Constituie marturisire recunoasterea de catre una dintre parti, prin proprie initiativa sau prin interogatoriu, a unui fapt pe care partea adversa isi intemeiaza pretentia sau apararea.
Astfel, spre deosebire de marturie, care provine de la martor, marturisirea apartine numai uneia din partile procesului: reclamant, parat sau tert intervenient.
Caracteristici:
- Marturisirea vizeaza un fapt, nu un drept.
- Daca se marturiseste asupra unui drept, paratul poate face o cerere de achiesare la pretentiile reclamantului.
- Marturisirea poate apartine paratului, dar si reclamantului.
- Marturisirea poate fi doar personala
- Marturisirea presupune recunoasterea faptelor pretinse de adversar.
- Este un act de dispozitie
Marturisirea judiciara. Aceasta face deplina dovada impotriva aceluia care a facut-o, fie personal, fie prin mandatar cu procura speciala. Marturisirea judiciara nu poate fi divizata decat daca are fapte distincte si fara legatura intre ele.
Marturisirea judiciara nu poate fi revocata, cu exceptia erorii de fapt scuzabile.
Marturisirea judiciara nu produce efecte daca a fost facuta de o persoana fara discernamant sau daca duce la pierderea unui drept de care partea nu poate dispune.
Asadar, marturisirea judiciara trebuie sa provina de la o persoana cu discernamant, fiind vorba de un act de dispozitie. Poate fi facuta si prin mandatar cu procura speciala.
Marturisirea extrajudiciara. Nu este marturisirea facuta in fata instantei care judeca procesul. Marturisirea facuta in afara procesului este un fapt supus aprecierii judecatorului, potrivit regulilor generale de probatiune. Daca este facuta verbal, nu va putea fi invocata in cazurile in care proba cu martori nu e admisa. Asadar, e admisibila numai daca e admisibila si proba cu martori.
Interogatoriul
Se face prin chemarea in fata instantei, prin citare. Ca regula, se poate lua in mod verbal, dar si in scris.
Partea chemata la interogatoriu trebuie citata, chiar daca are termen in cunostinta, cu exceptia situatiei in care a fost dispus chiar la termenul la care era prezent. Deci, daca partea lipseste, este obligatorie citarea acesteia.
Partea refuza. Daca partea nu se prezinta la interogatoriu, desi a fost legal citata, sau refuza sa raspunda sau sa transmita raspunsul in scris, instanta va interpreta atitudinea partii ca o marturisire deplina sau ca un inceput de dovada scrisa in folosul celui care a propus interogatoriul. Nu se poate castiga procesul doar cu aceasta proba (inceput dovada), ci va trebuie sa se completeze si cu alte probe.
Desi marturisirea face dovada deplina, nu inseamna si dovada absoluta, adica nu inlatura celelalte probe.
