Perimarea[1] este o sanctiune procedurala ce intervine in cazul in care nu se respecta cerinta de a exista continuitate intre actele de procedura, lasandu-se procesul in nelucrare timp de 6 luni, din motive imputatile partii.
Perimarea poate opera atat in fata primei instante, cat si a cailor de atac. Ea priveste atat actiunile prescriptibile, cat si pe cele imprescriptibile
Nu sunt susceptibile de perimare:
Recursul in interesul legii;
Sesizarea ICCJ in vederea pronuntarii unei hotarari pentru dezlegare;
Cererile formulate de procuror in procesul civil;
Cererile car enu implica analiza fondului (masuri asiguratorii sau asigurarea dovezilor).
Ori de cate ori culpa partii lipseste, perimarea nu va opera. Totusi perimarea va opera daca ambele parti ar consimti ca procesul sa ramana in nelucrare (suspendare voluntara).
De asemenea, nu constituie cauze de perimare cazurile cand actul de procedura trebuia indeplinit din oficiu, precum si cand, din motive neimputabile partii, cererea nu a ajuns la instanta competenta sau nu se poate fixa un termen de judecata.
Termenul de perimare. Termenul este de 6 luni si curge, ca regula, de la ultimul act de procedura indeplinit de parti sau de instanta. Termenul se implineste in ultima zi a celei de-a sasea luni.
Ca exceptie, termenul va curge diferit in cazurile:
In cazul suspendarii judecatii, termenul de perimare incepe sa curga de la data pronuntarii incheierii, iar nu de la comunicarea acesteia.
In cazul executarii silite, termenul de perimare curge de la data la care executorul a comunicat in scris creditorului solicitarea indeplinirii unui act necesar executarii silite – aici este necesara doar culpa creditorului.
Intreruperea cursului perimarii. Aceasta are loc prin indeplinirea unui act de procedura facut in vederea judecarii procesului de catre partea care justifica un interes – trebuie facut un act valabil, fiindca un act lovit de nulitate nu poate produce intreruperea).[2] In cazul coparticiparii procesuale active, actul intrerupator de perimare al unuia foloseste si celorlalti.
Suspendarea cursului perimarii. Aceasta intervine in urmatoarele situatii:
Suspendarea facultativa. Perimarea se suspenda pe tot timpul suspendarii facultative a judecatii.
Suspendarea de drept. In cazurile de suspendare de drept, cursul perimarii este suspendat o luna de la data cand s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea, daca aceste fapte s-au petrecut in ultimele 3 luni ale termenului de perimare;
Repunerea in termen. Pe timpul cat partea este impiedicata din cauza unor motive temeinic justificate.
Invocare. Perimarea se poate invoca si in camera de consiliu sau in sedinta publica.
Exceptia de perimare. Aceasta este o exceptie de procedura, absoluta si peremptorie.
In functie de aprecierea instantei, se va pronunta:
Incheiere – daca instanta apreciaza ca nu a operat perimarea
Incheierea de respingere poate fi atacata odata cu fondul
Hotarare – daca instanta apreciaza ca opereaza perimarea
Hotararea de perimare este supusa numai recursului, la instanta ierarhic superioara, in termen de 5 zile de la pronuntare.
Cand perimarea se constata la o sectie a ICCJ, recursul se judeca de completul de 5 judecatori. Rezulta ca se poate formula recurs si cand hotararea constata perimarea unui recurs.
Perimarea nu poate fi invocata pentru prima data in instanta de apel. Daca perimarea nu a fost invocata in fata primei instante, partea este decazuta din dreptul de a o mai invoca direct in fata instantei de apel sau recurs.
Desigur, daca perimarea a fost invocata in prima instanta si a fost respinsa sau omisa, atunci partea poate ataca aceasta respingere sau omitere.
Efecte. Perimarea stinge procesul impreuna cu actele de procedura, care raman fara efect in ce priveste functia lor procedurala. Daca nu s-a prescris dreptul, se poate introduce o noua cerere pentru valorificarea aceluiasi drept subiectiv sau pentru obtinerea executarii silite.
Daca insa s-a perimat o cale de atac, aceasta nu mai poate fi exercitata din nou. Ca mentiune, perimarea apelului are ca efect dobandirea caracterului executoriu de catre hotararea primei instante d efond.
Perimarea opereaza in bloc, cu privire la toate partile din proces (indivizibila).
Totusi, actele perimate, daca cuprind manifestari de vointa, declaratii sau constatari de fapt, ele isi vor produce efectele (recunoastere extrajudiciara, inceput de dovada scrisa etc.).
_____________________________________________________________
Mentiuni[1] Perimarea nu se confunda cu decaderea, desi ambele sunt sanctiuni procedurale. Perimarea desfiinteaza atat actele ulterioare implinirii termenului, cat si pe cele anterioare. In schimb, decaderea afecteaza numai actele pe care partea le-a indeplinit tardiv.
[2] O cerere de repunere pe rol urmata de o neprezenta a ambelor parti, legal citate, fara a cere judecata in lipsa, nu are efect intreruptiv de perimare.
Bibliografie
Traian Briciu, Note de curs, 2017
V.M. Ciobanu, M. Nicolae, Noul Cod de procedura civila comentat, Editura Universul Juridic, 2016.
V. M. Ciobanu, T. Briciu, C. Dinu – Drept procesual civil. Drept executional civil. Arbitraj, National, 2018
