Cesiunea de creanta (cedarea creantei) se poate utiliza in aproape toate tipurile de creante, legiuitorul mergand pe o aplicare cat mai larga. Definitie. Cesiunea de creanţă este convenţia prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanţă împotriva unui terţ. Asadar, cesiunea de creanta este (1) un contract sinalagmatic; (2) incheiat intre doua parti, creditorul cedent si cesionar; (3) obiectul cesiunii il reprezinta creanta creditorului cedent fata de debitorul cedat. Forma. Creanta este cedata prin simpla conventie a cedentului si a cesionarului, fara notificarea debitorului. Asadar, nu este nevoie de consimtamantul debitorului in cazul cesiunii de creanta. Totusi, consimtamantul acestuia este necesar atunci cand, dupa imprejurari, creanta este legata in mod esential de persoana creditorului (drepturi intuitu personae). Natura. Avand natura unui contract, acesta trebuie sa indeplinesca toate conditiile de fond si forma cerute de legii. In cazul cesiunii, in mod obligatoriu va exista un contract incheiat intre cedent si cesionar, spre deosebire de subrogatie, unde nu exista un astfel de act, plata fiind facuta de catre tert platitor fara a fi necesar sa incheie un contract cu creditorul. Efectul cesiunii este transmiterea dreptului, insa efectul subrogatiei il reprezinta substituirea creditorului cu altul. Obiectul contractului este dat de chiar cesiunea de creanță, ca operațiune prin care se transmite o creanță, în timp ce obiectul obligației este dat de prestația la care este obligat debitorul cedat. Creanţa reprezintă dreptul unei persoane (creditor) de a pretinde de la o altă persoană (debitor) executarea unei anumite obligaţii, adică dreptul creditorului de a cere debitorului să dea, să facă sau

Implica o obligatie de a face, prestatia constand in incheierea unui act juridic. Aceasta prestatie va produce efecte juridice in patrimoniul unei persoane, denumita mandant, in urma vointei formate si exprimate de catre o alta persoana, denumita mandatar. Acest mandatar nu va actiona pe riscul sau, ci pe cel al mandantului. Reprezentarea. Puterea de a reprezenta poate rezulta fie din lege, fie dintr-un act juridic ori dintr-o hotarare judecatoreasca, dupa caz. Contractul incheiat de reprezentant, in limitele imputernicirii[1], in numele reprezentantului produce efecte direct intre reprezentat si cealalta parte. Neprezentarea calitatii de reprezentant. Pentru a produce efecte in patrimoniul mandantului, mandatarul trebuie sa anunte tertii ca el trateaza in numele mandantului. Dacă mandatarul a tratat în nume propriu, atunci el este debitor direct; dacă mandatarul nu a arătat puterile sale terţilor, răspunderea sa poate fi angajată. Se va prezuma ca mandatarul a dorit sa incheie personal acel act, nu pentru mandatar, de aceea va fi el debitor direct. Insa, daca mandatarul si-a depasit limitele mandatului, deducem ca el nu a dorit sa incheie in nume propriu actul, fiindca a instiintat tertul ca trateaza in numele mandantului, dar si-a depasit atributiile. Astfel, tertul cocontractant va putea solicita despagubiri in temeiul raspunderii delictuale (extracontractuala); nu va avea optiunea de cere mandatarului executarea contractului, fiindca el nu este raspunzator contractual fata de acesta. Mandantul, depasind limitele mandatului, va raspunde contractual numai fata de mandant. Mandatul cu reprezentare Este cel mai uzitat tip de contract, mandatarul avand dreptul de a incheia acte juridice pe

