În dreptul procesual civil, determinarea calităţii procesuale este denumită legitimare procesuală (legitimatio ad causam). În orice acţiune în justiţie, instanţa este obligată să verifice calitatea părţilor, întrucât raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii.
Spre deosebire de capacitatea procesuala care se apreciaza in abstract, aratand daca poti sa stai sau nu in orice proces civil, calitatea procesuala presupune indreptatirea de a sta intr-un anumit proces. Calitatea procesuala rezulta in mod expres din lege.
Calitatea procesuală reprezintă identitatea care trebuie să existe între părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Putem să definim calitatea procesuală ca fiind legitimare procesuală. Uneori legea prevede posibilitatea şi unor alte persoane de a intenta acţiunea în locul titularului, cu scopul de a proteja tocmai interesele celui care nu are posibilitatea reală de a-şi susţine interesele în faţa judecătorului. Procurorul, sindicatele, asociaţiile pentru protecţia consumatorilor etc., sunt personalităţi care pot sta în justiţie şi promova acţiuni în faţa judecătorului civil.
Reclamantul fiind cel care porneste procesul, prin cererea de chemare in judecata, va trebui sa justifice atat calitatea sa procesuala, cat si calitatea procesuala a paratului si va face acest lucru indicand in cerere atat pretentia, cat si motivarea in fapt si in drept, adica indreptatirea sa de a introduce cererea impotriva paratului.
Astfel, reclamantul este cel care trebuie sa justifice atat calitatea sa procesuala activa, cat si pe cea pasiva; ulterior sesizarii, la randul sau, instanta trebuie sa verifice ex officio indeplinirea conditiei calitatii procesuale.[1] Avand in vedere ca reclamantul declanseaza procesul civil, acestuia ii incumba obligatia de a justifica atat calitatea procesuala activa, cat si calitatea procesuala pasiva a paratului.[2]
Justificarea calitatii procesuale se face de catre reclamant prin cererea de chemare in judecata, prin expunerea motivelor de fapt pe care isi intemeiaza cererea si, uneori, prin anexarea unor acte doveditoare in acest sens. In vederea pronuntarii unei solutii legale, instanta investita are obligatia de a verifica atat calitatea procesuala active, cat si calitatea procesuala pasiva (aceasta verificare se poate face in tot cursul judecatii).
Transmisiunea calitatii procesuale
Potrivit art. 38 NCPC, calitatea de parte se poate transmite legal sau conventional, ca urmare a transmisiunii, in conditiile legii, a drepturilor ori situatiilor juridice deduse judecatii.
-
Transmisiunea legala
In cazul persoanelor fizice, transmisiunea legala se realizeaza pe calea mostenirii (succesiunii), mostenitorii care accepta succesiunea preluand pozitia procesuala pe care o avea de cuius, cu exceptia cazurilor in care legea nu permite aceasta.
-
Transmisiunea conventionala
Introducerea in cauza a succesorului cu titlu particular (vanzare, donatie etc.)
Introducerea în cauză a succesorului cu titlu particular nu se identifică cu niciuna din formele de intervenţie a terţilor în proces. Ea reprezintă o instituţie juridică aparte, reprezentând mijlocul procesual prin care se pune în discuţie transmiterea calităţii procesuale active sau pasive a înstrăinătorului.
Instanţa nu se pronunţă asupra admisibilităţii în principiu a cererii, ci citează numai pe cel indicat drept succesor cu titlu particular. Introducerea în cauză poate interveni în orice moment al procesului, inclusiv în căile de atac, deoarece nu presupune modificarea cererii de chemare în judecată.
