MARTURISIREA
=recunoasterea unor fapte de care una dintre parti, din proprie initiativa sau in mod provocata, a unui fapt pe care partea adversa isi intemeiaza pretentiile sau apararile.
Feluri:
- extrajudiciara: – este facuta in afara cadrului procesului si poate fi facuta verbal sau scris;
-daca este verbala, este admisibila numai in cazul in care este admisibila si proba cu martori;
- judiciara: – face dovada deplina contra celui care a facut-o;
-in principiu, nu poate fi divizata;
– poate fi divizata, daca cuprinde fapte distincte si care nu ai legatura in ele;
-nu poate fi revocata, decat pentru eroare de fapt scuzabila;
-trebuie sa provina de la o persoana cu discernamant fiind un act de dispozitie;
-nu poate privi drepturi de care partea nu poate dispune;
-trebuie facuta personal sau prin mandatar cu procura speciala;
In urma administrarii probei sunt posibile trei situatii:
- Partea tagaduieste faptele aratate-interogatoriul nu are efect
- Refuzul nejustificat de a raspunde– poate fi apreciat ca drept marturisire deplina sau numai inceput de dovada scrisa.
- Partea recunoaste sustinerile adversarului:
-pur si simplu- indivizibila
-calificat -indivizibila
-complex- poate fi divizata daca faptele sa fie distincte si nu au legatura intre ele
Exemplu: Am primit o suma de bani insa si el avea o datorie fata de mine si sumele s-au compesat-fapte distincte insa datoria trebuie dovedita;
MARTURISIREA
Marturisirea = recunoasterea de catre una dintre parti, din proprie initiativa sau in mod provocat, in cazul procedurii interogatoriului, a unui fapt pe care partea adversa isi intemeiaza pretentiile sau apararile si care este de natura sa produca consecinte juridice impotriva autorului ei.
Astfel, spre deosebire de marturie, care provine de la martor, marturisirea apartine numai uneia din partile procesului: reclamant, parat ori tert intervenient in proces. Marturisirea era considerata regina probelor.
Asadar, marturisirea ar putea sa fie:
- spontana – atunci cand vine din propria initiativa a partii;
- provocata – vorbim despre INTEROGATORIU, mijloc procesual prin care se provoaca marturisirea.
Caracteristicile marturisirii
- ( !!! ) Marturisirea vizeaza un fapt si NU un drept. Daca se vizeaza un drept, paratul poate face o cerere de achiesare la pretentiile reclamantului sau reclamantul poate face o cerere de renuntare la pretentii.
- Marturisirea nu este un act specific paratului, ci poate apartine si reclamantului. Se pot marturisi fapte ce stau la baza pretentiilor (daca marturisirea vine din partea paratului), dar se pot marturisi si fapte care stau la baza apararilor (daca marturisirea vine din partea reclamantului).
- Marturisirea poate fi doar personala. Marturisirea pentru altul este de fapt o marturie. Totusi, se poate vorbi despre marturisire in privinta reprezentantului legal (daca este vorba despre un minor sau despre o persoana pusa sub interdictie). In ceea ce priveste caracterul personal, apare problema reprezentantului legal (art. 353 NCPC). Totusi, nu este o derogare de la regula, intrucat reprezentantul legal va fi chemat la interogatoriu doar pentru actele incheiate si faptele savarsite in calitatea sa de reprezentant. Exista o particularitate, pentru ca in acest caz interogatoriul se ia reprezentantului paratului sau reclamantului, daca acesta este un minor sau este o persoana pusa sub interdictie. !!!
- Marturisirea presupune recunoasterea faptelor pretinse de catre adversar. Nu exista marturisirea propriilor fapte – ce de fapt este o declaratie, ca in dreptul englez. O parte nu isi poate lua singura interogatoriu, ci poate face o declaratie.
Felurile marturisirii:
- Extrajudiciara
Marturisirea extrajudiciara este cea care nu este facuta in fata instantei unde se judeca procesul (spre exemplu, marturisirea facuta in fata instantei penale poate fi retinuta ca o marturisire extrajudiciara de catre instanta civila).
Este admisibila numai in cazul in care este admisibila si proba cu martori (art. 350, alin. 2 NCPc).
In ipoteza in care avem un inscris sub semnatura privata intitulat “contract de donatie”, prin care donatorul afirma ca doneaza casa fiului sau, acest act este nul ca donatie (potrivit art. 1011, alin. 2 NCPC, donatia este supusa formei autentice ad validitatem). Acest act nu poate fi convertit, intrucat conversiunea actelor se produce doar cand forma autentica este ceruta ad probationem.
Totusi, acest act cuprinde o marturisire extrajudiciara, intrucat donatorul afirma despre donatar ca este fiul sau. Aceasta marturisire extrajudiciara ar putea fi utilizata intr-un proces de filiatie.