Locatarul va primi dreptul de a i se asigura folosinta bunului (drept de creanta), devenind un detentor al bunului; acesta va putea exercita si drepturile accesorii folosintei, inclusiv dreptul de a culege fructele bunului dat in locatiune. Daca cel ce primeste dreptul de folosinta are si posibilitatea consumarii bunului, contractul va fi de vanzare a bunurilor viitoare[1], nu locatiune. Caracteristicile contractului: Contract sinalagmatic (reciprocitate si interdependenta) Contract oneros. Daca ar fi cu titlu gratuit, contractul ar fi comodat, nu locatiune. Contract comutativ. Chiar si daca e pe perioada nedeterminata, tot ramane comutativ[2], fiindca el va inceta prin vointa unei parti, nu printr-un eveniment extern. Aleatoriu – daca un element nesigur afecteaza existenta sau intinerea bunului ori a chiriei; creditorul isi asuma astfel riscul din aceasta incertitudine, si, in acelasi timp, acest risc reprezinta si motivul determinant al incheierii contractului. Contract consensual Locatiunile din domeniu public sau privat al statului – se respecta proceduri particulare prin intermediul licitatiilor publice. Contract cu executare succcesiva. Astfel, neexecutarea fara justificare va atrage rezilierea. Poate avea maxim 49 de ani. Locațiunea încheiată pentru o durată de peste 49 de ani va produce totusi efecte prin aplicarea unei reguli derogatorii de la principiul forței obligatorii a actului juridic, fiind redus de drept termenul prin puterea legii. Conditii de valabilitate: Este un act de administrare daca are o durata de maxim 5 ani; daca o parte are capacitate de exercitiu restransa, durata se va reduce intotdeauna la maxim 5 ani. Daca depaseste 5 ani, va fi un act

Daunele interese pot fi clasificate in daune-interese moratorii, adica penalitatile de intarziere, si daune-interese compensatorii, adica penalitati pentru neexecutare. Clauza penala. Asadar, in clauza penala[1] redactata in contract, partile se pot referi la penalitatile in caz de intarziere sau la penalitatile in caz de neexecutare.  Clauza penala reprezinta un avantaj al creditorului, evitandu-se evaluarea judiciara a daunelor-interese, creditorul nefiind obligat sa mai dovedeasca existenta si intinderea prejudiciului sau chiar sa primeasca penalitatile si fara vreun prejudiciu suferit. Pentru a obtine plata clauzei penale, el trebuie doar sa probeze faptul neexecutarii, executarea necorespunzatoare sau cu intarziere. Aceasta este strict o sanctiune juridica de natura civila, nu are legatura cu dreptul penal. Clauza penala se va aplica numai daca nu se executa obligatia principala. De aceea este important ca prestatiile contractuale sa fie divizate, pentru a putea clarifica diferenta dintre obligatiile principale si accesorii; se atenueaza riscul contractual. Cand va fi pus in situatia neexecutarii de catre debitor, creditor va avea doua optiuni: ori cere executarea in natura a obligatiei principale, ori cere activarea clauzei penale din contract. Dovada prejudiciului. In cazul in care partile nu stipuleaza in contract, prin clauza penala, modalitati de cuantificare a valorii daunelor-interese (compensatorii sau moratorii), creditorul va fi obligat sa dovedeasca, concret, existenta si intinderea daunelor-interese. Potrivit art. 1537 NCC, dovada neexecutarii obligatiei nu il scuteste pe creditor de proba prejudiciului, cu exceptia cazului in care prin lege sau prin contract se prevede altfel. Astfel, este foarte important ca in contract sa fie prevazuta o metoda

Rezolutiunea si rezilierea pot fi invocate numai in cazul in care neexecutarea obligatiilor este culpabila, adica poate fi imputata partii contractante care nu si-a indeplinit obligatia. Insa, daca partea nu este vinovata, adica a existat un caz fortuit sau forta majora, va fi incidenta institutia riscului contractual.[1] Conditii pentru inovcare: in contractele sinalagmatice (obligatii reciproce si interdependente); cand una dintre parti nu si-a indeplinit culpabil obligatiile contractuale; daca partea culpabila a fost pusa, in prealabil, in intarziere; neexecutarea obligatiilor este insemnata (rezolutiune) sau repetata (reziliere). Neexecutare insemnata (rezolutiune). Creditorul nu are dreptul la rezolutiune atunci cand neexecutarea este de mica insemnatate, in cazul contractelor cu executare dintr-odata. Conditia expresa este ca neexecutarea sa fie inseamnata. Daca neexecutarea este de mica insemnatate, creditorul va putea cere reducerea proportionala a prestatiei (subsidiar) sau, daca nu se pot reduce, poate cere daune-interese. Neexecutare de mica insemnatate, dar repetata (reziliere). Creditorul are dreptul la reziliere, chiar daca neexecutarea este de mica insemnatate, insa are un caracter repetat, doar in cazul contractelor cu executare succesiva. Daca neexecutarea nu este repetata, creditorul poate cere doar reducerea proportionala a prestatiilor (subsidiar) sau, daca nu se pot reduce, doar daune-interese. Trebuie retinut ca, daca reducerea prestatiilor nu poate avea loc, creditorul are dreptul doar la daune-interese. Orice stipulatie contrara este considerate nescrisa. Felurile rezolutiunii. Unilaterala Are loc prin notificarea scrisa a debitorului sau cand debitorul se afla de drept in intarziere sau cand acesta nu a executat obligatia in termenul fixat prin punerea in intarziere. Notificarea este irevocabila de

