Masurile asiguratorii. Acestea nu sunt masuri de executare silita, ci mijloace procesuale care intra in continutul actiunii civile si care au ca scop doar asigurarea partii; aceste masuri sunt luate in vederea realizarii efective a executarii silite, in cazul obtinerii titului executoriu.
Definitie. Sechestrul asigurator consta in indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, urmaribile ale debitorilor, aflate in posesia acestuia sau a unui tert, in scopul valorificarii lor in momentul in care creditorul unei sume de bani va obtine un titlu executoriu. În prezent, dispozițiile cuprinse în art. 952-979 NCPC se aplică indiferent de calitatea părților de profesioniști sau neprofesioniști.
Esenta sechestrului asigurator este ca vine sa asigure/apere pe cel care a intentat un proces, de ipoteza nefericita de a castiga procesul, in mod inutil, din cauza faptului ca pe durata procesului debitorul lui si-ar fi creat o stare de insolvabilitate.
Obiectul litigiului. Aceasta masura se poate aplica exclusiv in cazul in care litigiul principal are ca obiect plata unei sume de bani.
Spre deosebire de sechestrul judiciar, în cazul sechestrului asigurător, bunurile mobile sau imobile ce fac obiectul măsurii nu formează obiectul litigiului, deoarece acesta constă în plata unei sume de bani.
Măsura sechestrului asigurător constă în indisponibilizarea unei cantități de bunuri mobile sau a unor bunuri imobile ale pârâtului-debitor, care urmează a fi vândute în cadrul unei proceduri de executare silită pentru realizarea creanței reclamantului-creditor, dacă, în momentul în care acesta a obținut o hotărâre definitivă, debitorul nu-și execută de bunăvoie obligația. Referirea se face la o indisponibilizare juridica, nu neaparat fizica (este posibila, dar in principiu va fi juridica).
Obiectul: Bunuri mobile si imobile urmaribile. Astfel, sunt susceptibile de a face obiectul unui sechestru asigurător, în principiu, toate bunurile mobile corporale sau incorporale, precum și bunurile imobile ale debitorului.
Fondul de comert. Sechestrul asigurător ar putea fi luat fie asupra fondului de comerț, ca universalitate, fie numai asupra unor componente ale acestuia.
Partile sociale. Nu se pot sechestra sau popri bunurile proprietatea societății de către creditorii personali ai unuia dintre asociați (bunurile aduse ca aport de asociați ies din patrimoniul lor și intră în patrimoniul societății, în afară de cazul când s-a convenit altfel prin actul constitutiv). Părțile din beneficii sau cele cuvenite în urma dizolvării și lichidării societății pot fi urmărite și, prin urmare, sechestrate asigurător, deoarece ele aparțin asociatului debitor, iar nu societății.
Creanțele pot face obiectul unei popriri asigurătorii, iar nu al unui sechestru asigurător.
Scopul: in asteptarea unui eveniment viitor – obtinerea de catre creditor a unui titlu executoriu – acest creditor solicita sechestrul, desi nu are o creanta certa, nu are titlul executoriu, dar este intr-o procedura de constituire a titlului executoriu.
Conditiile de infiintare (art. 935 NCPC)
Sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului poate fi solicitat de către creditorul care nu are titlu executoriu, dar are o creanță constatată în scris și este exigibilă. Prin urmare, prin act scris nu se înțelege în niciun caz existența unui titlu executoriu.
Creditorul trebuie să dovedească intentarea acțiunii de fond (procesul declanșat de petent trebuie să aibă ca obiect realizarea dreptului de creanță asupra unei sume de bani) și să depună o cauțiune în cuantumul stabilit de instanță sau de lege. Sechestrul este o masura esentialmente cu caracter provizoriu pana la solutionarea actiunii de fond – bunurile debitorului sunt sechestrate pentru a nu fi instrainate in cursul procesului. Este esential ca titlul executoriu sa nu existe, altfel masura fiind lipsita de interes.
