Proba cu martori – “Probele in procesul civil” (5)

Proba cu martori

Pentru a reprezenta mijloc de proba, marturia trebuie sa indeplineasca 2 conditii:

• Sa vina de la o persoana care a cunoscut personal de acesta
• Sa se faca oral in fata instantei

Admisibilitatea

Proba cu martori se aplica faptelor juridice aproape nelimitat. Nu se aplica pentru starea civila, moarte, nastere, dar atunci cand nu e posibila dovada cu actele de stare civila, se accepta si proba cu martori.

In ce priveste actele juridice, proba cu martori este admisibila pentru orice act juridic ce are o valoare de sub 250 de lei.

1. Niciun act nu va putea fi dovedit cu martori, daca obiectul actului juridic are o valoare mai mare de 250 de lei. El va putea fi dovedit doar cu inscrisuri.

Ratiune: incurajeaza partile ca, in raporturile juridice de peste aceasta suma, sa preconstituie probe. Aceasta regula se aplica numai atunci cand actul se vrea dovedit de o parte a acestuia. Daca un tert doreste, o poate face prin martori. Pt terti ® actul = un fapt juridic. Faptul juridic – poate fi dovedit prin orice mijloc de proba.

Exceptie: actul incheiat de un profesionist in activitatea sa cotidiana, chiar daca depaseste valoarea de 250 de lei, poate fi dovedit prin proba cu martori.

2. Nu poate fi dovedit cu martori actul pentru care legea cere forma scrisa ad validitatem.

Ratiune: un astfel de act care nu are forma scrisa, nici macar nu exista. Cu atat mai putin sa poata fi dovedit cu martori.

3. Nu poate fi dovedit cu martori actul pentru care legea cere forma scrisa ad probationem.

Ratiune: legiuitorul doreste incurajarea preconstituirii de probe chiar si pt dovada lui, nu doar pt existenta.

4. Nu se poate face proba cu martori contra unui inscris… – art 309(5).

Regula valabila, de asemenea, numai pentru parti. NU si pentru terti.

Exceptii de la inadmisibilitatea probei cu martori a actului juridic:

• impotriva unui profesionist care actioneaza in exercitiul activitatii sale se poate face proba inclusiv cu martori;
• partea s-a aflat in imposibilitate materiala sau morala de a intocmi un inscris pentru dovedirea unui act juridic (ex: depozitul necesar-imposibilitate materiala; cazul afinitatilor sentimentale, relatii sentimentale intre prieteni, subordonarea ierahica-imposibilitate morala);
• daca exista un inceput de dovada scrisa, el se poate completa cu martori, chiar daca nu exista un inscris;
• partea a pierdut inscrisul doveditor din cauza unei forte majore sau a unui caz fortuit-se poate folosi si pentru inscrisurile ad validitatem daca se dovedeste ca inscrisul a existat si continutul acestuia;
• partile convin, fie si tacit, sa foloseasca proba cu martori cu privire la drepturile de care pot dispune;
• actul juridic este atacat pentru frauda, eroare, dol, violenta sau este lovit de nulitate absoluta (sunt fapte juridice si pot fi dovedite prin martori, chiar daca nu exista un inscris);
• se cerere lamurirea clauzelor actului juridic.

??? Daca inscrisul este solicitat ca o conditie ad validitatem, exceptiile nu se mai aplica. Se aplica doar daca inscrisul este necesar ad probationem. Singura exceptie in care se poate proba cu martori un inscris autentic este situatia in care partea a pierdut inscrisul doveditor din cauza unei forte majore sau a unui caz fortuit.

Proba se admite printr-o incheiere care trebuie sa mentioneze in mod exact martorii si obiectul asupra carora vor fi chestionati.Daca instanta pune in sarcina partilor cheltuieli si ele nu le indeplinesc, instanta dispune decaderea din dreptul de a mai audia martori. Decaderea nu intervine daca martorii vin si fara sa ceara costurile necesare deplasarii lor.

Persoanele care pot depune marturie: art 315

Regula: orice persoana care cunoaste fapte in legatura cu litigiul.

EXCEPTII:

Nu pot fi martori:

• rudele si afinii pana la gradul al III-lea inclusiv (caz de ordine privata);
• sotul, fostul sot, logodnicul sau concubinul-(caz de ordine privata);
• cei aflati in relatii de dusmanie sau in legaturi de interese cu vreuna dintre parti-(caz de ordine privata);
• persoanele puse sub interdictie-(caz de ordine publica);
• cei condamnati pentru marturie mincinoasa-(caz de ordine publica).

