-a sasea luni. Ca exceptie, termenul va curge diferit in cazurile: In cazul suspendarii judecatii, termenul de perimare incepe sa curga de la data pronuntarii incheierii, iar nu de la comunicarea acesteia. In cazul executarii silite, termenul de perimare curge de la data la care executorul a comunicat in scris creditorului solicitarea indeplinirii unui act necesar

citeste definitia

Suspendarea judecății. Suspendarea voluntara, de drept si facultativa a procesului.

Prin suspendare, cursul judecatii se opreste, iar procesul ramane in nelucrare. Indiferent de felul suspendarii (voluntara, de drept, facultativa), masura se dispune, in toate cazurile, numai de catre instanta, in conditiile expres prevazute de lege. Suspendarea voluntara Judecatorul va suspenda judecata: cand amandoua partile o cer (expresa) cand niciuna dintre parti, fiind legal citate, nu se infatiseaza la strigarea cauzei (tacita) Ca exceptie, procesul se va judeca daca una dintre parti a cerut in scris judecata in lipsa. Cererea de judecata in lipsa produce efecte numai la instanta in fata careia a fost formulata. Insa, daca una dintre parti nu este legal citata, nu se va dispune suspendarea, ci se va amana judecarea cererii.[1] Suspendarea are prioritate fata de exceptia netimbrarii cererii[2], a necompetentei instantei sau a autoritatii de lucru judecat. Astfel, masura suspendarii se impune chiar daca cererea nu este legal timbrata sau nu este de competenta instantei respective. Perimarea[3]. Curge, suspendarea fiind imputabila partii. Reluarea judecatii trebuie solicitata de partea interesata in cel mult 6 luni, altfle intervine perimarea. Cererea de redeschidere se timbreaza cu 50% din taxa de timbru platita pentru cererea suspendata. In cazul medierii, judecata se suspenda maxim 3 luni de la data semnarii contractului de mediere, iar perimarea nu va opera si repunerea pe rol va fi scutita de taxa de timbru. De mentionat ca suspendarea voluntara nu este aplicabila in materia plangerilor contraventionale.   Suspendarea de drept Judecarea cauzelor se suspenda de drept in situatiile: Decesul partii. Prin decesul uneia dintre parti, pana la introducerea in cauza a

citeste definitia

Expertiza. Propunerea si incuviintarea probei expertizei in procesul civil

Este un mijloc de proba prin care se lamuresc aspecte de fapt pentru care sunt necesare cunostinte de specialitate. Indiferent de caracterul facultativ sau obligatoriu al expertizei, acest mijloc de proba nu are valoare probatorie prestabilita, judecatorul urmand a analiza intreg materialul probatoriu. Nu vizeaza aspecte de drept fiindca pe acestea le lamureste instanta. Ca regula, expertiza este facultativa. Exista exceptii de la regula, atunci cand legea prevede expres procedura expertizei: expertiza psihiatrica in cazul punerii sub interdictie; expertiza medico-legala pentru stabilirea varstei; expertiza in cazul infiintarii unei societati cu raspundere limitata cu un singur asociat; conceperea copilului; inregistrarea tardiva a nasterii; stabilirea despagubirilor la expropriere. Competenta. Expertiza poate fi solicitata de parti, procuror daca participa sau din oficiu de catre instanta. Ca regula, expertiza se administreaza de instanta care judeca procesul, fiind aplicabil principiul nemijlocirii, cu urmatoarele exceptii: procedura asigurarii de dovezi[1]; administrarea probelor prin comisie rogatorie;[2] litigiile de fond funciar unde sunt admisibile expertizele expertilor din MJ. Incuviintarea. Expertiza se cere odata cu cererea de chemare in judecata, ori prin intampinare, prin cerere reconventionala, daca se modifica cererea pana la primul termen sau in cursul procesului. Expertiza se incuviinteaza prin incheiere preparatorie motivata. Recuzarea expertului. Expertul poate fi recuzat pentru aceleasi motive pentru care ar putea fi recuzati judecatorii. Cererea  trebuie sa fie formulata in 5 zile de la numire sau de la data cand s-a ivit motivul de recuzare. Recuzarea[3] expertului se judeca in sedinta publica, cu citarea partilor si a expertului. Raportul de expertiza. Raportul se depune la instanta, cu cel putin 10 zile