- (1) Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță exigibilă este constatată în scris, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță.
În cazul în care creditorul poate prezenta un act scris constatator al creanței pretinse si este exigibila, instituirea sechestrului asigurător este posibila si fara cautiune. Totusi, daca instanta apreciaza, cuantumul fixat de instanta nu poate fi mai mare de 50% din valoarea reclamata.
- (2) Același drept îl are și creditorul a cărui creanță exigibila nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiune și depune, odată cu cererea de sechestru, o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată.
În cazul în care creditorul nu poate prezenta un act scris constatator al creanței pretinse, instituirea sechestrului asigurător este posibilă numai în măsura în care se depune o cauțiune de 50% din valoarea reclamată.
- (3) Instanța poate încuviința sechestrul asigurător chiar și atunci când creanța nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute la alin. (1) și să depună o cauțiune, al cărei cuantum va fi fixat de către instanță.
Interesul în obținerea unei măsuri asigurătorii se justifică și în cazul în care creanța nu a ajuns la scadență, dar se constată că debitorul:
- a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului
- nu a dat asigurările promise
- este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească averea.
În aceste cazuri, debitorul este decăzut din orice termen, astfel încât creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată împotriva debitorului său fără ca acesta din urmă să poată opune cu succes excepția prematurității acțiunii. Creditorul va afirma ca se afla intr-una dintre aceste situatii si va introduce actiunea de fond si va cere sa se constate ca debitorul este decazut din termen (potrivit 1.417 NCC debitorul este decazut din beneficiul termenului in aceste situatii).
Judecatorul de sechestru nu stabileste daca debitorul a fost sau nu decazut din termen (acestea pot fi verificate de judecatorul de fond), ci verifica daca sunt retinute conditiile, ia act de sustinerile creditorului, verifica daca s-a intentat actiunea si daca s-au invocat aceste fapte. Decaderea din termen trebuie solutionata de judecatorul de fond.
Cautiunea este obligatorie, iar cuantumul este stabilit de instanta, dar sa nu fie mai mare de 20% din valoarea creantei.
Procedura de solutionare
Competenta: Instanta competenta sa judece procesul de fond in prima instanta (cererea se face la prima instanta chiar daca se cere cand procesul se afla in apel sau in recurs).
Masura de sechestru asigurator este atasata unei actiuni de fond, are cel mult o coautonomie fata de judecata de fond, o autonomie relativa. Esenta sechestrului asigurator este ca vine sa asigure, sa il apere pe cel care a intentat un proces, de ipoteza nefericita de a castiga procesul inutil din cauza faptuliui ca pe durata procesului debitorul lui si-ar fi creat o stare de insolvabilitate.
Sechestrul asigurator si poprirea asiguratorie fiind masuri care se iau dupa regulile procedurii necontencioase, inseamna ca li se aplica dispozitiile generale care reglementeaza aceasta procedura, in masura in care nu sunt dispozitii speciale.
Judecatorul de sechestru este un judecator al instantei de fond, el trebuie sa judece sechestrul, nu poate sa verifice competenta instantei pentru ca astfel si-ar depasi atributiile. Judecatorul de sechestru nu stabileste daca debitorul a fost sau nu decazut din termen, el va verifica doar prima facie daca sunt retinute conditiile, ia act de sustinerile creditorului, verifica daca s-a intentat actiune.
Cererea de sechestru. Nu este necesara individualizarea bunurilor debitorului fiindca trebuie sechestrate toate bunurile mobile si imobile pana la concurenta creantei. Daca sunt sechestrate mai multe bunuri decat este necesar, se poate face contestatie la sechestrare la executor (executorul va afla ce bunuri detine debitorul).
Analiza cererii de sechestru: instanta va decide de urgenta, in camera de consiliu, fara citarea partilor (masura are un caracter de “surpriza pentru parat), prin incheiere executorie (hotărârea judecătorească de admitere a cererii este executorie).