Instanţa va putea decide păstrarea în proces a înstrăinătorului, de principiu, după cum există sau nu poziţii contrare între acesta şi dobânditor în legătură cu transmiterea calităţii procesuale în cauză respectivă. În măsura în care înstrăinătorul confirmă transmiterea calităţii, prezenţa acestuia în proces este inutilă. Dacă însă înstrăinătorul ridică obiecţii cu privire la actul de transmitere a calităţii, atunci prezenţa în proces a acestuia este necesară, deoarece tranşarea problemei legate de calitatea procesuală nu se va putea face în mod legal fără ascultarea acestuia. Instanţa se va pronunţa asupra scoaterii din proces a înstrăinătorului prin încheiere interlocutorie. Legea nu determină cât timp va putea fi ţinut în proces înstrăinătorul, dar se deduce că instanţa îl va păstra în proces până se va lămuri asupra transmiterii dreptului, in extremis, acest moment putând fi şi cel al hotărârii finale, prin care va decide faţă de cine a admis sau a respins acţiunea.
În conformitate cu art. 39 alin. (3) hotărârea pronunţată împotriva înstrăinătorului produce de drept efecte şi contra succesorului cu titlu particular (efectele obligativităţii şi executorialităţii hotărârii, astfel cum sunt acestea consacrate în art. 433 şi 435 alin. (1) NCPC).[3]
Astfel, daca in cursul procesului dreptul litigios este transmis prin acte intre vii cu titlu particular, judecata va continua intre partile initiale, fara ca transmisiunea sa produca imediat si in mod automat modificari cu privire la partile intre care se desfasoara procesul. Succesorul cu titlu particular este obligat sa intervina in cauza daca are cunostinta de existent procesului, dar poate fi introdus in cauza si la cererea partii interesate sau din oficiu, in conditiile art. 78 NCPC.
Daca insa intervine o transmisiune intre vii cu titlu universal (fiducia), judecata va continua cu fiduciarul.
Daca dreptul litigios este transmis prin acte cu titlu universal pentru cauza de moarte, adica prin legate, procesul va continua cu succesorul universal sau cu titlu universal al autorului.
Este vorba de o substituire fara conditie de termen – transmiterea poate interveni in orice faza a procesului (de exemplu, se substituie un mostenitor); toate sunt forme de transmitere a calitatii procesuale.
Spre exemplu, un codebitor solidar poate invoca autoritatea de lucru judecat obtinuta de un alt codebitor solidar impotriva creditorului comun? Hotărârea judecătorească pronunţată împotriva unuia dintre codebitorii solidari nu are autoritate de lucru judecat faţă de ceilalţi codebitori. Hotărârea judecătorească pronunţată în favoarea unuia dintre codebitorii solidari profită şi celorlalţi, cu excepţia cazului în care s-a întemeiat pe o cauză ce putea fi invocată numai de acel codebitor (1455 NCC).
Faptul ca instanta poate dispune din oficiu introducerea partii in proces nu reprezinta o exceptie de la principiul disponibilitatii pentru ca nu se introduce o parte noua in proces, ci in realitate se introduce in proces o parte care a dobandit calitate procesuala prin efectul transmiterii. Dupa imprejurari evaluate de instanta, aceasta va da o incheiere interlocutorie prin care partea (succesor universal/cu titlu unversal) este eliminata din proces, conform art. 39 NCPC.
Trebuie inteles ca tertul dobanditor al unui drept aflat in cursul unei proceduri (litigios) va suporta efectele hotararii, fie ca intervine, fie ca nu intervine (cu exceptia situatiei in care a intervenit cu buna-credinta si nu poate fi evins – de exemplu, tertul a dobandit un drept tabular cu buna-credinta prin act juridic cu titlu oneros in conditiile art. 901 NCC).
Astfel ca, hotararea pronuntata impotriva instrainatorului, va fi opozabila si dobanditorului, chiar daca intervine in proces, fie ca nu intervine. Nu mai e niciun apetit al dobanditorului sa fuga de proces, ca hotararea va fi oricum opozabila. El nici nu isi va face asa apararile, legiutorul il incurajeaza sa intre in proces, pentru ca oricum hotararea ii va fi opusa.
In toate cazurile, succesorul trebuie introdus in cauza, existand mai multe posibilitati: (1) intra singur daca are cunostinta de proces (obligatoriu); (2) introdus la cererea unei parti; (3) introdus din oficiu de catre instanta.