Pentru cazurile de ordine privata (primele 3) partea impotriva careia ar fi invocata aceasta proba ar putea accepta sa se administreze. In situatia cauzurilor de ordine publica nu se poate deroga expres/ tacit (ultimele 2) de la interdictia impusa de lege.

Exceptie: !!! In caz de filiatie, divort si alte raporturi de familie pot fi audiate si rudele.

In aceste raporturi, NU pot fi ascultati descendentii.

Persoanele care nu pot fi obligate sa depuna marturie: art 317

• cele obligate sa pastreze secretul profesional (ex: slujitorii cultelor; avocatii; notarii, procurorii;) =>pot refuza depunerea marturiei doar cu privire la informatiile aflate in cazul ariei profesionale;
• cei care s-ar putea expune pe ei, sotul, fostul sot, logodnicul, consubinul sau o ruda ori un afin pana la gradul al III-lea inclusiv la o pedeapsa penala sau dispretului public.

Aceste persoane pot depune marturie, dar nu sunt obligate. Daca depun marturie prin incalcarea secretului profesional, marturia este valabila, dar pot suferi sanctiuni profesionale, disciplinare pecuniare.

Pot depune marturie si in situatia in care sunt dezlegati de secretul porfesional. In cazul cultelor nu se poate da dezlegare in situatia procedurii de spovedanie. Avocatii nu pot fi dezlegati de parte de secterul profesional. Nici procurorii nu pot fi dezlegati asupra a ceea ce au lut la cunostinta in desfasurarea activitatii.

 

(Curs 5) Procedura de audiere

Martorii trebuie citati.

Daca martorul nu se prezinta, desi a fost legal citat, el va fi adus cu mandat. In cazurile urgente, el ar putea fi adus cu mandat chiar de prima data. Daca nu se prezinta nici dupa ce se dispune aducerea cu mandat, instanta va proceda la judecarea pricinii. Politistul nu il poate retine pentru a fi adus la instanta. Daca refuza, martorul va fi amendat.

Partea care ar putea fi afectata de faptul ca martorul nu e audiat, ar putea solicita suplimentarea probei cu martori si sa ceara alt martor pentru ca aceasta cauza a aparut in timpul cercetarii procesului. E o exceptie de la regula conform careia trebuie sa ceri proba cu martori doar la inceput.

Inlocuirea martorilor

Odata ce martorii au fost incuviintati, martorii nu pot fi schimbati pentru ca partea s-a razgandit. Schimbarea poate avea loc pentru moartea martorului, disparitia sau ori in alte cazuri temeinic justificate.

In acest caz, noul martor trebuie depus in termen de 5 zile, sub sanctiunea decaderii. Daca partea nu mai vrea sa audieze un anumite martor propus de ea si nu e motiv de inlocuire, partea cealalta ar putea sa ceara ea audierea lui.

AUDIEREA MARTORILOR

Când sunt mai mulți martori fiecare va fi ascultat separat, iar cei care nu sunt ascultați stau în afara sălii astfel încât mărturia celui dintâi să nu le influențeze declarația. Ordinea ascultarii martorilor va fi fixata de președinte, ținând seama și de cererea părților. De regulă, se ascultă mai întai martorii propuși de către reclamant și apoi martorii propuși de către pârât.

Etape:

1. Prima oara se face o identificare a martorului (art. 318). Cu privire la identificare se pun intrebari legate de: numele si prenumele, profesia, domiciliul si varsta. Se pune problema profesiei in functie de profesia pe care martorul o are, exista categorii diferite de intrebari. Înainte de a lua declarație martorului, președintele completului va cere martorului să arate:
2. Numele, prenumele, profesia și vârsta;
3. Se intreaba daca martorul este rudă sau afin cu una dintre părți, până la gradul al III-lea inclusiv – art. 315 alin. (1), pct 1, astfel încât partea adversă să facă opoziție. Dacă partea adversă nu se opune, martorul poate fi ascultat, chiar dacă este rudă sau afin cu una dintre părți, în condițiile lui art. 315 alin. (1), pct. 1, coroborat cu alin. (2).
4. Daca se află în serviciul uneia dintre părți. Se poate configura opoziția părții adverse. Aflarea în serviciul uneia dintre părți presupune un interes. În jurisprudență, judecătorul are obligația de a întreba și dacă martorul se află în relație de dușmănie cu una dintre părți, astfel încât partea se poate opune. Acest aspect trebuie apreciat de la caz la caz. De exemplu, în litigiile de muncă, este puțin probabil să existe martori din afara salariaților, astfel încât chestiunea existenței unei legături de serviciu este relativă.
5. Președintele va pune apoi în vederea martorului îndatorirea de a jura și semnificația jurământului – (art. 318 + 319) – aceasta formula este una religioasa (se refera, in principal, la crestini).

