In cazurile in care legea nu stabileste ea insasi termenele pentru indeplinirea unor acte de procedura, fixarea acestora se face de catre instanta. La fixarea termenului, aceasta va tine seama si de natura urgenta a procesului.
Calculul termenelor (art. 181 NCPC):
(1) Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează:
Calcul pe ore
Când termenul se socoteşte pe ore, acesta începe să curgă de la ora 00:00 a zilei următoare – termenul nu se va calcula de la data primirii actului, ci de la ora 00:00 a zilei urmatoare.
Calcul pe zile
Când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte – sistemul nu ia in calcul nici prima zi (ziua de pornire), nici ziua in care se termina termenul (ziua de implinire).
exemplu: se acorda termen de 3 zile – vor fi la dispozitie de fapt 5 zile – ziua in care se primeste termenul, 3 zile, ziua in care se implineste termenul.
Calcul pe saptamani/luni/ani
Când termenul se socoteşte pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni.
(2) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează (prorogarea termenului).
Împlinirea termenului (art. 182 NCPC)
(1) Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24,00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.
(2) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal.
Actele depuse la poştă, servicii de curierat (art. 183)
(1) Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen.
(2) Actul depus de partea interesată înăuntrul termenului prevăzut de lege la unitatea militară ori la administraţia locului de deţinere unde se află această parte este, de asemenea, considerat ca făcut în termen.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administraţia locului de deţinere, pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată.
Durata termenelor – Punctul de plecare
Termenele incep sa curga de la data comunicarii actelor de procedura, daca legea nu prevede altfel.
Cazuri de echipolenta – situatiile in care legea echivaleaza anumite acte procesuale comunicarii actului cu efectul ca de la acele momente incepe sa curga termenul (legiuitorul asimileaza comunicarii alte acte de procedura.
Exemplu 1: Se consideră că actul a fost comunicat părţii şi în cazul în care aceasta a primit sub semnătură copie de pe act, precum şi în cazul în care ea a cerut comunicarea actului unei alte părţi (proba actelor de procedura se poate face doar prin elementele interioare ei, nu exterioare). Astfel, data primirii echivaleaza cu o comunicare.
Exemplu 2: Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Termenul de apel prevăzut curge de la comunicarea hotărârii, chiar atunci când aceasta a fost făcută odată cu încheierea de încuviinţare a executării silite. Termenul se aplica si pentru recurs.
Exemplu 3: Dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socoteşte comunicată la data depunerii cererii de apel. Se va aplica si pentru recurs.
Durata termenelor – Punctul de implinire
Punctul de implinire este cel in care efectul termenului se realizeaza.
Efecte:
- Termen imperativ (peremptoriu) – termenul ajuns la implinire ar avea drept consecinta imposibilitatea efectuarii actului de procedura. Un act facut intre punctul de plecare si implinire este un act facut in termen. Daca nu este facut in termen, intervine decaderea.
- Termen prohibitiv (dilatoriu) – termenul ajuns la implinire are ca efect deschiderea posibilitatii de efectuare a actului. Daca este facut inainte de implinire, actul este lovit de nulitate fiind prematur (nulitatea e conditionata de vatamare).
Intreruperea si suspendarea termenelor
De regula, termenele sunt continue, curg fara intreruperi sau suspendari. Exista totusi exceptii:
Exceptii generale
- Termenul procedural nu începe să curgă, iar dacă a început să curgă mai înainte, se întrerupe faţă de cel lipsit de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cât timp nu a fost desemnată o persoană care, după caz, să îl reprezinte sau să îl asiste.
- Termenul procedural se întrerupe şi un nou termen începe să curgă de la data noii comunicări în următoarele cazuri: 1. când a intervenit moartea uneia dintre părţi; 2. când a intervenit moartea reprezentantului părţii.
Exceptii speciale
- In materia perimarii – Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes. Perimarea inseamna moartea dosarului prin ramanerea lui in nelucrare, daca nu se fac lucrari in dosar timp de 6 luni, toate actele vor ramane fara efect, inclusiv cererea de chemare in judecata. Daca se face un act de procedura inauntrul termenului, atunci termenul se intrerupe si va curge un nou termen. Reluam conditiile cumulative:
- Trebuie sa fie un act de procedura legal facut in cursul termenului de perimare;
- Trebuie sa fie facut de parti, nu de instanta;
- Trebuie sa fie facut de partea care justifica un interes (reclamantul in general, dar si paratul daca are cerere reconventionala);
- Actul de procedura trebuie sa fie facut in scopul judecarii (nu cerere de copie de la dosar), repunere pe rol urmata de acte concrete de judecata.
- Perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.
- Termenul de apel se întrerupe prin moartea părţii care are interes să facă apel. În acest caz se face din nou o singură comunicare a hotărârii, la cel din urmă domiciliu al părţii, pe numele moştenirii, fără să se arate numele şi calitatea fiecărui moştenitor. Se aplica si in materia recursului.
Repunerea in termen
Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. Odata cu cererea de repunere in termen trebuie depus si actul de procedura care nu a fost facut in termen.Instanta se va pronunta mai intai asupra cererii de repunere, iar apoi asupra eventualei exceptii de tardivitate. Sanctiunea nedepunerii actului in termen este decaderea, iar daca totusi partea va face respectivul act, atunci intervine nulitatea.
Bibliografie:
prof. univ. dr. Traian Briciu – note de curs