Dupa imprejurari, instanta decide daca ramane sau nu instrainatorul sau succesorul universal/cu titlu universal. Daca este scos, actiunea continua numai cu succesorul cu titlu particular.
Este realizata prin efectul actelor juridice prin care calitatea procesuala este preluata de subdobanditorul acelui drept sau bun litigios (cesiune de creanta, vanzare etc.).
Spre exemplu, in cazul preluarii de datorie se confera aceluia care a preluat datoria legitimitate procesuala pasiva fata de creditorul care a pornit actiunea.
Cel care preia calitatea procesuala intra in proces in starea in care se gaseste in acel moment, actele procesuale savarsite de antecesorul sau fiindu-i opozabile.[4]
Exceptia lipsei calitatii procesuale
Exceptia lipsei calitatii procesuale este o exceptie procesuala de fond absoluta, dar ea presupune, chiar invocata din oficiu, punerea in discutia contradictorie a partilor.
Care este utilitatea practica a acestei exceptii? Spre exemplu, pot exista situatii multiple in care o parte sa cheme in proces un parat numai in scopul sesizarii instantei competente pentru el, atragand astfel o alta competenta. Potrivit art. 112 alin. (2) NCPC, dacă un pârât a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanţei competente pentru el, oricare dintre pârâţi poate invoca necompetenţâ la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
Astfel, excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtului introdus fictiv în proces pentru determinarea competenţei unei anumite instanţe va fi soluţionată cu prioritate în raport de excepţia de necompetenţa.[5]
Exceptia lipsei calitatii procesuale este o exceptie de fond, absoluta (de ordine publica) si peremptorie (conduce la stoparea procesului)
Solutionare
In cazul in care instanta constata lipsa calitatii procesuale, va respinge cererea formulata ca fiind facuta de o persoana sau impotriva unei persoane fara calitate. (art. 40 NCPC). Cel care a suferit un prejudiciu poate fi, la cererea persoanei interesate, despagubit (raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie).
Instanta nu trebuie sa confunde identitatea dintre reclamanti si pretinsul titular al dreptului; identitatea dintre parat si pretinsul obligat; si dreptul pe fond. Aceasta exceptie nu trebuie confundata cu fondul.
In schimb, in cazul actiunilor prin care se urmareste valorificarea unui drept real principal, pentru a se stabili calitatea procesuala activa trebuie sa se administreze aceleasi probe ca si pentru dovedirea temeiniciei cererii, dar nici intr-un astfel de caz, lipsa calitatii procesuale nu se confunda cu netemeinicia, deoarece, in ipoteza unei actiuni reale introduse de o persoana fara calitate, dreptul subiectiv exista, dar cererea de chemare in judecata nu a fost introdusa de titularul dreptului respectiv, pe cand, in cazul unei actiuni netemeinice (nefondate), nu exista dreptul pretins de reclamant. Astfel, in cazul actiunilor reale, exceptia se uneste cu fondul, iar instanta se va pronunta la finalul procesului asupra exceptiei dupa ce va analiza si fondul (calitatea procesuala activa e data de calitatea de titular al dreptului).
Astfel, daca intr-o actiune reala se invoca lipsa calitatii procesuale active, iar instanta, dupa ce a unit exceptia cu administrarea probelor sau cu fondul, constata ca reclamantul nu este titularul dreptului real principal, cererea va fi respinsa ca fiind introdusa de o persoana fara calitate, iar nu ca nefondata.
In niciun caz lipsa calitatii procesuale nu se confunda cu netemeinicia actiunii, deoarece in cazul unei actiuni introduse de o persoana fara calitate procesuala dreptul exista, dar actiunea nu a fost introdusa de titularul lui, in vreme ce in cazul unei actiuni nefondate instanta constata chiar inexistenta dreptului reclamant.
Daca o cerere este inadmisibila, solutia semnifica faptul ca la acel moment nu exista interes sau ca acesta nu inteplineste cerintele legii si cererea ar putea fi reiterata cand exista interes, fiindca instanta nu s-a pronuntat pe fond. Daca cererea se respinge ca nefondata/neintemeiata, se are, de regula, in vedere ca instanta a antamat fondul, existand autoritate de lucru judecat.
