Este un mijloc procesual prin care oricare dintre parti poate introduce in judecata un tert impotriva caruia s-ar putea indrepta o cerere in garantie sau despagubiri, in ipoteza in care ar pierde procesul. Asadar, chemarea in garantie constitutie forma de participare a tertelor persoane in procesul civil, prin intermediul careia una dintre parti poate solicita introducerea in litigiu a acelor persoane fata de care functioneaza obligatia de garantie sau de despagubire.
Aceasta chemare in garantie este facultativa [1] – legea nu obliga o parte sa cheme pe acel tert care ar fi responsabil de pierderea procesului (daca partea va pierde procesul, va putea oricum formula o actiune contra celui ce poarta raspunderea).
Aceasta este o cerere de interventie fortata, tertul fiind obligat de catre una dintre partile litigante sa devina parte in proces; in cazul intervetiilor voluntare, tertul intervine din proprie initiativa.
Premisa. Atunci cand exista o obligatie de garantie in sarcina unui tert stabilita legal sau conventional cu acest titlu (garantie) sau cand partea care a cazut in pretentii ar putea solicita despagubiri de la un tert (daune/despagubiri).
Mecanism. Chemarea in garantie ofera posibilitatea chematului in garantie, devenit parte in proces, sa administreze probele necesare si sa faca toate apararile in sprijinul partii pe care o garanteaza; astfel, obligatia de garantie devine activa si, in plus, economiseste timp si bani fiindca, in cazul in care cel garantat pierde procesul, prin aceeasi hotarare se va admite si cererea de chemare in garantie. Acest mecanism are si avantajul de a contribui la solutionarea unitara a litigiului, inlaturand posibilitatea pronuntarii unor hotarari contradictorii. Important de mentionat ca cel chemat in garantie se bucura de independenta procesuala; acesta va putea sprijini partea care l-a chemat in garantie, dar se poate si apara impotriva acesteia. Faptul ca cererea este facuta incidental in cursul procesului nu o lipseste de independenta, ci doar o subordoneaza ideii de judecata de catre aceeasi instanta.
Pozitia procesuala a tertului. Tertul are o pozitie independenta in proces, fiind un veritabil parat fata de cel care l-a chemat in garantie. Pozitia tertului in proces se concretizeaza prin urmatoarele prerogative: (1) poate indeplini orice acte de procedura ce apar necesare pentru apararea sa fata de cel garantat si fata de actiunea principala; (2) poate utiliza toate mijloacele de aparare pe care le are la dispozitie si partea garantata; (3) poate, la randul sau, sa cheme in garantie o alta persoana. Astfel, tertul ese direct interesat in respingerea actiunii principale.
Pe langa drepturi, tertul introdus in proces are si urmatoarele obligatii: (1) de a suporta cheltuielile de judecata pe care le-a ocazionat, in ipoteza in care ar pierde procesul; (2) de a lua procedura in starea in care aceasta se afla in momentul introducerii sale in proces – totusi, el are dreptul de a invoca, in orice faza a procesului civil, incalcarea dispozitiilor legale imperative.
Desi chematul in garantie are interesul de a formula aparari care tind la respingerea cererii principale (urmarind ca paratul care l-a chemat in garantie sa nu cada in pretentii, pentru a nu i se activa obligatia de garantie), aceasta aparare comuna nu creeaza o dependenta procesuala, din moment ce poate cadea in pretentii fata de parat in cazul in care cererea principala este admisa.
Limita chemarilor in garantie. Chematul in garantie devine parte in proces cu o pozitie independenta si va putea la randul sau, in termenul stabilit pentru depunerea intampinarii, sa cheme in garantie o alta persoana, sirul chemarilor in garantie fiind limitat la doua.
Parti. Poate fi formulata de catre garantat, dar si de succesorii universali sau cu titlu universal ai acestuia, precum si de catre dobanditorul cu titlu particular. Nu are importanta daca dobanditorul cu titlu particular a dobandit dreptul cu titlu oneros sau cu titlu gratuit de la cel careuia i se datora garantia (odata cu dreptul de proprietate se transfera si dreptul de a fi garantat). Cererea poate fi formulata de parat sau de reclamant, precum si de intervenientul principal.[2]
Natura juridica. Este o veritabila cerere de chemare in judecata, astfel ca trebuie sa indeplineasca toate conditiile in consecinta. Fiind o cerere incidentala, in cuprinsul acesteia se va indica si care este legatura cu cererea principala care justifica solutionarea impreuna a celor doua cereri. Nu ii este aplicabila procedura regularizarii, legiuitorul scutind cererile incidentale de aceasta procedura. Cererea se timbreaza la valoarea pretentiilor cerute in cererea de chemare in garantie.