Prin plată se înţelege atât remiterea unei sume de bani (sensul strict al noţiunii), cât şi executarea oricărei alte prestaţii care constituie obiectul însuşi al obligaţiei (sensul larg al noţiunii). Debitorul. Orice persoana poate face plata, chiar si tertul. Plata poate fi facuta si de persoanele care au interes de a plati in locul debitorului sau chiar si de o persoana neinteresata. Exceptii: (1) in cazul obligatiilor intuitu personae; (2) daca partile au prevazut expres); (3) daca debitorul l-a instiintat pe creditor, inainte de momentul platii, despre faptul ca se opune la plata facuta de un tert; totusi, creditorul va avea dreptul sa primeasca plata atunci cand neprimirea platii l-ar prejudicial. In afara acestor 3 situatii, creditorul este obligat sa primeasca plata facuta de un tert; daca refuza, tertul platitor il poate pune in intarziere pe creditor. Creditorul. Plata trebuie făcută creditorului, reprezentantului său (legal sau convenţional), persoanei indicate de acesta ori persoanei autorizate de instanţă să o primească. Ca exceptie, daca plata este facuta unui tert, aceasta va fi valabila daca este ratificata expres de creditor, daca cel care a primit plata devine ulterior titularul creantei, a fost facuta celui care a pretins plata in baza unei chitante liberatorii semnate de creditor, atunci cand plata profita creditorului sau cand plata este facuta unui creditor aparent. Daca se stabileste ca acela nu este adevaratul creditor, creditorul aparent va trebui sa restituie adevaratului creditor plata primita. Cel care primeste plata trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu. Incapacitatea debitorului sau a

Promisiunea de vanzare si pactul de optiune sunt doua mecanisme construite de legiuitor pentru a oferi sansa partilor de a-si concretiza vointa juridica anterior incheierii contractului propriu-zis. Vom analiza, pe scurt, logica aparitiei si a functionarii acestora. Context. Ideea a aparut in contextul social creat de aparitia reglementarilor care impuneau incheierea in forma autentica a contractelor de instrainare sau constituire a drepturilor reale care urmeaza a fi inscrise in cartea funciara.[1] In urma reglementarii, au existat multe contracte incheiate sub semnatura private, care nu mai aveau eficienta juridica; legiuitorul, pentru a oferi o optiune partilor, a reglementat conversiunea actului juridic. Prin aplicarea conversiunii[2] actului juridic nul, aceste contracte au fost considerate valabile ca promisiuni bilaterale de vanzare-cumparare. Pactul de optiune. Acesta are natura unei oferte irevocabile[3], avand un caracter energic, in sensul ca va fi nevoie numai de simpla acceptare a beneficiarului si contractul va fi incheiat. Tocmai din acest motiv pactul de optiune, dar si declaratia de acceptare trebuie incheiate in forma prevazuta de lege pentru contractul pe care partile urmaresc sa-l incheie[4]. Daca partile nu au convenit un termen de acceptare, acesta poate fi stabilit de instanta prin ordonanta presedintiala, cu citarea partilor.[5] Promisiunea bilaterala de vanzare. Promisiunea trebuie sa contina toate acele clauze ale contractului promis, in lipsa carora partilor nu ar putea executa promisiunea. Obiectul obligaţiei promisiunii este „prestaţia” promitentului de a reitera consimţământul său la încheierea contractului promis. Atunci când contractul promis este unul de vânzare, promisiunea va trebui să conţină cel puţin clauze referitoare