Distinctie intre calitatea procesuala si calitatea de reprezentant. Aceasta diferentiere se gaseste si in materia exceptiilor, vorbindu-se de exceptia lipsei calitatii procesuale (exceptie procesuala de fond) si de exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant (exceptie procesuala de procedura). Altfel spus, se poate intampla ca partea care nu doreste sa-si exercite personal drepturile procesurale sa aiba calitate procesuala, dar mandatarul pe care si l-a ales sa nu justifice calitatea de reprezentant potrivit legii, ceea ce va atrage, potrivit art. 82 NCPC, anularea cererii. Sau este posibil ca mandatarul care exercita drepturile procedurale in numele titularului sa-si justifice calitatea de reprezentant, dar sa se constate, in cursul sau la sfarsitul procesului, ca partea pe care o reprezinta nu are calitate procesuala si cererea va fi, de data aceasta, respinsa.
Hotararea are autoritate de lucru judecat numai in ceea ce priveste acele parti (reclamantul poate sa faca actiune iarasi impotriva altuia).
___________________________________________________
[1] La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (art. 131 NCPC)
[2] O societate comerciala nu poate fi incadrata in categoria “consumator”, in sensul Legii 193/2000, astfel incat este corecta solutia instantei de admitere a exceptiei lipsei calitatii procesuale active a acesteia in formularea unei actiuni in constatarea caracterului abuziv al unei clauze dintr-un contract de leasing financiar (ICCJ, s. a 2 a civila, dec. nr. 321/11.02.2016)
[3] https://www.juridice.ro/325265/cateva-reflectii-cu-privire-la-solutiile-din-doctrina-si-jurisprudenta-privind-unele-probleme-ivite-in-aplicarea-ncpc.html
[4] Prin decizia civilă nr. 30 din 20.01.2009 a Curţii de Apel Galaţi recursul declarat de pârâtă a fost respins ca nefondat instanţa reţinând în acest sens următoarele:
Este adevărat că pe parcursul judecării prezentei cauze reclamantul a vândut bunul litigios astfel încât, la acest moment acesta nu mai are calitate procesuală activă şi nici interes în continuarea procesului. Cu toate acestea, în mod corect Tribunalul a reţinut că acţiunea nu poate fi respinsă pe aceste considerente în condiţiile în care subdobânditorul bunului nu şi-a exprimat poziţia faţă de cererea de chemare în judecată, respectiv dacă doreşte sau nu continuarea procesului.
Câtă vreme drepturile şi obligaţiile ce intră în conţinutul raportului juridic dedus judecăţii au fost transmise în cursul procesului, a avut loc, implicit, o transmisiune convenţională a calităţii procesuale active consecinţa fiind aceea a continuării procesului în contradictoriu cu cumpărătorul dreptului sau bunului litigios care, în speţă, dobândeşte calitatea procesuală activă pe care a avut-o vânzătorul. În aceste condiţii, în virtutea rolului activ, instanţa era obligată să dispună citarea în cauză a cumpărătorului pentru ca acesta să aibă posibilitatea de a-şi exprima poziţia în legătură cu acţiunea dedusă judecăţii soluţia adoptată în apel de trimitere a cauzei spre rejudecare pe acest considerent fiind temeinică şi legală.
[5] https://legeaz.net/dictionar-juridic/exceptia-lipsei-calitatii-procesuale
[6] Tribunalul Suprem, Secţia civilă, decizia nr. 1913/1978, în Revista Română de Drept nr. 4/1979, p. 52
[7] Revista Universul Juridic nr. 1, ianuarie 2017, pp. 27-35
[8] V. M. Ciobanu, T. Briciu, C. Dinu – Drept procesual civil. Drept executional civil. Arbitraj, National, 2013
[9] Gabriela Raducan, Madalina Dinu, Fise de procedura civila ed a 2-a, Editura Hamangiu, 2014.
[10] V.M. Ciobanu, M. Nicolae, Noul Cod de procedura civila comentat, Editura Universul Juridic, 2016.