Termen. Reclamantul sau intervenientul principal pot depune cererea de chemare in garantie cel mai tarziu pana la terminarea cercetarii procesului in fata primei instante. In schimb, paratul poate depune cererea in termenul prevazut pentru depunerea intampinarii inaintea primei instante. Daca intampinarea nu este obligatorie, cel mai tarziu la primul termen de judecata. Observam ca paratul are un termen mai mic fiindca el ar trebui sa stie deja ca are un tert garant.
Sanctiunea nerespectarii termenului. Formularea cererii de chemare in garantie in afara termenelor atrage sanctiunea decaderii, cererea fiind respinsa ca tardiva. Fiind in discutie norme de ordine privata, partea interesata sa invoce decaderea poate renunta la invocarea acesteia, dar numai daca cererea de chemare in garantie a fost formulata in fata primei instante. Prin urmare, sanctiunea decaderii ar putea opera doar daca reclamantul invoca nerespectarea termenului, instanta neputand invoca din oficiu tardivitatea. Noul cod recunoaşte dreptul judecătorului de a invoca din oficiu încălcarea normelor juridice de ordine publică, insa nu si pe cele de ordine privata.[3]
Materii in care este inadmisibila. Cererea de chemare in garantie nu este admisibila in procedura ordonantei presedintiale, litigiile de munca, contestatia privind tergiversarea procesului (remediu procesual), actiunile personale nepatrimoniale, procedura necontencioasa (nu se urmareste un drept potrivnic – nu se pune problema unui drept garantat).
Admitere in principiu. Instanta va verifica conditiile formale si conditiile extrinseci; va verifica daca se pretinde un drept in despagubire sau un drept ca urmare a unei prevederi legale sau conventionale de suportare a unei garantii.
Intampinarea. Dupa admiterea in principiu, chematul in garantie este obligat sa depuna intampinare in termenul stabilit de instanta, potrivit art. 65 NCPC.
Intreruperea prescriptiei. Fiind o veritabila cerere de chemare in judecata, opereaza punerea in intarziere a chematului in garantie fata de partea care a formulat cererea incidentala, precum si intreruperea prescriptiei extinctive.
Cale de atac. Impotriva incheierii de resingere ca inadmisibila a cererii de chemare in garantie se poate declara numai apel. Nu se poate ataca si cu recurs fiindca aceasta cerere nu poate fi introdusa pentru prima data in apel.
Disjungerea. Cererea de chemare in garantie se judeca odata cu cererea principala. Totusi, daca judecarea cererii principale ar fi intarziata, se poate efectua disjungerea, ipoteza in care se va constitui in dosar separat. Prorogarea legala de competenta opereaza, fiind judecata de aceeasi instanta – nu se poate declina competenta. Incheierea de disjungere a cererii nu este supusa niciunei cai de atac, fiind o masura de administrare judiciara – 465 NCPC. Totusi, prorogarea de competenta nu va putea opera impotriva regulilor de ordine publica in privinta atributiilor instantelor judecatoresti.
Asadar, aceasta este o cerere incidentala (poate fi facuta oricand si separat, dar din considerente de oportunitate procesuala tertul a ales calea formularii ei in cadrul unui proces deja inceput) este judecata de instanta care judeca cererea de chemare in judecata (123 NCPC), chiar daca ea, daca ar fi fost facuta separat, ar fi atras o alta competenta.
Solutii. Solutia care se va da asupra cererii de chemare in garantie depinde de solutia ce se va pronunta cu privire la cererea principala. Distingem urmatoarele solutii:
- Cererea principala e admisa – paratul a pierdut – a cazut in pretentii – si se va admite si cererea de chemare in garantie formulata de acesta.
- Cererea principala se respinge – paratul a casatigat – cererea prin care acesta a chemat in garantie un tert se va respinge ca fiind ramasa fara obiect.
- Cererea principala se admite – reclamantului care a castigat i se va respinge cererea de chemare in garantie ca fiind ramasa fara obiect.
- Cererea principala se respinge – reclamantului care a pierdut i se va admite cerea de chemare in garantie.
