Repunerea in termen este un mecanism construit de legiuitor in favoarea partilor care, din motive temeinice, nu si-au putut exercita actul procedural in termen.
Astfel, partea care a pierdut un termen procedural poate fi repusa in termen numai daca dovedeste ca intarzierea se datoreaza unor motive temeinic justificate. In acest scop, partea va trebui sa indeplineasca doua acte in cel mult 15 zile de la incetarea impiedicarii: actul de procedura neexercitat in termen si cererea de repunere in termen. In cazul in care se formuleaza numai cererea de repunere in termen, iar nu si actul in legatura cu care se cere repunerea in termen, cererea de repunere va fi respinsa ca fiind lipsita de interes.
Daca actul de procedura neexercitat priveste exercitarea caii de atac (nu s-a depus cererea de apel/recurs), termenul de repunere va fi acelasi termen cu cel de exercitare a caii de atac, adica aceeasi durata cu cea prevazuta pentru exercitarea caii de atac. Spre exemplu, termenul pentru introducerea apelului este de 30 de zile, daca legea nu dispune altfel. Alt exemplu, hotararea care constata perimarea este supusa recursului in termen de 5 zile de la pronuntare.
Motiv temeinic justificat. Partea care nu si-a exercitat dreptul procedural in termenul peremptoriu sa faca dovada existentei unor motive temeinic justificative, deci a unei imprejurari care exclude culpa partii. Aceasta imprejurare trebuie sa se fi produs inauntrul termenului legal/judecatoresc peremptoriu in care trebuia exercitat dreptul procesual.
Natura termenului. Termenul de formulare a cererii de repunere in termen este un termen procedural legal imperativ, care, in caz de nerespectare, atrage decaderea partii din dreptul de a mai solicita repunerea. Repunerea in termen nu este acordata din oficiu (ope legis), ci se face numai la solicitarea partii interesate.
Instanta competenta. Asupra repunerii in termen se va pronunta instanta competenta sa solutioneze calea de atac ori sa indeplineasca actul de procedura respectiv. Este o exceptie, fiindca cererea de apel se depune la instanta a carei hotarare se ataca, adica la instanta care a pronuntat hotararea, insa, cererea de repunere in termen se va solutiona chiar de instanta de apel; aceeasi tehnica este aplicabila si la recurs. Important de mentionat ca, repunerea in termenul de exercitare a apelului poate fi acordata numai de instanta de apel, iar nu si de instanta de recurs cu ocazia solutionarii recursului impotriva hotararii prin care apelul a fost respins ca tardiv.
Instanta admite cererea de repunere. Exista doua ipoteze, daca actul de procedura trebuia indeplinit in timpul procesului sau daca actul de procedura privea chiar exercitarea caii de atac. Asadar, in situatia in care actul trebuia indeplinit in timpul procesului, instanta va pronunta o incheiere interlocutorie, care nu poate fi atacata decat odata cu hotararea asupra fondului. Insa, in situatia in care actul privea exercitarea unei cai de atac, instanta va pronunta o incheiere interlocutorie, daca admite repunerea in termen, dupa care va trece la solutionarea caii de atac respective; aceasta incheiere de admitere poate fi atacata numai odata acu hotararea pronuntata, daca este atacabila.
Instanta respinge cererea de repunere. Daca instanta respinge cererea de repunere in termenul de exercitare a unei cai de atac, atunci va pronunta o hotarare prin care se va respinge atat cererea de repunere in termen (nefondata sau tardiva), cat si calea de atac (ca tardiva).
Aceasta hotarare poate fi atacata diferit in functie de obiectul acesteia:
- Daca s-a cerut repunerea in termenul de recurs, hotararea prin carae se solutioneaza cererea este definitiva.
- Daca s-a cerut repunerea in termenul de apel, hotararea poate fi atacata cu recurs. Nu este posibila exercitarea recursului daca hotararea de fond este supusa numai apelului.
- Daca s-a cerut repunerea in termenul de exercitare a unei contestatii in anulare sau revizuiri, decizia va fi supusa aceleiasi cai de atac pentru hotararea ce ar fi trebuit sa se pronunte in contestatie sau revizuire.
_________________________________________________________________________________________
[1] G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2016.
[2] V. M. Ciobanu, T. Briciu, C. Dinu – Drept procesual civil. Drept executional civil. Arbitraj, National, 2018
