Ce este executarea silita? Care este procedura executarii silite?

Judecata si executarea silita nu reprezinta decat doua faze ale actiunii civile, astfel incat trecand de la o faza la cealalta nu iesim din campul dreptului la actiune. In faza judecatii primeaza aspectul de proitectie, iar in faza executarii silite domina aspectul de constrangere. Executarea silita intervine numai in masura in care debitorul nu executa voluntar obligatia inscrisa in titlul executoriu – obligatia stabilita prin hotararea unei instante sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la indeplinire de bunavoie. Daca debitorul nu executa de bunavoie obligatia, aceasta se va aduce la indeplinire prin executare silita, care incepe odata cu sesizarea organului de executare. Scopul și obiectul executării silite (art. 622-631). Executarea silita a oricarui titlu executoriu, cu exceptia celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului UE sau CEEA, se realizeaza numai de catre executorul judecatoresc, chiar daca prin legi speciale se dispune altfel. Modalitati de executare:

urmarirea bunurilor mobile si imobile ale debitorilor sau ale tertilor tinuti sa raspunda pentru obligatiile debitorului, in scopul indestularii creditorilor;
predarea catre creditor a bunurilor, prevazute in titlul executoriu, ce sunt detinute fara drept de debitor;
alte masuri prevazute de lege [1].

Veniturile si bunurile debitorului pot fi supuse executarii silite daca sunt urmaribile si numai in masura necesara pentru realizarea drepturilor creditorilor. Pornirea executarii silite. Pentru ca un creditor sa poata declansa executarea silita este necesar sa fie indeplinite mai multe conditii:

sa aiba un titlu executoriu;
creanta sa fie certa, lichida si exigibila;
sa formuleze cererea de executare in termenul de prescriptie a dreptului de a obtine executarea silita;
instanta sa incuviinteze executarea silita;
sa se faca o instiintare prealabila a debitorului;
sa nu existe impedimente la efectuarea executarii.

Bunuri care nu pot fi urmarite:

Nu pot fi instrainate: dreptul de uz si dreptul de abitatie
Nu pot fi urmarite niciodata: alocatia de stat, indemnizatia pentru copii, ajutoarele pentru ingrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, ajutoarele in cazz de deces, bursele de studii acordate de stat si alte asemenea indemnizatii cu destinatie speciala. Debitorul nu poate renunta la beneficiul acestora, avand caracter de ordine publica.
Asigura nevoile minime ale debitorului si familiei sale ori exercitarii profesiei acestuia
Bunuri care pot fi urmarite numai in lipsa altor bunuri si numai pentru crente din intretinere sau alte creante privilegiate asupra mobilelor.
Salariile, pensiile, drepturile de autor si inventator pot fi urmarite pana la jumatate, numai pentru:
- sume datorate cu titlu de obligatie de intretinere
- sume datorate ca despagubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau vatamari corporale

Titlul executoriu (art. 632-643). Titlurile executorii sunt actele intocmite potrivit legii de organele competente si care pot servi la pornirea executarii silite si la realizarea, pe aceasta cale, a drepturilor recunoscute prin acele acte. Executarea silita se poate efectua numai in temeiul unui titlu executoriu; sunt titluri executorii hotararile definitive, precum si orice alte hotarari sau isncrisuri care, potrivit legii, pot fi puse in executare. Hotarari executorii: hotararile date in apel, daca legea nu prevede altfel; hotararile date in prima instanta, fara drept de apel; hotararile date in prima instanta, in legatura cu care partile au convenit sa exercite direct recursul. Riscul creditorului. Punerea in executare a unei hotarari judecatoresti care constituie titlu executoriu se face numai pe riscul creditorului, daca hotararea poate fi atacata cu apel sau recurs; daca titlul este ulterior modificat/anulat, creditorul va fi tinut sa-l repuna pe debitor in drepturile sale. Daca s-a desfiintat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate in baza acestuia sunt desfiintate de drept, daca legea nu prevede altfel – se aplica regulile intoarcerii executarii. Creanta:

certa – existanta ei neindoielnica rezulta din titlul executoriu
lichida – obiectul ei e determinat cand contine elementele stabilirii lui
exigibila – obligatia ajunsa la scadenta sau este decazut din beneficiul termenului de plata.
- Nu pot fi puse in executare creantele cu termen si cele conditionale, dar ele pot participa la distribuirea sumelor rezultate din urmarirea silita a bunurilor debitorului.