Procedura nu are caracter contradictoriu, sunt abolite principii precum dreptul la aparare, contradictorialitatea, oralitatea, din cauza faptului sa sechestrul nu doar ca este o masura urgenta, ci pentru ca are un caracter de surpriza in scopul de a fi cu adevarat eficienta. Totusi, drepturile debitorului nu sunt inlaturate cu totul, ci are dreptul la aparare prin exercitarea caii de atac (principiile sunt abolite in prima faza). [5]
Instanta va stabili suma pana la care se incuviinteaza sechestrul pentru ca este posibil ca nu intreaga creanta sa fie acoperita prin act scris, judecatorul de sechestru acordand sechestru pentru cat este necesar, iar ulterior, cand se va executa masura sechestrului, vor trebui identificate bunuri pana la cuantumul necesar acoperirii creantei (pentru executarea creantei trebuie sa existe un act jurisdictional la baza – incheierea).
Cautiunea. Cauțiunea are drept scop să probeze seriozitatea cererii formulate de creditor și să garanteze pe debitor contra unor eventuale daune pe care le-ar putea suferi prin indisponibilizarea bunurilor sale, în cazul în care se va dovedi că acțiunea de fond introdusă de creditor a fost neîntemeiată sau, chiar mai mult, a fost exercitată cu rea-credință.
Obligativitatea cautiunii rezida si din în ideea de garanție anticipată pentru cealaltă parte, căreia i se pune la dispoziție un mijloc sigur în vederea acoperirii pagubelor pe care le-ar putea suferi, în cazul în care măsurile luate împotriva sa i-ar cauza daune și vor fi, în cele din urmă, desființate. Debitorul sau garantul poate solicita despagubiri, temeiul acțiunii formulate de persoana care a suferit aplicarea nedreaptă a unui sechestru asigurător îl reprezintă art. 12 NCPC, care prevede că părțile trebuie să-și exercite drepturile procesuale cu bună-credință, iar partea care exercită aceste drepturi în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale și morale cauzate (debitorul trebuie să dovedească pagubele suferite prin indisponibilizarea bunurilor sale).
Instanta va stabili cuantumul cautiunii si termen in care trebuie platita atunci cand este o creanta constatata prin act scris; atunci cand nu este constatata, cuantumul va fi cel stabilit de lege, 50% din creanta. Cautiunea nu este platita in avans de catre creditor, ci numai daca instanta va dispune masura sechestrului asigurator, cuantumul cautiunii si termenul in care trebuie platita.
Nedepunerea cautiunii in termenul fixat de instanta atrage desfiintarea de drept a cautiuni – se constata prin incheiere definitiva, fara citarea partilor. Daca sechestrul nu se aproba, nici cautiunea nu se depune (daca creditorul a depus cautiune in avans, instanta va restitui chiar prin incheierea de respingere a masurii).
Posibilitati privind cautiunea (aceasta va ramane la dispozitia instantei pana cand se va solutiona procesul de fond):
- Castiga creditorul si i se va elibera inapoi cautiunea;
- Pierde creditorul si cautiunea va fi restituita, dar cu 2 conditii:
- daca debitorul afirma expres ca nu vrea despagubiri;
- daca debitorul nu introduce o cerere pentru despagubiri in 30 de zile de la solutionarea pe fond. Daca debitorul introduce actiune in despagubiri, atunci cautiunea ramane blocata pana se solutioneaza cererea de despagubiri.
Cale de atac impotriva masurii sechestrului: apel in 5 zile de la comunicare, la instanta ierarhic superioara; apelul nu este suspensiv de suspendare.
Comunicare: Incheierea se comunica de indata creditorului, iar debitorului doar atunci cand executorul se prezinta pentru a efectua sechestrul – executorul comunica incheierea si procedeaza la sechestrare. Ca exceptie, daca prima instanta este Curtea de Apel, atunci calea de atac este recursul la ICCJ (judeca numai recursul, nu are competenta functionala de a judeca apeluri), instanța de recurs urmând a analiza numai în drept și numai în măsura în care motivele se includ în cele prevăzute la art. 488 NCPC.