Etimologic, cuvântul „evicţiune” provine din latinescul evicţio,- onis (deposedare), ceea ce înseamnă că o persoană pierde dreptul asupra unui lucru, pentru că prin justiţie s-a recunoscut unui terţ un drept concurent cu cel al evinsului. Definitie. Evicţiunea presupune pierderea, în tot sau în parte, a dreptului de proprietate ori a altui drept dobândit prin vânzare sau tulburarea cumpărătorului în exercitarea prerogativelor conferite de dreptul transmis. Evictiunea totala Potrivit art. 1.700 C. civ., cumpărătorul poate cere rezoluţiunea vânzării dacă a fost evins de întregul bun, iar odată cu rezoluţiunea poate cere restituirea preţului şi repararea prejudiciului suferit. Rezolutiunea. Ca regula, este judiciara. Cumparatorul o poate declara si unilateral daca sunt indeplinite conditiile.[1] Restituire pret. Vanzatorul trebuie sa restituie pretul in intregime, chiar daca valoarea bunului a scazut sau chiar daca a suferit deteriorari, ori chiar prin forta majora. Cumparatorul se poate comporta ca un proprietar, de aceea se aplica si in aceste cazuri, chiar si daca bunul va fi deteriorate prin cutremur, inundatii etc. Totusi, daca cumparatorul a obtinut un beneficiu in urma deteriorarilor cauzate, vanzatorul are dreptul sa scada din pret suma corespunzatoare beneficiului; astfel, daca nu a obtinut niciun beneficiu, nu are dreptul sa scada pretul. Aceasta regula se aplica si in cazul in care alti subdobanditori exercita actiunea in garantie[2] direct impotriva vanzatorului; vanzatorul este obligat sa garanteze contra evictiunii fata de orice dobanditor subsecvent al bunului, fara a deosebi dupa cum dobandirea este cu titlu oneros sau gratuit. Daca subdobanditorul a platit un pret mai mare, el poate cere diferenta de la vanzatorul cu care

Tranzactia este contractul prin care partile previn sau sting un litigiu, inclusiv in faza executarii silite. Tranzactia se poate incheiat inainte de inceperea procesului, pentru a-l preintampina, sau dupa inceperea acestuia, pentru a-l stinge. Tranzactia este incheiata cu intentia de a pune capat unei dispune judiciare. Mijloace de realizare: Recunoasterea de catre o parte a dreptului pretins de cealalta parte; Renuntarea de catre o parte la dreptul a-l carei titular se pretinde; Asumarea incheierii unui act sau incheierea unui act in privinta primelor 2 efecte de mai sus. Reciprocitate. De esenta contractului de tranzactie este caracterul reciproc al efectelor sale. In lipsa reciprocitatii, manifestarea de vointa de stingere sau preintampinare a litigiului va fi calificata ca achesare (recunoaste pretentiile) sau desistare (renuntare la pretentie proprie), ratificare sau confirmare. Caractere juridice: Contract sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ si consensual. Forma scrisa ad probationem* – pentru a nu se da loc cu prilejul probei tranzactiei la un proces mai greu decat cel pe care partile au cautat sa-l evite. Exceptie: contractul este in forma autentica ad validitatem daca in schimbul renuntarii/recunoasterii unei parti, cealalta parte instraineaza un imobil, in cazul tranzactiei cu efecte constitutive sau translative de drepturi. Daca sunt efecte declarative, nu va fi obligatorie forma. Este un act de dispozitie, deci partile trebuie sa aiba deplina capacitate de a dispune de drepturi. Trebuie sa indeplineasca conditiile de validitate ale unui contract. Exceptie: nu poate fi anulata pentru eroare de drept sau leziune Nu poate avea ca obiect capacitatea, starea civila