citeste definitia

Prezumtiile

Prezumtiile nu sunt probe, ci niste rationamente logice; acestea reprezinta consecinte pe care legea sau judecatorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut. Probabilitatea este de esenta prezumtiei. Clasificare: Prezumtiile legale – unele permit sau nu permit proba contrara Prezumtiile judiciare sa aiba greutatea si puterea de a naste probabilitatea faptului pretins (poate fi reverificata admisibilitatea doar de instanta de apel, nu si de recurs, fiind o chestiune de fapt) sa fie admisibila proba cu martori Efectele prezumtiei. Prezumtia scuteste de dovada pe cel in folosul caruia e stabilita. Articole conexe pe aceeași temă Prezumțiile – „Probele în procesul civil” (6) Mărturisirea Noțiuni introductive – „Probele în procesul civil” (1) Reguli comune privind admisibilitatea, administrarea și aprecierea probelor (2)

citeste definitia

Marturisirea

Constituie marturisire recunoasterea de catre una dintre parti, prin proprie initiativa sau prin interogatoriu, a unui fapt pe care partea adversa isi intemeiaza pretentia sau apararea. Astfel, spre deosebire de marturie, care provine de la martor, marturisirea apartine numai uneia din partile procesului: reclamant, parat sau tert intervenient. Caracteristici: Marturisirea vizeaza un fapt, nu un drept. Daca se marturiseste asupra unui drept, paratul poate face o cerere de achiesare la pretentiile reclamantului. Marturisirea poate apartine paratului, dar si reclamantului. Marturisirea poate fi doar personala Marturisirea presupune recunoasterea faptelor pretinse de adversar. Este un act de dispozitie Marturisirea judiciara. Aceasta face deplina dovada impotriva aceluia care a facut-o, fie personal, fie prin mandatar cu procura speciala. Marturisirea judiciara nu poate fi divizata decat daca are fapte distincte si fara legatura intre ele. Marturisirea judiciara nu poate fi revocata, cu exceptia erorii de fapt scuzabile. Marturisirea judiciara nu produce efecte daca a fost facuta de o persoana fara discernamant sau daca duce la pierderea unui drept de care partea nu poate dispune. Asadar, marturisirea judiciara trebuie sa provina de la o persoana cu discernamant, fiind vorba de un act de dispozitie. Poate fi facuta si prin mandatar cu procura speciala. Marturisirea extrajudiciara. Nu este marturisirea facuta in fata instantei care judeca procesul. Marturisirea facuta in afara procesului este un fapt supus aprecierii judecatorului, potrivit regulilor generale de probatiune. Daca este facuta verbal, nu va putea fi invocata in cazurile in care proba cu martori nu e admisa. Asadar, e admisibila numai daca e

citeste definitia

Proba prin declarațiile martorilor

Admisibilitatea probei. Proba cu martori este admisibila in toate cazurile in care legea nu dispune altfel. Acte peste 250 lei. Niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, daca valoarea obiectului sau este mai mare de 250 lei. Ca exceptie, se poate dovedi cu martori orice act juridic, indiferent de valoarea lui, contra unui profesionist care a facut acel act in exercitiul activitatii sale profesionale, cu exceptia legii speciale. Forma scrisa pentru validitate. In cazul in care legea cere forma scrisa pentru validitatea unui act juridic, acesta nu poate fi dovedit cu martori. Forma scrisa pentru dovedire. Proba cu martori e inadmisibila daca legea cere forma scrisa pentru dovedirea unui act juridic, cu exceptia urmatoarelor cazuri la care nu mai e necesara forma scrisa pentru dovada: Imposibilitate materiala/morala. partea s-a aflat in imposibilitate materiala sau morala de a-si intocmi un inscris pentru dovedirea actului juridic. Inceput dovada scrisa. exista un inceput de dovada scrisa Caz fortuit/forta majora. partea a pierdut inscrisul din cauza cazului fortuit sau forta majora (conditia e valabila si pentru dovedirea unui inscris autentic) Acordul partilor. partile convin, chiar si tacit, sa foloseasca aceasta proba, insa numai privitor la drepturile de care ele pot sa dispuna (partile aleg, potrivit principiului disponibilitatii) Actul este atacat. actul juridic este atacat pentru frauda, eroare, dol, violenta ori e lovit de nulitate absoluta pentru cauza ilicita/imorala Lamurirea clauzelor. se cere lamurirea clauzelor actului juridic In aceste 6 exceptii este permisa proba cu martori, chiar si impotriva sau peste ceea ce

