Prin plată se înţelege atât remiterea unei sume de bani (sensul strict al noţiunii), cât şi executarea oricărei alte prestaţii care constituie obiectul însuşi al obligaţiei (sensul larg al noţiunii).
Debitorul. Orice persoana poate face plata, chiar si tertul. Plata poate fi facuta si de persoanele care au interes de a plati in locul debitorului sau chiar si de o persoana neinteresata.
Exceptii: (1) in cazul obligatiilor intuitu personae; (2) daca partile au prevazut expres); (3) daca debitorul l-a instiintat pe creditor, inainte de momentul platii, despre faptul ca se opune la plata facuta de un tert; totusi, creditorul va avea dreptul sa primeasca plata atunci cand neprimirea platii l-ar prejudicial. In afara acestor 3 situatii, creditorul este obligat sa primeasca plata facuta de un tert; daca refuza, tertul platitor il poate pune in intarziere pe creditor.
Creditorul. Plata trebuie făcută creditorului, reprezentantului său (legal sau convenţional), persoanei indicate de acesta ori persoanei autorizate de instanţă să o primească.
Ca exceptie, daca plata este facuta unui tert, aceasta va fi valabila daca este ratificata expres de creditor, daca cel care a primit plata devine ulterior titularul creantei, a fost facuta celui care a pretins plata in baza unei chitante liberatorii semnate de creditor, atunci cand plata profita creditorului sau cand plata este facuta unui creditor aparent. Daca se stabileste ca acela nu este adevaratul creditor, creditorul aparent va trebui sa restituie adevaratului creditor plata primita. Cel care primeste plata trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu.
Incapacitatea debitorului sau a creditorului. Daca debitorul a executat prestatia datorata, nu va putea cere restituirea chiar daca invoca incapacitatea sa la data executarii. Insa, daca creditorul care a primit plata este el incapabil de a o primi (nu are capacitate deplina de exercitiu), debitorul nu va fi liberat decat daca acea plata profita creditorului; daca nu profita, el va trebui sa plateasca din nou.
Pretul. A nu se confunda plata, cu pretul. Pretul consta intr-o suma de bani. Acesta trebuie sa fie serios si determinat sau cel putin determinabil.
Conditia esentiala a platii este existenta unei datorii. Daca nu exista o datorie si plata s-a efectuat din eroare, aceasta va trebui restituita, fiind aplicabile regulile platii nedatorate[1]. Nu este supus restituirii ceea ce s-a plătit cu titlu de liberalitate sau gestiune de afaceri.[2]
Pretul serios. Presupune existenţa unei proporţii între cuantumul preţului stabilit de părţi şi valoarea reală a lucrului vândut, şi chiar dacă nu necesită o echivalenţă între preţ şi valoarea lucrului, este exclusă existenţa unei disproporţii care nu este susceptibilă de justificare firească. Prin urmare, Înalta Curte a concluzionat că dacă preţul stabilit este inferior valorii propriu-zise a obiectului vândut nu înseamnă că preţul este neserios, la stabilirea preţului putând fi avute în vedere şi alte criterii, această chestiune fiind o problemă de fapt lăsată la aprecierea instanţelor de fond. În speţă, Înalta Curte a apreciat că vilitatea preţului (un preţ mai mic care nu reprezintă echivalentul valoric al lucrului vândut) nu afectează validitatea convenţiei, un astfel de preţ neputând fi considerat neserios în situaţia în care există raporturi apropiate între părţi, iar vânzătorul a beneficiat de un drept de uzufruct pe o perioadă de câțiva ani asupra imobilului vândut (Decizia ICCJ 3493/2012). Pretul neserios este un pret derizoriu, adica nu este suficient de mare cat sa serveasca drept cauza a obligatiei de a transfera proprietatea. Pretul neserios nu se confunda cu pretul lezionar[3] care, desi este un pret disproportionat, nu este intr-atat de mic penru ca obligatia de a transfera proprietatea sa fie lipsita de cauza si care, nu determina anularea decat daca sunt intrunite cerintele complete, nu doar simpla disproportie a prestatiilor.
Totusi, daca pretul nu este determinabil, anularea contractului de vanzare poate duce la recalificarea actului in contract de donatie, daca sunt indeplinite si conditiile de forma. Spre deosebire de pretul fictive, aceasta donatie nu va fi simulata, ci directa (pret derizoriu = donatie directa daca indeplineste conditia de forma). Anularea acestei vanzari poate fi ceruta chiar si de mostenitorii rezervatari ai vanzatorului daca este excesiva si aduce atingere rezervei succesorale.
Pretul sincer. Pretul este sincer atunci cand nu este simulat, adica a fost stability cu intentia reala de a fi platit. Daca pretul vanzarii este fictiv, se va deduce ca partile au droit sa incheie o donatie deghizata, chiar daca nu indeplineste conditiile de forma.[4]
Concluzionand in privinta recalificarii vanzarii in donatie, daca pretul nu este sincer (fictiv), va fi o donatie deghizata – nesupusa conditiilor de forma, iar daca pretul nu este serios (derizoriu), va fi o donatie directa – supusa conditiilor de forma.