Observam ca solutiile pe care le va putea pronunta instanta asupra cererii de chemare in garantie (cerere incidentala) vor fi dependente de cererea principala.
In situatia in care apararile chematului in garantie au determinat solutia primei instante, apelantul este in drept sa formuleze apelul si impotriva celui chemat in garantie pentru a combate in contradictoriu cu acesta respeectivele aparari.
In practica judiciara, aceasta cerere a primit o aplicare larga, fiind folosita in litigiile izvorate din raporturile contractuale, in actiunile in revendicare, in partaje, in actiunile in despagubire etc.
Jurisprudenta. Potrivit deciziei ICCJ nr. 3578/2016, cererea de chemare în garanție se fundamentează pe existența unui raport juridic preexistent sesizării instanței de judecată, încheiat între una din părțile procesului ce are ca obiect cererea principală și terțul care ar putea fi atras în litigiu prin acest mijloc procedural, în vederea obligării acestuia din urmă la plata despăgubirilor pe care le-ar avea de suportat cel obligat în litigiul principal. Prin urmare, într-un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ fără să fie solicitate şi despăgubiri materiale, cererea de chemare în garanție este inadmisibilă.
Practica. Spre exemplu, cumparatorul unui bun este chemat in judecata de un tert care revendica bunul. Daca cumparatorul va pierde acest proces, fiind obligat sa remita tertului bunul revendicat, se va indrepta ulterior impotriva vanzatorului pentru a-i cere despagubiri. Vanzatorul se poate apara si dovedi ca avea mijloace optime prin care ar fi obtinut respingerea actiunii in revendicare din partea tertului (exceptio mali processus). Cumparatorul isi doreste sa evite aceasta situatie posibila, astfel ca il cheama in garantie pe vanzator in timpul primului proces, folosind cererea de chemare in garantie.
Spre exemplu, daca Statul, reprezentat prin Ministerul Finantelor, este dat in judecata pentru revendicarea unui imobil detinut de Ministerul Muncii, acesta va chema in garantie Ministerul Muncii.
Spre exemplu, in cazul donatiei cu sarcini, in limita valorii acesteia, donatorul raspunde pentru evictiune ca un cumparator. Astfel, donatarul il va putea chema in garantie pe donator.
_________________________________________________________________________________________
Mentiuni:
[1] Porivit art. 1705 NCC, cumparatorul chemat in judecata de un tert care pretinde ca are drepturi asupra lucrului vandut trebuie sa il cheme in cauza pe vanzator. In cazul in care nu a facut-o, fiind condamnat printr-o hotarare intrata in puterea lucrului judecat, pierde dreptul de garantie daca vanzatorul dovedeste ca existau motive suficiente pentru a se respinge cererea. (2) Cumparatorul care, fara a exista o hotarare judecatoreasca, a recunoscut dreptul tertului pierde dreptul de garantie, afara de cazul in care dovedeste ca nu existau motive suficiente pentru a impiedica evictiunea. Observam o exceptie in care cererea de chemare in garantie devine obligatorie.
[2] Intervenientul voluntar accesoriu nu poate formula o cerere de chemare in garantie la randul lui fiindca el nu poate fi obligat la executarea vreunei obligatii in sarcina unei parti, cu exceptia cheltuielilor de judecata. Aceasta are natura unei simple apărări într-un proces si se limitează la discutarea drepturilor existente. Tertul poate face numai actele ce nu contravin interesului părții; are o poziție precară în proces, este dependent de cel în folosul căruia susține că a intervenit. Cererea de interventie accesorie se timbrează cu o sumă fixă (invariabilă), indiferent de valoarea litigiului.
[3] Numai, cu acordul expres al partilor, interventia voluntara principala poate fi facuta direct si in instanta de apel; aceasta exceptie reprezinta si o exceptie de la principiul dublului grad de jurisdictie (este o pretentie distincta de cea a reclamantului). Prin aceasta exceptie se deroga si de la art. 478 NCPC, care consacra o limita a efectului devolutiv in apel – tantum devolutum quantum iudicatum – nu se poate judeca in apel mai mult decat s-a judecat in prima instanta (nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii si nici nu se pot formula pretentii noi).
Bibliografie:
G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2016.
Traian Briciu, Note de curs, 2016
Mircea N. Costin, Ion Les, Dictionar de drept procesual civil, Ed. Stiintifica si enciclopedica, 1983