Executarea nu se declanseaza, de regula, din oficiu, ci este necesara sesizarea din partea celui interesat. Creditorul trebuie sa se adreseze la biroul executorului judecatoresc competent, oferindu-i documentele justificative. Cererea de executare are forma unei cereri simple. De indata ce primeste cererea de executare, executorul jduecatoresc, prin incheiere, dispune inregistrarea cererii si deschiderea dosarului de executare sau va putea refuza deschiderea proedurii. Incheierea se comunica creditorului si, daca s-a refuzat deschiderea procedurii, acesta poate depune plangere in 15 zile la instanta de executare. In termen de maximum 3 zile de la inregistrarea cererii, executorul judecatoresc va solicita sa se dispuna incuviintarea executarii de catre instanta de executare, careia ii va inainta cererea creditorului, titlul executoriu, incheierea prin care s-a dispus inregistrarea cererii si dovada taxei de timbru. Cererea se solutioneaza de instanta in maximum 7 zile de la inregistrarea acesteia la judecatorie, prin incheiere data in camera de consiliu, fara citarea paratilor. Incheierea va cuprinde si autorizarea creditorului sa treaca la executarea silita a obligatiei cuprinse in titlul executoriu. Incheierea:

de admitere a executarii nu este supusa niciunei cai de atac
de respingere poate fi atacata numai cu apel de creditor, in 5 zile de la comunicare

Prescriptia. Cererea de executare trebuie formulata in termenul de prescriptie a dreptului de a obtine executarea silita, care este de 3 ani. In cazul titlurilor din materia drepturilor reale, termenul de prescriptie este de 10 ani. Termenul de prescriptie incepe sa curga de cand se naste dreptul de a obtine executarea silita, iar in cazul hotararilor judecatoresti sau arbitrale, numai de la data ramanerii lor definitive. Prescriptia nu opereaza de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate. Daca a operat prescriptia, va stinge dreptul de a obtine executarea si orice titlu executoriu isi pierde puterea executorie. Daca nu s-a prescris, creditorul poate obtine un nou titlu executoriu, pe calea unui noi proces, fara a i se putea opune exceptia autoritatii de lucru judecat. Repunerea in termenul de prescriptie. Dupa implinirea termenului de prescriptie, creditorul poate cere repunerea in acest termen numai daca a fost impiedicat sa ceara executarea datorita unor motive temeinice. Cererea de repunere in termen se introduce la instanta de executare competenta, in 15 zile de la incetarea impiedicarii. Judecata se face cu citarea partilor, prin hotarare supusa apelului. Daca se admite, creditorul poate formula cererea de executare silita in 30 zile de la data ramanerii definitive a hotararii [2]. Impiedicarea executarii. Daca debitorul a decedat inainte de inceperea executarii, nicio executare silita nu poate fi pornita, iar daca moare dupa ce aceasta a fost pornita, ea nu poate fi continuata cat timp mostenirea nu a fost acceptata de catre cei chemati la mostenire sau, cat timp nu a fost numit un curator al succesiunii. Daca la moartea debitorului executarea era inceputa, ea se suspenda si nu va fi reluata impotriva succesibililor acceptati decat dupa 10 zile de la data cand au fost incunostintati despre continuarea executarii silite. [3] Perimarea. Perimarea stinge executarea silita pornita de creditor, care, din culpa sa, a lasat sa treaca 6 luni fara sa indeplineasca un act necesar executarii silite, cerut in scris de catre executor. In caz de suspendare, termenul de perimare curge iarasi de la incetarea suspendarii. Termenul de perimare nu se suspenda pe timpul cat executarea silita este suspendata la cererea creditorului. Instanța de executare (art. 651). Instanta de executare este judecatoria in a carei circumscriptie se afla, la data sesizarii organului de executare, domicilul sau sediul debitorului. Instanta de executare solutioneaza cererile de incuviintare, contestatiile la executare, precum si orice alte incidente aparute in cursul executarii silite. Instanta se pronunta prin incheiere executorie, care poate fi atacata numai cu apel, in termen de 10 zile de la comunicare. Contestația la executare (art. 712-720). Impotriva executarii silite, a incheierilor date de executorul judecatoresc, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare. In plus, se poate face contestatie la executare si in cazul in care executorul judecatoresc refuza sa efectueze o executare silita sau sa indeplineasca un act de executare silita. Se poate solicita si anularea incheierii de admitere a incuviintarii executarii silite, daca a fost data fara indeplinirea conditiilor legale. Conditii. Daca executarea silita se face in temeiul unei hotarari judecatoresti sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestatie motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune in cursul judecatii in prima instanta sau in caile de atac. Insa, daca executarea se face in temeiul unui alt titlu decat o hotarare judecatoreasca, se pot invoca in contestatie si motivele de fapt sau drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu, numai daca legea nu prevede o alta cale procesuala specifica pentru desfiintarea lui. Nu se poate face o noua contestatie pentru aceleasi motive care au existat la data primei contestatii. Daca au aparut motive noi, contestatorul isi poate modifica cererea initiala. Competenta. Contestatia se introduce la instanta de executare. Insa, in cazul urmaririi silite a imobilelor, a urmaririi silite a fructelor sau veniturilor, precum si in cazul predarii silite a bunurilor imobile, daca imobilul se afla in circumscriptia altei curti de apel decat cea in care se afla instanta de executare, contestatia se poate introduce si la judecatoria de la locul situarii imobilului (competenta alternativa). Termen. Contestatia privitoare la executarea silita se poate face in 15 zile de la data cand:

contestatorul a luat cunostinta de actul de executare pe care il contesta;
cel interesat a primit comunicarea ori, dupa caz, instiintarea privind infiintarea popririi.
de la data cand debitorul a primit incheierea de incuviintare sau somatia ori de la data cand a luat cunostinta de primul act de executare

Contestatia privind lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu se poate face oricand inauntrul termenului de prescriptie a dreptului de a obtine executarea silita (3 ani). Forma. Contestatiile la executare se fac cu respectarea cerintelor de forma prevazute pentru cererile de chemare in judecata. Intampinarea este obligatorie. Judecarea. Partile vor fi citate in termen scurt, iar judecarea se face de urgenta si cu precadere. Cale de atac. Hotararea pronuntata poate fi atacata numai cu apel, cu exceptii. Suspendarea de drept, fara cautiune:

hotararea/inscrisul nu este executoriu
inscrisul care se executa a fost declarat fals printr-o hotararea judecatoreasca in prima instanta
debitorul face dovada cu inscris autentic ca a obtinut de la creditor o amanare ori, dupa caz, beneficiaza de un termen de plata.

Suspendarea facultativa. La solicitarea partii interesate si numai pentru motive temeinice, instanta poate suspenda executarea. Pentru a se dispune suspendarea, cautiunea este obligatorie, calculata la valoarea obiectului prestatiei, conform art. 719 NCPC. Asupra cererii de suspendare, instanta se pronunta prin incheiere. Partile vor fi intotdeauna citate, iar incheiereapoate fi atacata separat numai cu apel sau numai cu recurs in 5 zile de la pronuntare/comunicare. Daca exista urgenta, se poate dispune si fara citarea partilor suspendarea provizorie a executarii pana la solutionarea cererii de suspendare. Incheierea nu este supusa niciunei cai de atac. __________________________________________________________________________________________ Mentiuni: [1] Cel care este obligat personal raspunde cu toate bunurile sale mobile si imobile, prezente si viitoare. Ele servesc drept garantie comuna a creditorilor sai. Nu pot face obiectul garantiei bunurile insesizabile. De asemenea, creditorii ale caror creante s-au nascut in legatura cu o anumita diviziune a ptrimoniului, trebuie sa urmareasca mai intai bunurile ce fac obiectul acelei mase patrimoniale. Daca acestea nu sunt suficiente, pot fi urmarite si celelalte bunuri ale debitorului. In plus, bunurile care fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectate exercitiuli unei profesii autorizate de lege pot fi urmarite numai de creditorii ale caror creante s-au nascut in legatura cu profesia respectiva, iar ei nu vor putea urmari celelalte bunuri ale debitorului. Creditorul si debitorul pot conveni sa limiteze dreptul creditorului de a urmari bunurile care nu ii sunt ipotecate (art. 2324 NCC). [2] In cazul repunerii in termen de drept comun, potrivit art. 186 NCPC, partea va cere in 15 zile de la incetarea impiedicarii repunerea sa in termen si, in plus, va efectua actul de procedura neexercitat in termen. In cazul repunerii in termenul de executare silita, mai intai se face doar cererea de repunere, iar apoi, dupa admitere, se va face in 30 zile si cererea de executare silita. [3] Creditorul personal al unuia dintre soti nu poate urmari bunurile comune, dar dupa urmarirea bunurilor proprii ale sotului debitor, poate cere partajul bunurilor comune, in masura necesara pentru acoperirea creantei sale si numai dupa aceea poate urmari partea care apartine debitorului sau (art. 355 NCC). Fideiusorul conventional sau legal poate opune creditorului beneficiul de discutiune (facultate recunoscută de lege fideiusorului şi terţului dobânditor al unui imobil ipotecat de a pretinde creditorului urmăritor să urmărească prioritar bunurile debitorului principal), cerandu-i sa urmareasca bunurile debitorului principal, daca nu a renuntat la acest beneficiu expres, si umai dupa aceea, daca nu va fi indestulat, sa-l urmareasca pe el. Daca exista mai multi fideiusori, care garanteaza fata de acelasi creditor, fideiusorul urmarit poate opune beneficiul de diviziune, cerand creditorului ca urmarirea sa se divida pe ceilalti fideiusori (art. 2297 NCC).