citeste definitia

Proba prin inscrisuri

Inscrisul este orice scriere sau alta consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de conservare si stocare. Inscris preconstituit. Inscrisul este preconstituit atunci cand a fost confectionat cu scopul de a proba un inscris, de a dovedi un act juridic; este supus legii aplicabile de la momentul intocmirii. Semnatura. Semnatura unui inscris face deplina credinta, pana la proba contrara, despre existenta consimtamantului partii care l-a semnat cu privire la continutul acestuia. Daca semnatura apartine unui functionar public, ea confera autenticitate acelui inscris. Inscrisul autentic Inscrisul autentic este inscrisul intocmit sau, dupa caz, primit si autentificat de o autoritate publica, de notarul public sau de o alta persoana investita de stat cu autoritate publica, in forma si conditiile stabilite de lege. Este gresit sa se considere ca inscris autentic este numai inscrisul notarial; inscrisurile notariale sunt numai o parte dintre inscrisurile autentice. Actul notarial se incheie intr-un singur exemplar original, iar partile vor primi doar duplicate. Inscrisul notarial. Este cel intocmit sau primit si autentificat de catare notarul public ori de personalul misiunilor diplomatice si al oficiilor consulare. Orice act. Este inscris autentic si orice inscris emis de catre o autoritate publica si caruia legea ii confera acest caracter. Autenticitatea. Aceasta se refera la stabilirea identitatii partilor, exprimarea consimtamantului acestora cu privire la continut, semnataura acestora si data inscrisului. Putere doveditoare. Inscrisuri autentic face deplina dovada, fata de orice persoana cu privire la constatarile facute personal de catre cel care

citeste definitia

Asigurarea probelor. Asigurarea dovezilor in proces

Conditii de admisibilitate. Oricine are interes sa constate de urgenta marturia unei persoane, parerea unui expert, starea unor lucruri ori sa obtina recunoasterea unui inscris, a unui fapt sau drept, daca proba e in pericol sa dispara ori greu de administrat in viitor, poate cere, atat inainte, cat si in timpul procesului, administrarea acestor probe. Daca partea adversa isi da acordul, cererea poate fi facuta si daca nu exista urgenta. Conditii pentru administrarea probei in avans: probe ce pot fi asigurate interesul in asigurarea dovezii urgenta (pericol ca proba sa dispara sau sa fie greu de adminisrat in viitor) exceptie: nu e nevoie de conditia urgentei daca exista acordul partilor in avans sa nu existe inca un proces sau procesul sa nu fi ajuns in faza administrarii probelor Solutionarea cererii. Cererea se va indrepta, inainte de judecata, la judecatoria din circumscriptia careia se afla obiectul sau martorul constatarii, iar daca judecata este pendinte, la instanta care judeca procesul in prima instanta. Instanta va dispune citarea partilor (daca exista un pericol, se poate dipune si fara citarea partilor), in camera de consiliu. Intampinarea nu este obligatorie. Caile de atac. Incheierea de admitere a cererii de asigurare este executorie si nu e supusa niciunei cai de atac. Incheierea de respingere poate fi atacata separat numai cu apel in 5 zile de la pronuntare/comunicare. Administrarea probelor asigurate se constata printr-o incheiere, care nu este supusa niciunei cai de atac. __________________________________________________________________ Bibliografie: G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2016. Articole

citeste definitia

Cercetarea procesului prin administrarea probelor de către avocați

Noua optică a legiuitorului a fost de a dinamiza această procedură prin introducerea obligației ce incumbă instanței, și anume de a întreba părțile, la primul termen de judecată, legal citate fiind și prezente sau reprezentate de avocat/consilier juridic, dacă doresc să se prevaleze de această instituție. Procedura necesită acordul expres al ambelor părți. Legislația mai prezintă un avantaj în acest caz, un avantaj patrimonial, ce constă în posibilitatea restituirii a jumătate din suma achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, în cazul în care probele au fost administrate de către avocați sau consilieri juridici, prevăzută în O.U.G. 80/2013 art. 45 alin. (1) lit. h) și alin. (2) teza a doua. Art. 366 al Codului de procedură civilă prevede domeniul de aplicare a acestei proceduri, ea fiind aplicabilă tuturor litigiilor, exceptând litigiile ce privesc starea civilă, capacitatea persoanelor, relațiile de familie, precum și orice alte drepturi asupra cărora nu permite să se facă tranzacție, astfel extinzându-se sfera de aplicare a instituției, putându-se aplica și litigiilor nepatrimoniale în condițiile și excepțiile prevăzute de Cod. Dacă părțile au ales, în fața instanței și în condițiile legii, această procedură, din acest moment dreptul lor se transformă într-o obligație procesuală ce se menține pe tot parcursul procesului, inclusiv în fața instanței de apel. Dacă va exista imposibilitatea de administrare a probelor de către avocați sau consilieri juridici, cum ar fi cercetarea la fața locului, interogatoriul, audierea unor categorii de martori, verificarea de scripte, procedura falsului, în măsura în care sunt admise de instanță, ar trebui

