Cesiunea de creanta (cedarea creantei) se poate utiliza in aproape toate tipurile de creante, legiuitorul mergand pe o aplicare cat mai larga.
Definitie. Cesiunea de creanţă este convenţia prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanţă împotriva unui terţ. Asadar, cesiunea de creanta este (1) un contract sinalagmatic; (2) incheiat intre doua parti, creditorul cedent si cesionar; (3) obiectul cesiunii il reprezinta creanta creditorului cedent fata de debitorul cedat.
Forma. Creanta este cedata prin simpla conventie a cedentului si a cesionarului, fara notificarea debitorului. Asadar, nu este nevoie de consimtamantul debitorului in cazul cesiunii de creanta.
Totusi, consimtamantul acestuia este necesar atunci cand, dupa imprejurari, creanta este legata in mod esential de persoana creditorului (drepturi intuitu personae).
Natura. Avand natura unui contract, acesta trebuie sa indeplinesca toate conditiile de fond si forma cerute de legii. In cazul cesiunii, in mod obligatoriu va exista un contract incheiat intre cedent si cesionar, spre deosebire de subrogatie, unde nu exista un astfel de act, plata fiind facuta de catre tert platitor fara a fi necesar sa incheie un contract cu creditorul. Efectul cesiunii este transmiterea dreptului, insa efectul subrogatiei il reprezinta substituirea creditorului cu altul. Obiectul contractului este dat de chiar cesiunea de creanță, ca operațiune prin care se transmite o creanță, în timp ce obiectul obligației este dat de prestația la care este obligat debitorul cedat.
Creanţa reprezintă dreptul unei persoane (creditor) de a pretinde de la o altă persoană (debitor) executarea unei anumite obligaţii, adică dreptul creditorului de a cere debitorului să dea, să facă sau să nu facă ceva. Debitorul din aceasta creanta este un tert cu statut special fata de acest act. Debitorul nu ia parte la semnarea cesiunii de creanta; daca ar participa si el la semnare, ar fi o novatie. Nu poate exista cesiune de creanta fara existenta unui debitor cedat. In cazul creantelor provenite din delict, transmisiunea nu se poate face decat prin hotarare judecatoreasca definitive sau prin tranzactie.
Parti. Avem de a face cu doua parti semnatare, cedent (cel care transmite creanta) si cesionar (cel care dobandeste creanta). Debitorul e tert, nu e nevoie de consimtamantul lui; in cazul cesiunii de contract, este nevoie de consimtamant expres.
Obiect. Ca regula, pot face obiectul cesiunii de creanta orice fel de creante, indiferent de obiectul lor si indiferent de izvorul lor – creante nascute din contract, creante nascute dintr-un fapt licit sau ilicit.. Sunt incluse si urmatoare tipuri de creante:
- Viitoare. In privinta creantelor viitoare, ele pot fi cesionate daca actul cuprinde elementele care permit identificarea creantei cedate.[1]
- Suspensive. Sunt incluse si creantele afectate de termen suspensiv.
- Din delict. In cazul creantelor provenite din delict, transmisiunea nu se poate face decat prin hotarare judecatoreasca definitiva sau prin tranzactie. Astfel, este exclusa transmiterea conventionala a creantelor nascute din delicte.
- Fata de debitor. Debitorul este tinut sa plateasca cesionarului in doua situatii:
- Accepta cesiunea printr-un inscris cu data certa; atunci cand comunicarea cesiunii este facuta de cesionar (noul creditor), debitorul ii poate cere acestuia sa ii prezinte dovada scrisa a cesiunii. Pana la primirea unei asemenea dovezi, debitorul poate sa suspende plata.
- Dupa comunicare. Primeste o comunicare scrisa a cesiunii in care se arata identitatea cesionarului, se identifica rezonabil creanta si se solicita expres plata cesiunii. Comunicarea cesiunii nu produce efecte daca dovada scrisa a cesiunii nu este comunicata debitorului.
- Chemarea in judecata. Atunci cand cesiunea se comunica odata cu actiunea intentata impotriva debitorului, acesta nu poate fi obligat la cheltuieli de judecata daca plateste pana la primul termen, afara de cazul in care, la momentul comunicarii cesiunii, debitorul se afla in intarziere.
- Fata de fideiusor. Fideiusorul este asimilat debiorului cedat. Astfel, cesiunea nu este opozabila fideiusorului decat daca formalitatile prevazute pentru opozabilitatea cesiunii fata de debitor au fost indeplinite si in privinta fideiusorului insusi (notificare sau acceptare). Atentie! Daca cesiunea de creanta este opozabila fata de debitorul cedat, nu va fi opozabila si fideiusorului, ci vor trebui realizate separat aceste formalitati pentru acesta.
- Fata de terti. Cesiunea unei universalitati de creante, actuale sau viitoare, nu este opozabila tertilor decat prin inscrierea cesiunii in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare. Cu toate acestea, cesiunea nu este opozabila debitorilor decat in momentul comunicarii ei.