Depunerea jurământului: (etapa care urmează după identificarea martorului)

Art. 319. Depunerea jurământului

(1) Înainte de a fi ascultat, martorul depune următorul jurământ: “Jur că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”

(2) În timpul depunerii jurământului, martorul ţine mâna pe cruce sau pe Biblie.

(3) Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinţei religioase a martorului.

(4) Martorului de altă religie decât cea creştină nu îi sunt aplicabile prevederile alin. (2).

(5) Martorul fără confesiune va depune următorul jurământ: “Jur pe onoare şi conştiinţă că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu.”

(6) Martorii care din motive de conştiinţă sau confesiune nu depun jurământul vor rosti în faţa instanţei următoarea formulă: “Mă oblig că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu.”

(7) Persoanele mute şi surdo-mute ştiutoare de carte vor depune jurământul transcriind formula acestuia şi semnând-o; persoanele hipoacuzice vor rosti jurământul, iar cele care nu ştiu să scrie vor jura prin semne cu ajutorul unui interpret.

(8) Situaţiile la care se referă alin. (3)-(7) se reţin de către instanţă pe baza afirmaţiilor făcute de martor.

(9) După depunerea jurământului, preşedintele va pune în vedere martorului că, dacă nu va spune adevărul, săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă.

(10) Despre toate acestea se face menţiune în declaraţia scrisă.

Nedepunerea juramantului atrage nulitatea absoluta, deoarece declaratia in sine nu este o garantie a sinceritatii, iar fundamentul marturiei dispare, fiind o problema de ordine publica. Alti autori au apreciat, insa, ca este o problema de ordine privata, astfel ca, daca partea opusa nu sesiseaza pana la urmatorul termen nu se poate invoca din oficiu. Cea de-a doua teza este din ce in ce mai sustinuta, insa Briciu crede ca este de ordine publica !!

Dupa depunerea juramantului, judecatorul atrage atentia martorului ca o declaratie nesincera (marturia mincinoasa) va atrage o sanctiune penala; daca judecatorul nu pune in discutie acest aspect, NU atrage nulitatea absoluta, astfel ca martorul nu a avut deplinatatea pericolului si influenteaza sinceritatea aceasta, fiind o problema de ordine privata ® lipsa informării cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă atrage NR a mărturiei.

Audierea propriu-zisă (după depunerea jurământului)

Cu ocazia audierii, martorul va fi lasat să-și facă liber depoziția, fară să aibă voie să citească un raspuns scris de mai înainte. Totuși, martorul se poate servi de însemnări, cu încuviințarea președintelui, dar numai pentru a preciza cifre sau denumiri.

Astfel, marturia este structurata in felul urmator:

1. la inceput, exista o parte a audierii cand martorul este lasat sa isi exprime liber punctul de vedere cu privire la ceea ce stie;
2. partea a doua a marturiei consta in punerea de intrebari martorului de catre participantii la proces.

• Primul care pune intrebari este presedintele. Ceilalti judecatori din complet pot si ei sa puna intrebari, insa numai prin intermediul si cu incuviintarea presedintelui. In exercitarea rolului activ (art. 22 NCPC), presedintele instantei si ceilalti judecatori din complet au dreptul si obligatia de a pune martorilor orice intrebare in vederea aflarii adevarului;
• Dupa presedinte, partea care a propus martorul pune intrebari prin intermediul si cu incuviintarea presedintelui, utilizandu-se formula “Domnule Presedinte, va rugam sa intrebati martorul”, dupa care presedintele va adresa intrebarea martorului;
• Ulterior, partea adversa celei care a propus martorul va pune intrebari, tot prin intermediul presedintelui.

Presedintele (instanta scrie in cod) poate sa cenzureze intrebarile, daca considera ca

• ! acestea nu pot duce la dezlegarea procesului;
• ! sunt jignitoare (daca nu au legatura cu administrarea probei);
• ! tind a proba un fapt a carui dovedire este oprita de lege.

Instanta, la cererea partii, va trece in incheierea de sedinta atat intrebarea formulata, cat si motivul pentru care nu a fost incuviintata (art. 322, alin. 3 NCPC). Martorul trebuie întrebat numai cu privire la acele împrejurări legate de faptă. Dacă judecătorul refuză o întrebare, se va consemna pentru a se putea proba în apel dacă s-a refuzat corect sau abuziv.

