Specific acestei forme de interventie fortata este faptul ca tertul ar putea pretinde aceleasi drepturi ca si reclamantul. Legea pune astfel o conditie restrictiva si anume ca tertul sa pretinda aceleasi drepturi ca si reclamantul.[1]
Ca particularitate, poate fi chemata in judecata nu doar persoana care ar putea solicita exclusiv pentru ea acelasi drept ca si reclamantul, ci si persoana care ar putea solicita impreuna cu reclamantul acelasi drept (coproprietari in cadrul actiunii in revendicare).
Cine poate formula cererea? Poate fi facuta de parat sau de reclamant sau de intervenientul principal (nu si cel accesoriu).
Termen. Paratul poate face cererea in termenul prevazut pentru depunerea intampinarii sau, daca nu este obligatorie, cel mai tarziu la primul termen de judecata. Reclamantul sau intervenientul principal poate depune cererea cel mai tarziu pana la terminarea cercetarii procesului inaintea primei instante.[2]
Nedepunerea cererii in aceste termene atrage sanctiunea decaderii, cererea urmand a fi respinsa ca tardiv formulata. Totusi, norma care impune termenul este dispozitiva. Prin urmare, cu acordul partii adverse, cererea poate fi formulata si peste acest termen fara a interveni decaderea. Atentie! Chiar si cu acordul partilor, cererea nu poate fi formulata direct in apel.[3]
Cererea. Cererea nu trebuie facuta in forma prevazuta pentru cererea de chemare in judecata, ci trebuie doar sa fie motivata si sa cuprinda argumente ca tertul ar putea pretinde aceleasi drepturi ca si reclamantul. Cererea se motiveaza si, impreuna cu inscrisurile ce o insotesc si copiile cererii de chemare in judecata, a intampinarii si inscrisurilor de la dosar se comunica atat partii adverse, cat si celui chemat fortat. Fiind o cerere incidentala, nu ii sunt aplicabile dispozitiile procedurii regularizarii. Cererea este supusa unei taxe judiciare de timbru fixe, deoarece prin aceasta nu se formuleaza noi pretentii.[4]
Daca instanta nu se pronunta asupra acestei cereri, incidentul poate constitui si motiv de revizuire. Potrivit art. 509 NCPC, revizuirea unei hotarari pronuntate asupra fondului sau care evoca fondul poate fi ceruta daca nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut.
Admiterea in principiu. Dupa ascultarea partii care a formulat cererea de interventie fortata, apoi a adversarilor sai si, in final, a tertului, instanta hotaraste printr-o incheiere motivata daca cererea este admisibila sau nu in principiu. Pe langa verificarile obisnuite asupra admisibilitatii, instanta va trebui sa stabileasca si faptul ca tertul ar putea pretinde aceleasi drepturi ca si reclamantul.
Incheierea de admitere se ataca odata cu fondul. Incheierea de respingere ca inadmisibila se ataca in termen de 5 zile de la pronuntare sau comunicare, similar procedurii de la interventia voluntara.
Pozitia tertului. Tertul dobandeste pozitia procesuala de reclamant si hotararea care se va pronunta isi va produce efectele si fata de el. Pozitia acestuia este independenta, procesul continuand chiar daca partea ce l-a chemat in judecata renunta la proces.
Tertul preia procedura in starea din momentul incuviintarii. Astfel, actele de procedura indeplinite anterior ii vor fi opozabile. El se bucura de independenta procesuala si va putea solicita administrarea de probe cel mai tarziu pana la primul termen de judecata ulterior incuviintarii in principiu a cererii de interventie.
Ca particularitate, chiar daca reclamantul formuleaza cererea de chemare in judecata a altei persoane, tertul nou introdus va avea tot pozitia de reclamant. Totusi, daca reclamantul isi doreasca sa introduca parati, isi poate modifica cererea de chemare in judecata potrivit art. 204 NCPC.
Tertul chemat in judecata dobandeste, dupa admisibilitatea in principiu, calitatea de parte. Prin urmare, nu mai poate formula cerere de interventie voluntara principala, aceasta cale procesuala fiind deschisa numai tertilor.
Disjungerea. Fiind identitate intre dreptul din cererea principala si cererea de chemare in judecata a altei persoane, disjungerea nu este posibila.
A. Situatia datoriei banesti a paratului. Cand paratul, chemat in judecata pentru o datorie baneasca, recunoaste datoria si declara ca vrea sa o execute fata de cel caruia ii va fi stabilit dreptul pe cale judecatoreasca, el va fi scos din proces, daca a consemnat suma la dispozitia instantei. Legea nu fixeaza un termen pana la care paratul poate declara ca recunoaste datoria.