Ce este novatia? Novatia este o operatiune juridica prin care partile sting o obligatie veche si, in acelasi timp, o inlocuiesc cu o obligatie noua. Este o transformare a obligatiei. Spre exemplu, daca o parte nu mai doreste sa primeasca pretul de la debitor, ci doreste sa primeasca anumite servicii in schimb, vor fi nevoiti sa schimbe obiectul obligatiei, adica va opera novatia obiectiva – se stinge contractul cu obiectul vechi si se naste un contract cu noul obiect. Utilitatea novatiei. Interesul exista in privinta novatiei obiective, adica prin schimbarea obiectului, fiind singurul mecanism juridic de acest fel. In privinta novatiei subiective, prin schimbarea debitorului sau creditorului, se aseamana cu cesiunea de creanta si preluarea de datorie. Totusi, cum le deosebim? In cazul novatiei, efectul esential este acela ca obligatia veche este stinsa si se va naste una noua; in cazul cesiunii de creanta sau al subrogatiei, obligatia ramane neschimbata si se transmite cu toate garantiile si accesoriile la creditor. De asemenea, novatia se delimiteaza de preluarea de datorie prin faptul ca aceasta transmite atat activul, cat si pasivul obligatiei prin novatia subiectiva; preluarea de datorie transmite doar pasivul. Novatia duce la stingerea garantiilor obligatiei vechi, fiind un real avantaj. Novatia obiectiva. Intervine atunci cand se realizeaza schimbarea obiectului sau a cauzei obligatiei vechi. Partile raman aceleasi, dar obligatia initiala se stinge, facnad loc uneia noi (exemplu: schimbarea contractului de intretinere in contract de vanzare; partile convin ca suma imprumutata sa fie pastrata de imprumutat cu titlu de pret al

Context. Legiuitorul a gandit sisteme de transmitere pentru ambele laturi ale unei obligatii, latura activa si latura pasiva. Transmiterea laturii active se face prin cesiunea de creanta sau prin subrogatie, iar latura pasiva se transmite prin preluarea datoriei. Astfel, in privinta preluarii datoriei, vorbim de o transmisiune a laturii pasive dintr-un raport obligational. Mecanism. Este operatiunea juridica prin care datoria unui debitor va fi preluata de un tert, care va fi obligat impreuna cu debitorul sau singur, fata de creditor. Preluarea de datorie este limitata fiindca nu poate opera fara acordul expres al creditorului. Spre deosebire de novatie, care transmite activul si pasivul unei obligatii, preluarea datoriei transmite doar pasivul. Novataia presupune stingerea vechii obligatii care este inlocuita cu o obligatie noua, insa in cazul preluarii de datorie, opereaza doar o transmitere a unei obligatii din patrimoniul unei persoane in patrimoniul altei persoane, fara ca aceasta transmitere sa presupuna nasterea unui raport obligational nou. Conditii: Existenta unei datorii vechi care se transmite la debitorul cesionar cu toate accesoriile, garantiile (daca tertii nu-si dau acordul la preluare, garantiile se sting) si mijloacele de aparare si exceptii. Debitorul cesionar poate ramane singurul indatorat si debitorul cedat sa fie liberat – numai daca exista acordul expres din partea creditorului. Transferul datoriei se poate face prin acord de vointe intre debitorul cedent si debitorul cesionar si fara acordul creditorului, insa, neavand acordul expres al acestuia, transferul datoriei nu ii este opozabil. Daca tertii si fideiusorii nu si-au dat acordul la preluare, se vor stinge garantiile. De ce

Daca in cazul cesiunii de creanta, avem de a face cu un contract nou incheiat intre cedent si cesionar, in cazul subrogatiei procedura este simplificata, fiind doar o inlocuire. Astfel, un tert platitor va plati datoria debitorului, urmand ca creditorul initial sa fie substituit, el indestulandu-se deja. In cazul subrogatiei nu se incheie niciun act juridic, ci doar se face o plata in numele debitorului. Subrogatia poate fi privita si ca un mod de plata, creditorul initial fiind cel platit pentru a-i fi luat locul. Creditorul isi “vinde locul” unui tert platitor. Ca regula, oricine plateste in locul debitorului poate fi subrogat in drepturile creditorului, fara a putea dobandi mai multe drepturi decat acesta. Mecanism. Subrogatia este o simpla operatiune juridica prin care se realizeaza inlocuirea creditorului cu cel care face plata creantei sale in numele debitorului; tertul care plateste va lua locul creditorului, iar debitorul va avea o datorie fata de tert. Tertul platitor va avea exact aceleasi drepturi pe care le-a avut creditorul initial. In cazul subrogatiei nu va fi nevoie de un contract, ca la cesiunea de creanta, ci doar ca un tert platitor sa execute acea creanta in numele debitorului; dupa aceasta, el se va substitui creditorului. Observam ca, de fapt, subrogatia, la fel ca cesiunea, inseamna schimbarea subiectului activ al obligatiei. Subrogaţia convenţională. Este un contract încheiat între creditor şi cel care efectuează plata în numele debitorului sau între cel care face plata şi debitorul obligaţiei. O astfel de subrogaţie trebuie să fie expresă şi, pentru a