- Judiciara
- face dovada deplina contra celui care a facut-o;
- in principiu, nu poate fi divizata; Exceptie: poate fi divizata, daca cuprinde fapte distincte si care NU au legatura intre ele;
- NU poate fi revocata, decat pentru eroare de fapt scuzabila;
- Trebuie sa provina de la o persoana cu discernamant fiind un act de dispozitie;
- NU poate privi drepturi de care partea nu poate dispune;
- Trebuie facuta personal sau prin mandatar cu procura speciala;
- In mod exceptional, art. 51, alin. (3) NCPc interzice interogatoriul pentru dovedirea motivelor de recuzare;
MARTURISIREA PROVOCATA PRIN INTEROGATORIU:
La interogatoriu, putem avea de-a face cu o: ( = efectele marturisirii)
- MARTURISIRE PURA SI SIMPLA
Intrebat daca recunoaste ca a imprumutat (de fapt, daca a primit) suma de 100.000 lei de la reclamant, paratul raspunde “da, am primit suma de 100.000 lei” – este o marturisire simpla, care face dovada deplina contra celui care a facut-o.
- MARTURISIRE CALIFICATA
La aceeasi intrebare, paratul poate raspunde “da, am primit suma de 100.000 lei, dar nu cu titlu de imprumut, ci ca pret al unui autoturism pe care l-am vandut reclamantului” (restituire de datorie anterioara, pret pentru un bun, cu titlu de donatie etc.). In general, paratul adauga un fapt concomitent cu cel pretins si recunoscut si care are natura sa anuleze efectul marturisirii. Marturisirea nu se poate diviza si va fi considerat ca paratul a dat un raspuns negativ. In aceasta situatie, paratul adauga anumite elemente sau imprejurari in legatura directa cu faptul asupra caruia este interogat si concomitent cu el, ce duc de fapt la un raspuns negativ. Pentru solutionarea litigiului sunt necesare alte probe.
- MARTURISIRE COMPLEXA
Insa, daca paratul raspunde “da, am primit suma de 100.000 lei cu titlu de imprumut, dar i-am restituit” (sau afirma ca a operat compensatia, ca reclamantul l-a iertat de datorie etc.). In aceasta situatie avem un fapt ulterior si distinct din punct de vedere material de cel acceptat de autorul marturisirii, acest fapt ulterior fiind legat de cel principal si tinde sa restranga sau sa anihileze efectele marturisirii primului fapt. Exista posibilitatea ca judecatorul sa dea valoare partii recunoscute, iar parti adaugate sa solicite celui care a facut-o sa o dovedeasca.
Astfel, in acest caz se poate face o divizare intre prima parte si a doua. Instanta poate considera adevarata marturisirea paratului ca a luat 100.000 lei cu titlu de imprumut, dar paratul trebuie sa dovedeasca ca i-a restituit.
Daca partea se prezinta, dar raspunsul este negative, interogatoriul nu poate fi folosit ca proba, iar cel care si-a formulat pretentiile/apararea va trebui sa foloseasca alte mijloace de proba.
Reguli privind administrarea interogatoriului:
NB!! Atunci cand se face o cerere de chemare in judecata, daca se solicita interogatoriu, iar acesta se ia in scris, odata cu cererea de chemare in judecata se depune prin cerere aceasta solicitare.
Regula: interogatoriul se ia in mod verbal prin punerea de intrebari succesive in sedinta publica
Exceptie: interogatoriul care se ia in scris, prin comunicarea intrebarilor si depunerea raspunsurilor in forma scrisa. Se aplica persoanelor juridice, precum si in cazul celor care au domiciliul in strainatate.
- Interogatoriul persoanelor fizice
Se face prin chemarea in fata instantei a persoanei careia urmeaza sa i se ia interogatoriu, prin citarea acesteia.
NB! Partea chemata la interogatoriu trebuie citata, chiar daca are termen in cunostinta, cu exceptia situatiei in care interogatoriul a fost dispus la termenul la care a fost prezent. Astfel, cel prezent nu mai este citat pentru termenul urmator, la care instanta a dispus efectuarea interogatoriului. Daca partea lipseste, este obligatorie citarea acesteia.
Instanta poate incuviinta luarea interogatoriului la locuinta celui chemat la interogatoriu, printr-un judecator delegat, daca partea, din motive temeinice, este impiedicata de a veni in fata instantei. In acest caz, raspunsurile la intrebari se vor consemna in prezenta partii adverse sau in lipsa, daca aceasta a fost citata si nu s-a prezentat (art. 357, alin. 1 NCPC).
Interogatoriul se poate lua si prin comisie rogatorie, daca partea locuieste in circumscriptia unei alte instante (art. 357, alin. 2 NCPC).
Partea care se prezinta va fi chestionata de catre presedintele completului de judecata in sedinta de judecata. Partea care propune interogatoriul intocmeste o lista cu intrebari pe care o da presedintelui completului, iar acesta va intreba direct partea chestionata.