Executorul duce la indeplinire executarea, potrivit regulilor din materia executarii silite, va intocmi procesul verbal de sechestru, dar nu va putea face inventarierea bunurilor in vederea vanzarii sau nu va putea trimite somatie de plata (nu e sigur daca exista sau nu creanta, se va afla la sfarsitul procesului). Asadar, determinarea bunurilor ce vor fi puse sub sechestru revine executorului judecătoresc, în faza de executare a măsurii asigurătorii.
Incetarea masurii sechestrului
1) In cazul în care cererea principală, în temeiul căreia a fost încuviinţată măsura asigurătorie, a fost anulată, respinsă sau perimată prin hotărâre definitivă ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la judecarea acesteia, debitorul poate cere ridicarea măsurii de către instanţa care a încuviinţat-o. Asupra cererii instanţa se pronunţă prin încheiere definitivă, dată fără citarea părţilor. În principiu, sechestrul asigurător durează pe toată durata procesului asupra fondului. Sechestrul asigurător continuă să-l ocrotească pe reclamant și în tot timpul judecății în căile de atac.
2) Ca exceptie, sechestrul poate inceta daca se da o garantie indestulatoare de catre debitor, caz in care instanta va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigurator. Garantia poate fi o ipoteca mobiliara/imobiliara, fideiusiune, scrisoare de garantie bancara – pot fi garantii indestulatoare daca creditorul le accepta sau daca instanta considera ca refuzul creditorului e abuziv. De asemenea, debitorul poate solicita instantei sa dea alt bun daca ar avea pagube prin sechestrarea acestuia, sau in schimb o ipotecare, scrisoare de garantie bancara, fideiusiune etc.
Procedura in cazul garantiei: in camera de consiliu, de urgenta, cu citarea partilor (se va discuta despre garantie).
Cale de atac in cazul garantiei: prin apel, suspensiv de executare (spre deosebire de apelul impotriva masurii sechestrului, care nu este suspensiv de suspendare).
3) Sechestrul asigurator va inceta de drept in situatia nedepunerii cauţiunii în termenul fixat de instanţă. Aceasta se constată prin încheiere definitivă, dată fără citarea părţilor.
Valorificarea bunurilor sechestrate nu se va putea face decât după ce creditorul a obţinut titlul executoriu (art. 958 NCPC). Asadar, este o măsură de conservare a creanței care nu implică și realizarea acesteia.
_______________________________________________________________________
Bibliografie:
[1] prof. univ. dr. Traian Briciu – note de curs
[2] V. M. Ciobanu, T. Briciu, C. Dinu – Drept procesual civil. Drept executional civil. Arbitraj, National, 2013
[3] https://www.universuljuridic.ro/sechestrul-asigurator-dispozitii-generale/#r1
[4] Noul Cod de procedură civilă comentat și adnotat, coord. V.M. Ciobanu, M. Nicolae, vol. II (art. 527-1.134), Ed. Universul Juridic, București, 2016, pp. 1248-1289.
[5] CEDO a stuatuat ca această procedură nu atinge nici problema de fond a unor drepturi și obligații cu caracter civil, care fac obiectul procedurii principale, astfel încât litigiul privind instituirea unui sechestru nu intră nici în domeniul civil.
CCR a statuat că procedura măsurilor asigurătorii nu soluționează fondul dreptului, ci are o finalitate subsecventă, urmărind să asigure valorificarea acestuia. Prin aceasta, legiuitorul a urmărit preîntâmpinarea riscului la care este expus titularul dreptului, și anume: situația în care, deși dreptul i-a fost recunoscut printr-o hotărâre definitivă sau irevocabilă, așadar susceptibilă de executare, să se vadă pus în imposibilitatea de a-l utiliza ca urmare a manoperelor dolosive ale debitorului. Așa fiind, o asemenea procedură este guvernată de imperativul celerității.