  Spre deosebire de cesiunea de creanta, cesiunea de contract transmite intregul contract, in ansamblul sau, cu drepturi si obligatii, in stadiul de executare existent la data cesiunii. Practic, cedentul transfera cesionarului contractul incheiat cu semnatarul initial. Conditii de fond.  In privinta primei conditii, va fi necesar consimtamantul contractantului cedat. Acesta poate consimte printr-un act de cesiune, act separat sau printr-o clauza expresa in contract. A doua conditie este ca nu se poate cesiona un contract deja executat; poate fi deci cedat un contract inca neexecutat sau executat in parte. Conditii de forma. Cesiunea si inclusiv acceptarea acesteia trebuie incheiate in forma ceruta de lege pentru validitatea contractului cedat.[2] Efecte. Cedentul va fi substituit definitiv si in totalitate cu cesionarul. Cedentul va fi liberat de obligatiile sale fata de contractantul cedat. Totusi, daca contractantul cedat declara ca nu-l libereaza pe cedent, desi a acceptat cesiunea, se va putea indrepta impotriva lui daca cesionarul nu-si executa obligatiile. In act caz, contractantu lcedat trebuie, sub sanctiunea decaderii din dreptul de regres, sa notifice neexecutarea obligatiilor de catre cesionar, in 15 zile de la data neexecutarii sau de cand a cunoscut faptul neexecutarii. Garantie. Cedentul garanteaza doar validitatea contractului. Totusi, poate garanta chiar si executarea contractului, in acest caz fiind tinut ca un fideiusor. Actiuni. Contractantul cedat va putea opune cesionarului toate exceptiile rezultate din contract. Insa, nu va putea invoca fata de cesionar vicii de consimtamant sau aparari si exceptii nascute strict din raporturile sale cu cedentul (contractantul anterior), decat daca si-a

Creditorul are dreptul la indeplinirea integral, exacta si la timp a obligatiei. Daca aceasta nu se realizeaza, creditorul poate solicita executarea fortata a obligatiilor, adica executarea silita in natura. Intotdeauna cand debitorul nu si-a indeplinit obligatiile contractuale, creditorul poate sa solicite executarea silita in natura; ca exceptie, nu se poate solicita daca executarea in natura e imposibila. Astfel, creditorului nu ii poate fi refuzata optiunea de a cere executarea silita in natura, oricat de oneroasa ar fi, decat daca ea este imposibila. Totusi, creditorul poate opta liber intre executarea in natura  sau alte remedii. Obligatiile monetare pot fi executate intotdeauna in natura. Deci, dupa neexecutarea obligatiei scadente si dupa trecerea termenului suplimentare de executare, creditorul poate allege liber daca doreste daune-interese sau executarea silita. Conditii: Punerea in intarziere a debitorului. Atentie, trebuie distinsa punerea in intarziere de somatia de executare, aceasta fiind un prim act al procedurii executarii silite. Executarea silita in natura sa fie posibila Nu este posibila daca: Este imposibilitate fortuita de executare Imposibilitatea se datoreaza culpei debitorului (bunul pierit) Natura obligatiei (obligatii de a face/nu face) Debitorul sa nu aiba o cauza justificativa pentru a refuza executarea. Executarea silita dupa natura obligatiilor: Obligatii de a da Executarea in natura a obligatiilor monetare. Intotdeauna se poate face in natura si se poate cumula doar cu daunele moratorii, adica de intarziere. Executarea in natura a prestatiei de a da un bun individual determinat. Transferul proprietatii poate avea loc intotdeauna in natura, insa se pune problema predarii bunului. Daca refuza