Consemnarea declarației martorului;

Marturia se depune oral, insa va fi consemnata in scris.

Depozitia martorului se consemneaza de catre grefier, dupa dictarea presedintelui sau a judecatorului delegat (acesta va indica: “consemnati ca martorul a spus”).

Se urmareste acuratetea afirmatiilor martorului, insa, daca cu ocazia acestei dictari partile au obiectiuni, trebuie sa le infatiseze (“cu tot respectul, martorul nu a spus cum ati dictat”). In aceasta situatie, presedintele fie reformuleaza dictarea, fie mai intreaba martorul inca o data. In cazul unor instante, sedintele de judecata sunt inregistrate. Partea poate cere o copie dupa inregistrare, iar daca exista diferente, va putea cere rectificarea depozitiei etc.

Depozitia va fi semnata pe fiecare pagina si la sfarsitul ei de judecator, grefier si martor, dupa ce martorul a luat cunostinta de cuprins. Daca martorul refuza sau nu poate sa semneze, se va face mentiune despre aceasta imprejurare in incheierea de sedinta.

Orice adaugiri, stersaturi sau schimbari in cuprinsul marturiei trebuie incuviintate si semnate de judecator, grefie si martor, sub sanctiunea neluarii in considerare. In acest caz nu se invalideaza intreaga depozitie, ci doar partea ce cuprinde adaugiri, stersaturi sau schimbari.

Locurile nescrise din declaratie trebuie barate cu linii, astfel incat sa nu se poata face adaugiri.

Martorii pot fi reascultati, daca, dupa finalizarea audierii, instanta gaseste ca este necesar.

Martorii ale caror declaratii nu se potrivesc pot fi confruntati; vor fi pusi fata in fata pentru ca instanta sa stabileasca cine are dreptate (art. 322, alin. 2 NCPC).

In cazul in care martorul, fara motiv intemeiat, refuza sa depuna marturie, va fi sanctionat prin incheiere executorie cu amenda si poate fi obligat si la despagubiri fata de partea vatamata.

Daca din cercetarea procesului rezulta o banuiala semnificatva de marturie mincinoasa sau de mituire a martorului, instanta va incheia un proces-verbal pe care il va trimite organului de urmarire penala competent, pentru a declansa procesul penal (art. 325 NCPC)

Aprecierea probei:

Judecatorul va determina:

1. sinceritatea martorului;
2. in ce masura depozitia sa corespunde realitatii.

Alterarea marturiei se poate face prin ascunderea realitatii (desi martorul o cunoaste) sau prin modificarea realitatii. Judecatorul poate aprecia aceasta alterare tinand cont de relatia dintre martor si cel care l-a propus (spre exemplu, notiunea de legaturi de interese este una larga). Sinceritatea se poate deslusi prin analizarea aspectelor asupra carora se intreaba martorul inainte de luarea depozitiei, potrivit art. 318 NCPC).

Daca va constata ca depozitia este nesincera, instanta o va inlatura din proces.

Depozitia ar putea sa nu corespunda realitatii, chiar daca martorul este sincer, intrucat martorii pot percepe realitatea in mod diferit. De obicei, evenimentul descris de martor este privit de acesta marginal, din exterior, are o perceptie diferita fata de cea avuta de parti.

Mai trebuie observat caracterul direct al informatiei prezentate de martor. Judecatorul trebuie sa chestioneze martorul pentru a vedea daca ceea ce spune a cunoscut prin propriile simturi sau reprezinta, in realitate, o expunere a altcuiva (adica o proba indirecta). De principiu, trebuie sa fie folosite in proces doar probele directe. Daca martorul raspunde la intrebarea judecatorului “de unde stiti lucrurile?” ca le cunoaste “de la partea care m-a propus martor” atunci marturia este ineficienta, intrucat se confunda cu o marturie a partii. Daca raspunde “cunosc aceste aspecte de la X”, atunci instanta poate dispune ascultarea lui X ca martor. Daca X a murit, este buna si marturia celui din proces, dar proba va fi mai slaba.

Se vor avea astfel in vedere imprejurarile in care martorul a luat cunostinta despre cele relatate, daca

a luat cunostinta in mod direct, varsta martorului, ocupatia lui, gradul de cultura, timpul scurs intre luarea la

cunostinta si relatarea faptului

( ! ) Totusi, proba cu martori nu poate fi inlaturata in procesul civil, intrucat in multe situatii nu este proprie proba cu inscrisuri (spre exemplu, la raspunderea civila delictuala).

Drepturile banesti ale martorului (art. 326) – se dispun prin incheiere executorie la cererea martorului.