B. Predarea sau folosinta bunului paratului. Paratul, chemat in judecata pentru predarea unui bun sau a folosintei acestuia, va fi scos din proces daca declara ca va preda bunul celui al carui drept va fi stabilit prin hotarare judecatoreasca. Bunul va fi pus in sechestru judiciar de catre instanta investita cu judecrea cauzei.
In ambele cazuri, judecata va continua numai intre reclamant si tertul chemat in judecata. Hotararea se comunica si paratului, caruia ii va fi opozabila.
Ca mentiune, paratul ar putea face declaratia de recunoastere chiar si in apel, aceasta nefiind o cerere noua; in recurs nu va putea fi facuta. Declaratia se poate face verbal, fiind consemnata in incheierea de sedinta, sau in scris. Pentru ca instanta sa ia act de declaratia paratului si sa-l scoata din proces, nu trebuie sa obtina acordul reclamantului (art. 71 prevede literal ca paratul va fi scos din proces si ca judecata va continua numai intre reclamant si tertul chemat in judecata).
Mentiuni:
[1] Legea limiteaza posibilitatea formularii unei cereri de chemare in judecata a unei alte persoane doar in ipoteza in care tertul ar putea pretinde acelasi drept ca si reclamantul din litigiul pendinte, nefiind deci posibila introducerea in proces, prin acest mecanism, a unor terti care pretind drepturi similare sau in stransa legatura. In mod logic, poate fi introdus si tertul care ar putea pretinde acelasi drept ca si paratul, avand in vedere ca acesta poate introduce o cerere reconventionala si va dobandi pozitia de reclamant cu privire la acea pretentie fata de reclamantul initial, dar si cu privire la cererea de interventie voluntara principala, intervenientul principal dobandind pozitia tot de reclamant.
[2] Potrivit art. 244 NCPC, cand judecatorul se socoteste lamurit, prin incheiere, declara cercetarea procesului incheiata si fixeaza termen pentru dezbaterea fondului in sedinta publica
[3] Cererea de chemare in judecata a altei persoane nu poate fi facuta in apel fiindca s-ar deroga de la normele imperativa care instituie limitele efectului devolutiv al apelului, care impune ca in apel sa nu se faca cereri noi. Potrivit art. 478 alin. (3), in apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot formula pretentii noi. Singura exceptie in materie interventiilor o reprezinta interventia voliuntara principala ce poate fi introdusa si in apel, cu acordul expres al partilor.
[4] In sistemul noului Cod, etapa scrisa, premergatoare stabilirii primului termen de judecata, nu se mai reia in urma casarii sau anularii cu trimitere la prima instanta. Astfel, ca regula generala, paratul nu va mai putea formula o cerere de interventie fortata cu ocazia rejudecarii fondului dupa casarea sau anularea cu trimitere la prima instanta, intrucat termenul de depunere a intampinarii este depasit. Doar in cazul specific al trimiterii spre rejudecare din cauza nelegalei citari, nefiind prezent la niciun termen, va putea formula intampinare si, odata cu aceasta, cererea de interventie fortata. Pe de alta parte, ca regula generala, reclamantul va putea formula cerere de interventie fortata cu ocazia rejudecarii fondului numai in masura in care, in cazul rejudecarii la prima instanta, se reia in tot sau in parte cercetarea procesului. Ca regula expresa, in caile de atac de retractare – contestatie in anulare si revizuire – cererea de chemare a altor persoane nu este admisibila (nu e posibila largirea cadrului procesual in caile de retractare). In cazul contestatiei in anulare, paratul va putea formula cererea numai daca nelegala citare a constituit motivul de contestatie in anulare. In schimb, in cazul contestatiei in anulare, reclamanul va putea face intotdeauna cerere de interventie cu ocazia rejudecarii fondului intrucat se reia cercetarea cu ocazia rejudecarii. In cazul revizuirii, paratul nu poate formula cererea; doar reclamantul va putea sa formuleze numai daca are loc o rejudecare in prima instanta (uneori nu are loc rejudecare, spre exemplu, in cazul motivului contrarietatii de hotarari).
Cererea isi va produce efectul intreruptiv de prescriptie, avand in vedere faptul ca aceasta constituie o veritabila cerere de chemare in judecata, cu particularitatea ca tertul este fortat sa-si valorifice dreptul pretins deja de reclamant.
Bibliografie
Traian Briciu, Note de curs, 2017
V.M. Ciobanu, M. Nicolae, Noul Cod de procedura civila comentat, Editura Universul Juridic, 2016.
V. M. Ciobanu, T. Briciu, C. Dinu – Drept procesual civil. Drept executional civil. Arbitraj, National, 2018