Clauza penala este aceea prin care partile stipuleaza ca debitorul se obliga la o anumita prestatie in cazul neexecutarii obligatiei principale. Logica. De fapt, clauza penala reprezinta un avantaj al creditorului, evitandu-se evaluarea judiciara a daunelor-interese, creditorul nefiind obligat sa mai dovedeasca existent si intinderea prejudiciului sau chiar sa primeasca penalitatile si fara vreun prejudiciu suferit. Pentru a obtine plata clauzei penale, el trebuie doar sa probeze faptul neeecutarii, executarea necorespunzatoare sau cu intarziere. Caracter accesoriu. Clauza penala depinde de existenta contractului; nulitatea obligatiei principale atrage si nulitatea clauzei. Totusi, ca exceptie, daca contractul se stinge prin rezolutiune/reziliere, clauza penala nu se va stinge daca a fost prevazuta ca echivalent pentru neexecutare. Drept de optiune. Creditorul, nu si debitorul, in caz de neexecutare culpabila, poate opta intre: Executarea silita in natura Rezolutiune + executarea clauzei penale Mecanism. Clauza penala devine exigibila cand sunt intrunite conditiile raspunderii contractuale a debitorului. Cumul, in functie de prevederea contractuala: Pentru neexecutarea obligatiilor – nu se cumuleaza cu executarea in natura si nici cu daune compensatorii (reparare prejudiciu). Pentru executarea necorespunzatoare – se poate cumula cu executarea silita in natura; adica se poate cumula si cu daunele compensatorii Interventia instantei. Ca regula, instanta nu poate modifica in niciun fel cuantumul clauzei penale. Exceptiile de la aceasta regula sunt prevazute expres, in care instanta poate reduce penalitatile: Daca obligatia principala a fost executata in parte si a profitat creditorului. Asadar, daca exista o neexecutare totala, chiar daca este cu mult peste prejudicul real, instantele nu pot

Daunele-interese reprezinta despagubirile in bani pe care debitorul este indatorat sa le plateasca, in scopul repararii prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii culpabile a obligatiilor contractuale. In momentul in care sunt intrunite conditiile raspunderii contractuale, creditorul are dreptul de a pretinde daune-interese. Pentru a se pretinde daunele-interese, nu este necesara punerea in intarziere a debitorului. Ele se pot solicita mereu in cazurile in care exista o neexecutare culpabila. Caracter pecuniar. Intotdeauna daunele-interese se vor stabili in bani. Daca executarea in natura nu mai e posibila, nici macar silita, mijlocul de reparare a prejudiciului il reprezinta despagubirile. Cumul cu alte remedii. Daunele-interese se pot cumula cu orice remediu existent datora naturii sale reparatorii, menita sa acopere orice neajuns al celorlalte remedii. Conditiile acordarii: Sa existe o neexecutare a unei obligatii contractuale Orice abatere, chiar si de mica insemnatate, ca neexecutare, e valabila Dovedirea culpei sau vinovatiei debitorului Neexecutare culpabila sau fara justificare a obligatiilor contractuale Debitorul este tinut sa repare prejudiciul cauzat cu intentie sau din culpa. El nu va raspunde in caz fortuit sau forta majora. In neexecutarile obligatiilor contractuale, culpa debitorului se prezuma. Existenta prejudiciului Daunele-interese sunt o despagubire pentru prejudiciul cauzat Exista un raport de cauzalitate intre neexecutare si prejudiciu Prejudiciul, penru a fi reparat, trebuie sa fie cauzat de neexecutare (consecinta directa si necesara a neexecutarii) Conditiile prejudiciului: Cert. Numai prejudiciul care poate fi determinat cu certitudine e supus reparatiei prin daune-interese. Prejudiciul actual, prejudiciul viitor, prejudiciul cauzat din pierderea unei sanse. Repararea prejudiciului previzibil.

Inainte de a executa un contract este imperios necesar a se determina intelesul clauzelor acestuia folosind tehnica interpretarii. Ce este interpretarea? Prin aceasta intelegem operatiunea de determinare si clarificare a continutului contractelor, a clauzelor sale, in scopul stabilirii drepturilor si obligatiilor nascute din acesta. Daca un contract este clar, problema interpretarii nu se pune, insa, daca exista discrepanta intre voointa reala si vointa declarata a partilor, interpretarea va fi absolut necesara. Instantele pot interpreta contractele? Daca debitorul nu-si executa voluntar obligatiile, creditorul se va putea adresa instantelor de judecata. Judecatorul va pronunta o hotarare care sa-l oblige pe debitor la executare; acesta nu poate modifica clauzele contractului, fiind tinut sa le respecte. Ca mijloc de protectie, judecatorul poate suspenda executarea silita a debitorului in cazul in care acesta este victima unei circumstante speciale, prin acordarea unui termen de gratie. Inclusiv judecatorul este obligat sa respecte contractul, fiind obligat chiar sa dispuna executarea lui. In astfel de cazuri, va fi necesara stabilirea continutului contractului, adica interpretarea sa. Judecatorul poate dispune completarea contractului sau, in cazul impreviziunii, poate dispune adaptarea contractului sau, in cazul clauzelor abuzive, poate dispune eliminarea acestora din contract. Rolul judecatorului este de arbitru intre parti si de interpret al contractului – judecatorul este subordonat vointei concordante a partilor exprimate prin contract. Ca mentiune, inainte ca judecatorul sa procedeze la interpretarea contractului, va constata existenta acelui contract. Ulterior constatarii existentei contractului, se va constata calificarea contractului (daca este numit – ex: contract de vanzare sau nenumit – stabilit de