Decaderea din beneficiul termenului. Debitorul este decăzut din beneficiul termenului, potrivit art. 1.417 NCC, atunci când se află în stare de insolvabilitate sau, după caz, de insolvenţă declarată în condiţiile legii, atunci când, cu intenţie sau dintr-o culpă gravă, diminuează prin fapta sa garanţiile constituite în favoarea creditorului sau nu constituie garanţiile promise, precum şi atunci când debitorul ajunge în situaţia de a nu mai satisface o condiţie considerată esenţială de creditor la data încheierii contractului. Orice altă clauză contractuală referitoare la decăderea din beneficiul termenului este considerată o clauză neuzuală, potrivit art. 1.203 NCC, astfel că ea trebuie acceptată expres, în scris, de către debitor, pentru a produce efecte juridice.
____________________________________________________________________________________
[1] Conditiile platii nedatorate: (1) existenta unei plati, in sensul ca a existat intentia expresa de a stinge o datorie; (2) datoria nu exista; restituirea nu va fi admisa in privinta obligatiilor naturale (obligatii neinzestrate cu actiune in justitie, creditorul neavand la dispozitie mijloace juridice ofensive) executate de bunavoie. Nu se restituie nici suma platita de bunavoie dupa ce termenul de prescriptie s-a implinit, chiar daca partea nu stia ca expirase; (3) plata datoriei inexistente a fost facuta din eroare (scuzabila – nu putea fi cunoscuta doar cu diligente rezonabile); totusi, fapta partii de a accepta o plată care nu era datorată, adica a avut intentie, echivalează cu săvârşirea unei fapte ilicite extracontractuale. Fiind de rea-credinţă atunci când a încasat plata nedatorată, restituirea fiindu-i, deci, imputabilă, astfel încât, în mod legal, partea va fi obligată şi la plata dobânzii legale.
Decizia ICCJ 731/2016 – Faptul că reclamanta a plătit în baza unui contract, dar a plătit mai mult decât datora, nu înseamnă că poate fi vorba despre o obligaţie naturală, ci, pur şi simplu, despre o plată nedatorată, situaţia din speţă încadrându-se pe deplin în prevederile art. 1341 alin. (1) C. civ., neputând fi vorba nici de o liberalitate, aşa cum susţine recurenta pârâtă, sau o gestiune de afaceri.
[2] Gestiunea de afaceri este o imixtiune in afacerile altuia, fiind un serviciu gratuit, necesar si util, savarsit pentru salvgradarea ori realizarea interesului unei persoane. Gerantul face actele strict cu intentia de a gera interesele cuiva, spontan, oportun, licit si facultativ. Geratul, adica beneficiarul, e obligat sa plateasca cheltuielile necesare si utile facute.
[3] Leziunea este prejudiciul care rezulta dintr-o inegalitate de valoare intre prestatiile reciproce ale partilor, existenta chiar in momentul incheierii contractului; daca disproportia apare dupa incheierea contractului, va putea fi impreviziune. Astfel, poate opera leziunea doar in contractele bilaterale cu titlu oneros si comutative.
Nu poate exista leziune în contractele aleatorii, tranzactii precum şi în alte contracte anume prevăzute de lege. Tranzactia nu poate fi anulată pentru eroare de drept şi nici pentru leziune. Contractele aleatorii depind în existenta lor de un eveniment viitor şi incert
Actuala reglementare face din leziune o cauză de anulabilitate şi pentru majori.
Legiuitorul realizează o distinctie în cuantificarea prejudiciului după cum victima leziunii este un major sau un minor. In cazul majorilor, consimtamantul acestora va fi viciat numai daca leziunea depaseste 50% din valoarea pe care o avea la momentul incheierii contractului si, in plus, trebuie sa se fi incheiat prin profitarea de o anumita situatie in care se afla majorul. Insa, in cazul minorului, poate exista leziune daca actul antreneaza o oblgiatie excesiva prin raportare la starea sa patrimoniala, la avantajele obtinute sau din circumstante; astfel, chiar si inutilitatea contractarii, in cazul minorului, poate conduce la stabilirea caracterul excesiv al obligatiei asumate. De mentionat ca in cazul minorului nu este nevoie si de profitarea de starea de nevoie a acestuia; actele făcute de minor singur în afara celor care îi sunt permise, sunt anulabile chiar fără dovedirea unui prejudiciu; aşadar, este indiferent caracterul lezionar al actului; persoana cu capacitate de exercitiu restrânsă nu este obligată la restituire decât în limita folosului realizat.
Actiunea în anularea contractului pentru leziune sau în reducerea prestaYiilor se prescrie în termen de un an de la data încheierii contractului.
[4] Donatia se incheie prin inscris autentic, sub sanctiunea nulitatii absolute. Nu sunt supuse dispozitiei donatiile indirecte, deghizate si darurile manuale (art. 1011 NCC).
Bibliografie:
http://revista.universuljuridic.ro/wp-content/uploads/2017/06/03_Revista_Universul_Juridic_nr_04-2017_PAGINAT_BT_G_T_Nicolescu.pdf
http://www.utgjiu.ro/revista/jur/pdf/2015-01/01_Cornelia%20MUNTEANU.pdf