citeste definitia

Reguli comune privind admisibilitatea și administrarea probelor

Admisibilitatea probelor Conditii de admisibilitate. Probele trebuie sa fie admisibila potrivit legii si sa duca la solutionarea procesului. Sa fie legala Sa fie verosimila – tinde la fapte credibile, nu e contra naturii; Sa fie pertinenta – sa aiba legatura cu obiectul pretentiilor sau apararilor partilor; Sa fie concludenta – sa fie de natura sa conduca la solutionarea cauzei; o proba nu poate fi pertinenta fara sa fie si concludenta. Propunerea probelor. Probele se propun, sub sanctiunea decaderii, de catre reclamant prin cererea de chemare in judecata, iar de catre parat prin intampinare, daca legea nu dispune altfel. Ele pot fi propuse si oral, in cazurile anume prevazute de lege. Daca reclamantul propune alte probe prin raspunsulla intampinare, paratul poate propune si el alte probe. Partea decazuta din dreptul de a administra o proba va putea totusi sa se apere, discutand in fapt si in drept temeinicia sustinerilor si a dovezilor partii potrivnice. Ca exceptii de la termenul prevazut, se va modifica in cazurile in care: necesitatea probei rezulta din modificarea cererii; nevoia administrarii probei reiese din cercetarea judecatoreasca si partea nu o putea prevedea; repunerea in termen; administrarea probei nu duce la amanarea judecatii; exista acordul expres al tuturor partilor – se poate cere proba si peste termen, fiind norme de ordine privata. In cazul exceptiilor, partea adversa are dreptul la proba contrara numai asupra aceluiasi aspect. Daca, in urma exceptiilor, au loc amanari, partea este obligata, sub sanctiunea decaderii: sa depuna lista cu martori in 5 zile de

citeste definitia

Subiectul, obiectul și sarcina probei

Subiectul probei. Proba se administreaza in procesul civil pentru a-l convinge pe judecator; asadar, subiectul probei este judecatorul. Obiectul probei. Acesta este reprezentat de acele fapte juridice lato sensu din care izvorasc drepturile si obligatiile cu privire la care partile se afla in litigiu. Obiectul probei inglobeaza o mare diversitate de fapte juridice, insa nu include, in principiu, norma juridica aplicabila in speta. Faptele catre trebuie dovedite pot fi fapte ateriale si fapte psihologice (dol, rea-credinta). In mod exceptional, si normele juridice pot constitui obiect al probei; situatia specifica este reprezentata de conventiile, tratatele si acordurile internationale aplicabile in Romania, dar care nu sunt integrate intr-un text de lege, precum si dreptul international cutumiar care trebuie dovedit de partea interesata. Sarcina probei. Ca regula, sarcina probei rvine celui care face o afirmatie in fata instantei. Exista situatii in care paratul este obligat sa preia initiativa probei. Daca invoca o exceptie procesuala, el trebuie sa faca dovada acesteia. Stabilirea partii careia ii incumba sarcina probei este foarte importanta intrucat, atunci cand probele sunt insuficiente sau nefondate, va piered cel caruia ii revenea sarcina probei. Exceptii de la sarcina probei: Existenta unei prezumtii legale Remiterea voluntara a actului constatator al creantei Contestarea recunoasterii de filiatie Egalitatea de sanse intre femei si barbati Litigiile de munca Raporturile intre profesionisti si consumatori (sarcina probei revine profesionistului, indiferent cine e reclamant) __________________________________________________________________ Bibliografie: G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2016.   Articole conexe pe aceeași temă Reguli comune privind admisibilitatea și