Clauza de fuziune.  Prin clauza de fuziune, partile decid inlaturarea din contract a oricaror documente extracontractuale  sau acorduri care au fost utilizate in faza precontractuala. Efectul unei asemenea clause nu este si acela de a inlatura forta interpretativa a unor asemenea documente. Daca nu este stipulate o astfel de claza, se poate face trimitere la clauze externe contractului – daca prin lege nu se prevede altfel, partile sunt tinute de clauzele extrinseci la care contractul face trimitere. Clauzele standard. Reprezinta stipulatiile stabilite prealabil de una dintre parti pentru a fi utilizate in mod general si repetat si care sunt incluse in contract fara sa fi fost negociate cu cealalta parte. Daca se folosesc si clauze negociate alaturi de cele standard, regula este ca cele negociate prevaleaza asupra celor standard. Clauzele neuzuale (surprinzatoare). Acestea nu produc efecte decat daca sunt acceptate, in mod expres, in scris, de cealalta parte. Se instituie un formalism informativ, precum si sanctiunea nerespectariiacestuia. Va trebui facuta dovada cunoasterii si intelegerii ei de catre cel care o accepta; in lipsa acestei dovezi, ea nu produce efecte, adica va fi considerate nescrisa. Acordul se poate da si prin notarea la sfarsitul textului prin care partea sa-si dea consimtamantul expres. Nu se aplica regula in contractele negociate sau in cele cu continut stabilit prin lege. Enumerarea clauzelor neuzuale: limitarea raspunderii dreptul de a denunta unilateral contractual dreptul de a suspenda executarea obligatiilor sau in detrimentul aprtii decaderea din drepturi ori din beneficiul termenului limitarea dreptului de a opune exceptii

Notiune. Contractul reprezinta cea mai importanta sursa a obligatiilor civile. Contractul reprezinta acordul intre doua sau mai multe persoane cu intentia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic. Libertatea contractuala. Elementul specific al contractului este acordul de vointe al partilor, adica intalnirea concordanta a doua sau mai multor vointe individuale, cu intentia de a produce efecte juridice. Partile sunt libere sa incheie orice contracte si sa determine continutul acestora, in limitele legii, ordinii publice si bunurilor moravuri. Totusi, cand oamenii isi asuma obligatii prin contract, ei isi limiteaza libertatea prin propria vointa. Libertatea contractuala consta in libertatea fiecaruia de a-si allege partenerii contractuali si de a negocia cu acestia continutul contractului; libertatea de continut, partile avand optiunea de a stabili in mod liber contractual; libertate de forma prin simplul acord de vointe; libertatea de alegere a nromei aplicabile – partile pot determina continutul contractului prin indicarea normelor incidente. Nu se poate deroga prin conventii sau acte juridice unilaterale de la legile care intereseaza ordinea publica sau bunele moravuri. Valabilitatea contractului este subordonata respectarii ordinii publice si bunelor moravuri cu prilejul incheierii contractului. Ordinea publica. Ea include totalitatea reglementarilor care alcatuiesc dreptul public. Este nul contractual incheiat cu incalcarea unei dispozitii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general. Bunele moravuri. Include totalitatea regulilor de conduit care s-au conturat in constiinta societatii si a caror respectare s-a impus ca necessitate, printr-o experienta si practica indelungata. Sanctiunile incalcarii. Contractele sau clauzele prin care se incalca ordinea publica sau bunele moravuri nu