- In raporturile dintre cesionarii succesivi ai aceleiasi creante este preferat cel care s-a inscris mai intai cesiunea la arhiva, indiferent de data cesiuni sau a comunicarii acesteia catre debitor.
- Creantele declarate netransmisibile prin lege
- Obligatii nepecuniare, daca prin transmitere, devin mai oneroase[2]
- Creantele în cadrul unei transmisiuni universale sau cu titlu universal, indiferent dacă transmisiunea este realizată între persoane fizice sau între persoane juridice. Aici se aplica dispozitiile privind vanzarea unei mosteniri sau ale reorganizarii persoanei juridice
- Titlurile de valoare si a altor instrumente financiare
- Clauza de inalienabilitate (interes legitim si serios)
- Daca cesiunea este interzisa sau limitata prin conventia cedentului cu debitorul, atunci nu va produce efecte in privinta debitorului decat daca:
- Debitorul a consimtit expres la cesiune;
- Interdictia nu este expres mentionata in inscrisul constatator al creantei, iar cesionarul nu a cunoscut si nici nu trebuia sa cunoasca existenta interdictiei la momentul cesiunii; astfel, daca cesionarul nu avea cum sa stie de existenta acestei clauze de inalienabilitate, cesiunea va produce efecte fata de debitor.
- Cesiunea priveste o creanta ce are ca obiect o suma de bani
- Daca cesiunea este interzisa sau limitata prin conventia cedentului cu debitorul, atunci nu va produce efecte in privinta debitorului decat daca:
- Inainte de notificare. Cesiunea de creanta produce efecte intre cedent si cesionar, iar cesionarul poate pretinde deja tot ceea ce primeste cedentul de la debitor, chiar daca cesiunea nu a fost inca facuta opozabila debitorului. Astfel, de la momentul incheierii cesiunii, cesionarul are dreptul de a culege fructele creantei. De asemenea, cesionarul poate sa faca acte de conservare cu privire la dreptul cedat, chiar inainte de notificarea debitorului.
- Ca regula, dobanzile si orice alte venituri aferente creantei, devenite scadente, dar neincasate inca de cedent, se cuvin cesionarului, cu incepere de la data cesiunii. Partile pot prevedea altfel in contractul de cesiune.
- Costuri suplimentare. Debitorul are dreptul sa fie despagubit de cedent si de cesionar pentru orice cheltuieli suplimentare cauzate de cesiune. Astfel, debitorul poate solicita de la oricare dintre acestia restituirea cheltuielilor suplimentare provocate (cheltuieli notariale etc.)
- Debitorul poate sa opuna cesionarului toate mijloacele de aparare pe care le-ar fi putut invoca impotriva cedentului. Astfel, el poate sa opuna plata facuta cedentului inainte ca cesiunea sa ii fi devenit opozabila, indiferent daca are sau nu cunostinta de existenta altor cesiuni, precum si orice alta cauza de stingere a obligatiilor survenita inainte de acel moment (compensatia etc.)
- Debitorul poate sa opuna cesionarului plata pe care el insusi ori fideiusorul sau a facut-o cu buna-credinta unui creditor aparent, chiar daca au fost indeplinite formalitatile cerute pentru a face opozabila cesiunea debitorului si tertilor. Este o norma foarte permisiva, ce ii acorda debitorului/fideiusorului dreptul de a face plata unui creditor aparent, chiar daca deja a fost notificat sau a acceptat cesiunea de creanta.
- Daca cesiunea i-a devenit opozabila prin acceptare (inscris cu data certa), debitorul cedat nu mai poate opune cesionarului compensatia pe care o putea invoca in raporturile cu cedentul. Totusi, daca cesiunea a fost comunicata in scris debitorului cedat, acesta va putea opune compensatia.
- Cesiunea cu titlu oneros. Cedentul are de drept obligatia de a garanta existenta (valabilitatea) creantei in raport cu data cesiunii. Ca regula, acesta nu este obligat sa garanteze solvabilitatea debitorului cedat; partle pot stipula altfel. Daca se va stipula aceasta garantie de solvabilitate, se va prezuma numai solvabilitatea de la data cesiunii. Raspunderea pentru solvabilitate se intinde pana la concurenta pretului cesiunii, la care se adauga cheltuielile suportate de cesionar in legatura cu cesiunea.
- Cedentul de rea-credinta. Daca cedentul cunostea, la data cesiunii, starea de insolvabilitate a debitorului cedat, se aplica dispozitiile legale privind raspunderea vanzatorului de rea-credinta pentru viciile ascunse ale bunului vandut.[3]
- Cesiunea cu titlu gratuit. Ca regula, cedentul nu garanteaza nici macar existenta creantei la data cesiunii; partile pot stipula altfel.
- nu dobandeste creanta in patrimoniul sau;
- nu poate sa o faca opozabila tertilor.
Articole conexe pe aceeași temă
- Cesiunea contractului – explicații și aplicare
- Subrogația – drepturile creditorului
- Preluarea datoriei – cesiunea datoriei
- Novația subiectivă și obiectivă