EXCEPTIE: partea ar putea sa dea raspunsuri si in scris, in urmatoarea situatie (art. 356 NCPC):
- are domiciliul in strainatate;
- este reprezentata prin mandatar;
- nu exista prevederi contrare in tratate sau conventii.
In acest caz, in cadrul procurii pe care partea o da mandatarului, aceasta va trece si raspunsurile la intrebarile din partea partii adverse. Este vorba despre o procura speciala si autentica “mandatez pe X sa depuna in dosarul nr. Y, urmatoarele raspunsuri la interogatoriul dispus in sedinta de data de Z, ca urmare a solicitarii reclamantului”.
In aceasta situatie, pentru persoana aflata in strainatate continutul intrebarilor din interogatoriu nu mai este secret.
Daca partea nu are mandatar, se va face comisie rogatorie sau partea va fi citata. Daca mandatarul este avocat, este suficienta o procura certificata de avocat. NB, Briciu: Nu mandatarul raspunde la interogatoriu, ci procura ii este data acestuia pentru a depune in instanta raspunsul la interogatoriu. Opinia contrara ar fi in sensul ca mandatul este dat pentru a raspunde la interogatoriu reprezentantul.
Partea va trebui sa raspunda fara sa poata citi un proiect de raspuns scris in prealabil, insa ea se poate folosi de insemnari, cu incuviintarea presedintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri (art. 352, alin. 3 NCPc).
Daca partea declara ca pentru a raspunde trebuie sa cerceteze inscrisuri, registre sau dosare, se va putea fixa un nou termen pentru interogatoriu (art. 352, alin. 4 NCPc). Exista si posibilitatea confruntarii partilor adverse, daca nu se armonizeaza declaratiile lor, cand ambele parti sunt de fata la luarea interogatoriului.
Raspunsurile la interogatoriu se trec pe aceeasi foaie cu intrebarile (se consemneaza chiar de catre presedinte). Interogatoriul va fi semnat pe fiecare pagina de presedinte, grefier, de cel care l-a propus, precum si de partea care a raspuns dupa ce a luat cunostinta de cuprins. Tot astfel vor fi semnate adaugirile, stersaturile sau schimbarile aduse, sub sanctiunea de a nu fi tinute in seama (art. 354, alin. 1 NCPc).
In cazul interogatoriului luat din oficiu sau in situatia in care ceilalti judecatori din complet, procurorul, cand participa la judecata sau partea adversa adreseaza intrebari direct, intrebarile si raspunsurile se consemneaza in incheierea de sedinta (art. 354, alin. 3 NCPC).
- Interogatoriul persoanelor juridice:
Interogatoriul trebuie comunicat in scris persoanelor juridice. La persoanele fizice era vorba despre fapte personale ale acestora. In schimb, la persoanele juridice, reprezentantii legali ai acestora vor raspunde la interogatoriu. Indiferent daca vorbim despre persoane juridice de drept public sau de drept privat, acestea vor raspunde in scris.
Tinand cont ca marturisirea este un act de dispozitie, raspunsul trebuie sa provina de la cel care are puterea de reprezentare a persoanei juridice (spre exemplu, primarul, presedintele consiliului de administratie, ministru etc.).
NB! Se excepteaza societatile de persoane (societatile in nume colectiv si in comandita simpla). In cazul acestora, asociatii cu drept de reprezentare vor fi citati personal (se aplica regulile de la persoana fizica) – art. 355, alin. 2 NCPC.
Neprezentarea la interogatoriu sau refuzul de a raspunde. Efectul probei cu marturisirea
- Daca se marutristeste, efectul probatoriu este deplin. Daca marturisirea este complexa, se poate face o divizare.
- Daca partea da raspunsuri evazive sau spune “nu stiu”, atunci proba cu marturisirea nu are valoare juridica si va trebui sa-si bazeze solutia pe alte mijloace de proba.
- Varianta 3: partea nu se prezinta la interogatoriu, desi a fost legal citata sau refuza sa raspunda la interogatoriu sau la persoanele jrudice refuza sa transmita raspunsul sau la persoanele din strainatate nu trimit raspunsul. In aceste situatii, atitudinea partii de a refuza poate fi intrepretat ca o marturisire deplina sau ca un inceput de dovada scrisa in folosul celui care a propus interogatoriul. Nu se poate castiga procesul doar pe aceasta baza (inceput de dovada scrisa), ci va trebui sa completeze si pe baza altor probe (martori prezumtii etc).
Desi potrivit art. 349 NCPC marturisirea face dovada deplina, nu inseamna si dovada absoluta (nu inseamna ca inlatura celelalte probe). Daca judecatorul considera nesincera, va putea sa inlature, daca nu se coroboreaza cu celalalte mijloace de proba. Judecatorul va aprecia. Desi ar parea ca partea vrea sa piarda ceva, pot exista aspecte ascunse (efecte ilicite, spalari de bani etc).
