Intampinarea este actul de procedura prin care paratul raspunde la cererea de chemare in judecata, urmand sa se apere, in fapt si in drept, fata de pretentiile reclamantului.
De obicei, intampinarea este obligatorie, nu facultativa, dar legea prevede si situatii cand nu este obligatorie (exemplu: in materia procedurii privind evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fara drept, ordonanta presedintiala, materia asigurarii probelor).
Intampinarea cuprinde:
- Datele de identificare
- Exceptiile procesuale, de procedura sau de fond, pe care paratul le invoca fata de cererea reclamantului
- Raspunsul in fapt si in drept la fiecare capat de cerere al reclamantului
- Dovezile cu care paratul se apara impotriva fiecarui capat de cerere
- Semnatura olografa (lipsa semnaturii atrage nulitatea intampinarii)
- Partea decăzută din dreptul de a administra o probă va putea totuşi să se apere, discutând în fapt şi în drept temeinicia susţinerilor şi a dovezilor părţii potrivnice (art. 263 NCPC)
- Nu mai pot fi audiati martorii propusi de parat, dar se pot adresa intrebari martorilor celeilalte parti
- Nu mai pot fi solicitate expertize, dar se poate comenta, pot fi ridicate anumite probleme pentru ca instanta sa ajunga sa invoce din oficiu.
- Paratul poate sa ceara repunerea in termen pentru motive temeinice.
Articole conexe pe aceeași temă
- Cererea de chemare în judecată – „Te dau în judecată!” (1)
- Cererea reconvențională – „Te dau în judecată!” (3)
- Etapa cercetării procesului – „Te dau în judecată!” (8)
- Seria „Te dau în judecată” – articole esențiale privind procedura de judecată