citeste definitia

Exceptiile procesuale

Exceptia poate fi considerata un refuz al  paratului de a discuta in fond pretentia reclamantului. Exceptia procesuala este iun mijloc tehnic prin care se pun in discutie anumite neregularitati si urmareste, dupa caz, declinarea competentei, amanarea judecatii, refacerea unor acte ori anularea, perimarea sau respingerea cererii. Printr-o exceptie, partea interesata, procurorul sau instanta invoca, fara sa puna in discutie fondul dreptului, neregularitati procedurale privind compunerea completului sau constituirea instantei, competenta instantei, lipsuri ale dreptului la actiune, declinarea competentei, amanarea judecatii, refacerea unor acte,  perimarea etc. Exceptiile evita discutia pe fond. Exceptiile sunt aparari, numai ca, spre deosebire de apararile de fond, ele nu tind la paralizarea actiunii reclamantului prin respingere ca neintemeiata sau nefondata, ci fie isi amana procesul, fie resping cererea, dar fara o analiza in fond. Asadar, la exceptii se pastreaza refuzul de a nu discuta inca pricina concret. Nu intra in autoritate de lucru judecat. Daca se respinge prin aparari, ca urmare a analizei fondului, hotararea pronuntata va avea autoritate de lucru judecat. Insa, daca se respinge actiunea in urma admiterii unei exceptii, hotararea nu va fi purtatoare de autoritate de lucru judecat pentru ca nu s-a pus in discutie pricina pe fond. Exceptiile sunt forme de manifestare a actiunii civile. Persoana care invoca exceptiile trebuie sa indeplineasca conditiile de exercitiu ale actiunii civile: capacitatea, calitatea, interesul, formularea unei pretentii. Procedura. Exceptiile se solutioneaza in cadrul cercetarii procesului, spre deosebire de apararea de fond, ce va fi dezlegata odata cu pronuntarea hotararii pe fond. Reguli: Exceptia procesuala

citeste definitia

Cercetarea procesului

Scopul. In etapa de cercetare a procesului se indeplinesc, in conditiile legii, acte de procedura la cererea partilor sau din oficiu, pentru pregatirea dezbaterii in fond a procesului, daca este cazul. In cadrul acestei proceduri, instanta: rezolva exceptii examineaza cererile de interentie examineaza fiecare pretentie si aparare in parte pe baza cererii de chemare in judecata, a intampinarii, a raspunsului la intampinare si a explicatiilor partilor= va constata pretentiile dispune, la cerere, masuri asiguratorii va lua act de renuntarea reclamantului, de achiesarea paratului sau de tranzactia partilor Estimarea duratei cercetarii. La primul termen de judecata la care partile sunt legal citate, judecatorul, dupa ascultarea partilor, va estima durata necesara pentru cercetarea procesului, tinand cont de imprejurarile cauzei, astfel incat procesul sa fie solutionat intr-un termen optim si previzibil. Durata estimata va fi consemnata printr-o incheiere preparatorie. Administrarea probelor. Judecatorul, la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate, pune in vedere acestora, daca sunt reprezentate sau asistate de avocat, ca pot sa convina ca probele sa fie administrate de catre avocatii lor. Locul cercetarii procesului. Cercetarea procesului are loc in fata judecatorului, in camera de consiliu, cu citarea partilor. In caile de atac cercetarea procesului, daca este necesara, se face in sedinta publica. Asigurarea celeritatii. Pentru cercetarea procesului, judecatorul fixeaza termene scurte, chiar de la o zi la alta; pentru motive temeinice, se pot acorda termene mai indelungate. Judecatorii vor dispune verificarea efectuarii procedurilor de citare si comunicare dispuse pentru fiecare termen. Suspendarea judecatii cauzei. Cand constata ca

