Reguli comune privind admisibilitatea și administrarea probelor
Admisibilitatea probelor
Conditii de admisibilitate. Probele trebuie sa fie admisibila potrivit legii si sa duca la solutionarea procesului.
Sa fie legala
Sa fie verosimila – tinde la fapte credibile, nu e contra naturii;
Sa fie pertinenta – sa aiba legatura cu obiectul pretentiilor sau apararilor partilor;
Sa fie concludenta – sa fie de natura sa conduca la solutionarea cauzei; o proba nu poate fi pertinenta fara sa fie si concludenta.
Propunerea probelor. Probele se propun, sub sanctiunea decaderii, de catre reclamant prin cererea de chemare in judecata, iar de catre parat prin intampinare, daca legea nu dispune altfel. Ele pot fi propuse si oral, in cazurile anume prevazute de lege. Daca reclamantul propune alte probe prin raspunsulla intampinare, paratul poate propune si el alte probe. Partea decazuta din dreptul de a administra o proba va putea totusi sa se apere, discutand in fapt si in drept temeinicia sustinerilor si a dovezilor partii potrivnice.
Ca exceptii de la termenul prevazut, se va modifica in cazurile in care:
necesitatea probei rezulta din modificarea cererii;
nevoia administrarii probei reiese din cercetarea judecatoreasca si partea nu o putea prevedea;
repunerea in termen;
administrarea probei nu duce la amanarea judecatii;
exista acordul expres al tuturor partilor – se poate cere proba si peste termen, fiind norme de ordine privata.
In cazul exceptiilor, partea adversa are dreptul la proba contrara numai asupra aceluiasi aspect.
Daca, in urma exceptiilor, au loc amanari, partea este obligata, sub sanctiunea decaderii:
sa depuna lista cu martori in 5 zile de la incuviintarea probei cu martori
sa depuna copii certificate de pe inscrusrile invocate cu cel putin 5 zile inainte de termenul fixat pentru proba cu inscrisuri
sa depuna interogatoriul in 5 zile de la incuviintarea probei
sa depuna dovada platii cheltuielilor necesare efecctuarii expertizei, in 5 zile de la numirea expertului/termenului
Incuviintarea probelor. Se face prin incheiere preparatorie motivata. Instanta poate reveni asupra aspectului utilitatii (pertinente si concludente), nu si al legalitatii. Sub aspectul legalitatii si verosimilitatii, incheierea este interlocutorie.
Asadar, incheierea are urmatoarele caractere:
Preparatorie – utilitatea probei
Interlocutorie – legalitatea si verosimilitatea (adica proba poate fi credibila, nu e ireala)
Problema perimarii. Probele administrate in cazul in care ulterior a intervenit perimarea, daca o anumita cauza se perima, deci nu va exista autoritate de lucru judecat, o noua cerere este posibila, iar partile pot administra si utiliza si acele dovezi administrate in cauza perimata, chiar daca instanta nu se opune.
Administrarea probelor
Administrarea probelor se va face in ordinea stabilita de instanta, nu de catre lege.
Momentul administrarii. Pe cat posibil, chiar in sedinta in care au fost incuviintate. Pentru administrarea celorlalte probe, se va fixa un termen. Daca s-a dispus o cercetare la fata locului, aceasta se va efectua mai inainte de administrarea celorlalte probe, caz in care judecatorul se deplaseaza la fata locului. Partea care a lipsit la incuviintarea probei este obligata sa ceara proba contrara la termenul urmator.
Aprecierea probelor. Ca regula generala, judecatorul fondului este suveran in aprecierea probelor. Numai judecatorul de fond analizeaza probele; judecatorul de casatie nu are rolul de a le interpreta, ci doar le va accepta pe cele deja analizate pe fond;
Instanta examineaza probele administrate, pe fiecare in parte si pe toate in ansamblul sau.
Locul administrarii probelor. Se face in fata instantei de judecata sesizate, in camera de consiliu, daca legea nu dispune altfel. Dupa ce s-a efectuat administrarea probelor prin comisie rogatorie, instanta sesizata, daca e cazul, va fixa, din oficiu, termen pentru continuarea cercetarii procesului sau dezbateri.
__________________________________________________________________
Bibliografie:
Traian Briciu, note de curs
G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2016
