Este un mijloc de proba prin care se lamuresc aspecte de fapt pentru care sunt necesare cunostinte de specialitate.
Indiferent de caracterul facultativ sau obligatoriu al expertizei, acest mijloc de proba nu are valoare probatorie prestabilita, judecatorul urmand a analiza intreg materialul probatoriu.
Nu vizeaza aspecte de drept fiindca pe acestea le lamureste instanta.
Ca regula, expertiza este facultativa. Exista exceptii de la regula, atunci cand legea prevede expres procedura expertizei:
- expertiza psihiatrica in cazul punerii sub interdictie;
- expertiza medico-legala pentru stabilirea varstei;
- expertiza in cazul infiintarii unei societati cu raspundere limitata cu un singur asociat;
- conceperea copilului;
- inregistrarea tardiva a nasterii;
- stabilirea despagubirilor la expropriere.
- procedura asigurarii de dovezi[1];
- administrarea probelor prin comisie rogatorie;[2]
- litigiile de fond funciar unde sunt admisibile expertizele expertilor din MJ.
Articole conexe pe aceeași temă
- Expertiza – „Probele în procesul civil” (7)
- Noțiuni introductive – „Probele în procesul civil” (1)
- Reguli comune privind admisibilitatea, administrarea și aprecierea probelor (2)
- Prezumțiile – „Probele în procesul civil” (6)
2.202