citeste definitia

Incheierile

Incheierile sunt de doua feluri, dupa cum instanta poate sau nu sa revina asupra celor dispuse prin acestea. Instanta este legata de incheierile interlocutorii, dar asupra celei preparatorii poate sa revina motivat. Incheierile interlocutorii Sunt incheieri interlocutorii acelea prin care, fara a se hotari in totul asupra procesului, se solutioneaza exceptii procesuale, incidente procesuale ori alte chestiuni litigioase. Instanta este legata de aceste incheieri si nu poate reveni asupra lor pe parcursul procesului, chiar daca isi da seama ca a gresit. Incheierile nu pot fi atacate separat, ci numai odata cu fondul. Exista totusi exceptii care pot fi atacate separat: incheierea de respingere ca inadmisibila a cererii de interventie aceasta incheiere se ataca imediat, nu se mai asteapta hotararea de fond. Mai mult, pana la judecarea apelului/recursului, procesul principal se suspenda de drept (maxim 10 zile). Tertul poate ataca incheierea in 5 zile de la pronuntare sau comunicare; calea de atac este numai apelul daca incheierea a fost data in prima instanta sau numai recursul daca a fost pronuntata in apel. incheierea de respingere a cererii de suspendare poate fi atacata cu recurs la instanta superioara incheierea de scoatere la vanzare a bunurilor prin buna invoiala sau prin executor judecatoresc se pronunta in cadrul partajului judiciar Incheierile preparatorii Instanta poate reveni asupra lor, in mod motivat. Masurile dispuse, desi transeaza o problema litigioasa, permit instantei sa revina asupra lor. Incheierile pot fi revocate de judecator, atunci cand acesta considera. Incheierile preparatorii trebuie sa respecte partile specifice unei hotarari judecatoresti (partea introductiva,

citeste definitia

Repunere in termen – „Ultima sansa” in cazul neexercitarii actului in termen

Repunerea in termen este un mecanism construit de legiuitor in favoarea partilor care, din motive temeinice, nu si-au putut exercita actul procedural in termen. Astfel, partea care a pierdut un termen procedural poate fi repusa in termen numai daca dovedeste ca intarzierea se datoreaza unor motive temeinic justificate. In acest scop, partea va trebui sa indeplineasca doua acte in cel mult 15 zile de la incetarea impiedicarii: actul de procedura neexercitat in termen si cererea de repunere in termen. In cazul in care se formuleaza numai cererea de repunere in termen, iar nu si actul in legatura cu care se cere repunerea in termen, cererea de repunere va fi respinsa ca fiind lipsita de interes. Daca actul de procedura neexercitat priveste exercitarea caii de atac (nu s-a depus cererea de apel/recurs), termenul de repunere va fi acelasi termen cu cel de exercitare a caii de atac, adica aceeasi durata cu cea prevazuta pentru exercitarea caii de atac. Spre exemplu, termenul pentru introducerea apelului este de 30 de zile, daca legea nu dispune altfel. Alt exemplu, hotararea care constata perimarea este supusa recursului in termen de 5 zile de la pronuntare. Motiv temeinic justificat. Partea care nu si-a exercitat dreptul procedural in termenul peremptoriu sa faca dovada existentei unor motive temeinic justificative, deci a unei imprejurari care exclude culpa partii. Aceasta imprejurare trebuie sa se fi produs inauntrul termenului legal/judecatoresc peremptoriu in care trebuia exercitat dreptul procesual. Natura termenului. Termenul de formulare a cererii de repunere in termen este un termen procedural

citeste definitia

Reprezentarea partilor in procesul civil

Reprezentarea in procesul civil reprezinta situatia in care o persoana indeplineste acte de procedura in numele si in interesul altei persoane, care este parte in proces. Partile pot sa stea in judecata printr-un reprezentant ales, cu exceptia cazului in care legea impune prezenta lor persoana in fata instantei. Astfel, legea impune ca anumite acte procesuale sa fie indeplinite personal de parti, spre exemplu a cererilor de divort sau al raspunsului la interogatoriu. Reprezentarea legala. Intervine in cazul persoanei fizice lipsite de capacitate procesuala de exercitiu, in cazul persoanelor juridice, precum si in alte cazuri prevazute expres. Reprezentarea este legala fiindca izvorul imputernicirii il constituie legea, nu optiunea instantei. Reprezentarea conventionala. Persoanele fizice pot fi reprezentate de catre avocat sau alt mandatar. Reprezentarea persoanei fizice prin mandatar neavocat poate interveni atat in fata primei instante si in apel, cat si in recurs, dar si in caile de retractare (revizuire si contestatie in anulare). Mandatarii neavocati. Mandatarul care nu este avocat nu poate pune concluzii asupra exceptiilor procesuale si asupra fondului decat prin avocat, atat in etapa cercetarii procesului, cat si in etapa dezbaterilor. Asadar, el va putea doar sa formuleze cereri in fata instantei, sa propuna probe, sa indeplineasca acte de procedura in numele si in interesul partii pe care o reprezinta, insa fara a avea dreptul de a depune concluzii [1] asupra exceptiilor procesuale si asupra fondului. Exceptii dreptul de a depune concluzii. De la regula privind mandatarul neavocat ce nu poate pune concluzii decat prin avocat sunt exceptati licentiatii

citeste definitia